alte muste si motorase
atâtea cuvinte între noi
şi numai lucruri care sunt de spus
atâtea încercări ratate
care şi când în final vom reuşi
rămân să fie mai departe tu Continuă lectura droguri (atâtea…
Toate articolele scrise de Răzvan Țupa
Pe la moghioros treceau frumos tancurile Cu soldatii fara cos prin drumul taberei in jos
De ziua nationala se intampla mereu tot felul de minuni. Unele mai militare, altele mai antimilitare. Altele pur si simplu complet tampite. si mai sunt momente din astea de mai jos pe care nu stii cum sa le consideri.
Portretul luptătorului la tinerețe
Nu stiu ce parere aveti despre filmele romanesti, ca val nou, ca estetica personala, dar filmul lui Constantin Popescu nu prea seamana cu nimic din ce aveti in minte. Sigur ca au mai intrat prin „Undeva in Est” povesti legate de rezistenta anticomunista, dar ce puteti sa vedeti in „Portretul luptatorului la tinerete” e din alta liga. Pe langa faptul ca are legatura cu realitatea, pentru ca porneste de la lucrurile consemnate de Ion Gavrila Ogoranu, filmul nici nu se termina cum crezi.Sigur, ai mai vazut drame romanesti, dar asta este incredibil de frumoasa, cu imagini filmate parca pentru a te scoate din spatiile inghesuite ale prejudecatilor. Cum spune chiar Gavrila Ogoranu, „Noi nu admirăm şi nu lăudăm în cuvinte deşarte pe Ştefan cel Mare. Nici nu-i folosim numele ca soclu, pe care să înălţăm statuia nimicniciei noastre”.In orice caz, un film ca „Portretul luptatorului la tinerete” te face sa te mai gandesti la tot ce esti invatat ca e istorie. Pornind de la citatul din Rilke, „orice înger e cumplit” si pana la citatul final decupat amplu din Ogoranu, este unul dintre putinele filme romanesti in care optiunile tehnice se potrivesc si functioneaza in cadrul povestii. Chiar si licentele (filmarile „capturate”, impuscarea in cerc) par sa isi faca treaba incat la finalul celor 2 ore si jumatate care au ajuns pe ecrane, iesi cu alta imagine despre ceea ce stiai in materie de rezistenta si valori nationale. Lucruri care de obicei sunt la fel de simple ca si opozitia dintre naturalete si ideologie.Reusita lui Constantin Popescu readuce in actualitate si imaginea lui Ogoranu asa cum a fost surprinsa in seria Memorialul Durerii.
Poetic caligraphy
The lines of calligraphers have neither beginning nor end as they constantly link and unlink. The calligrapher’s work lies in search of the absolute; his aim is to penetrate the sense of truth in an infinite movement so as to go beyond the existing world and thus achieve union with God.– Salah al-Ali (quotes in Musee d’art et d’histoire. „Islamic Calligraphy: Sacred and Secular Writings”. Catalog of an exhibition held at the Musee d’art et d’histoire, Geneva and other locations 1988-1989, p. 30)Calligraphers were dedicated to their work. David James writes in Sacred and Secular Writings (1988, p.22) that calligraphers often wrote, not at a small table but seated on the floor, holding the paper on their knees and supporting it with a piece of cardboard. Calligraphers had to be trained from a young age, sometimes from childhood; they studied examples called mufradat which had the letters of the alphabet written out singly and in combination with other letters.The great calligraphers could write perfectly even without the proper tools and materials. Although a calligraphic master might be deprived of the use of his preferred hand either as a punishment or in the battle field, he would learn to write equally well with his other hand. When the other hand failed him, he would astound his admirers by using his mouth or feet to hold the pen.An aspiring scribe would observe his predecessors’ art very carefully. To perfect his touch, sharpen his skills, and find a style of his preference, the scribe would imitate the masters of calligraphy with a diligent hand. Welch (1979, p. 34) cites the following quote from the Sultan Ali’s treatise on calligraphy:Collect the writing of the masters,Throw a glance at this and at that,For whomsoever you feel a natural attraction,Besides his writing, you must not look at others,So that your eye should become saturated with his writing,And because of his writing each of your letters shouldbecome like a pearl.de AICI