6. Mausoleul din parcul Castelului Charlottenburg este legat de

implicaţiile „complexului egiptean“ în planul imaginarului eminescian (puse în legătură cu prelegerile profesorului Lepsius şi cu marea operă a acestuia, Muzeul Egiptean din Berlin), ca şi de implicaţiile imaginii reginei-moarte, aşa cum se oferă aceasta în Mausoleul din parcul Castelului Charlottenburg, adăpostind sarcofagul reginei Luise, soţia lui Friedrich Wilhelm III, moartă în foarea vârstei, la 34 de ani, în prima decadă a secolului al XIX-lea. Castelul din Charlottenburg era în imediata vecinătate a celei de a doua adrese a lui Eminescu din Berlin, situată pe strada Portocalelor numărul 6, loc în care poetul scria la povestea Faraonului Tla. „Regele-văduv, regina-iubită, mireasa moartă, femeia-copilă , mausoleul lângă Castel, apa, barca şi insula, moartea-somn, moarta – (ca şi)vie, frumoasa de marmoră etc. etc. Nu are această istorie corespondenţe cu universul imaginar eminescian?“ (p. 253). Subintitulată „fapte, enigme, ipoteze“, lucrarea Ilinei Gregori răspunde acestei întrebări prin însuşi subtitlul ei.

Dan Cristea despre cartea Ilinei Grigori

Adresa Spandauer Damm 10 14059 Berlin

5. Muzeul Egiptean de la Berlin (Ägyptisches Museum und Papyrussammlung) are o istorie impresionanta, fiind legat de evolutia metropolei inca din secolul XVIII. Specialistii au atribuit referintele la istoria Egiptului care apar in opera eminesciana perioadei petrecute de Eminescu la Berlin, in capitala imperiala. Colectia de papirusuri si de obiecte egiptene este expusa acum la Neues Museum, in spatele Altes Museum de pe insula Muzeelor din Berlin.

„Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,
Ale trestiilor sunet ce sub luna ce patrunde
Par a fi snopuri gigantici de lungi sulite de-argint,
Toat-a apei, a pustiei si a noptii maretie
Se unesc sa-mbrace mândru veche-acea împaratie,
Sa învie în deserturi sir de visuri ce te mint.” Egipetul

“La muzeul egiptean am privit în neştire chipurile faraonilor, pînă mă hipnotizam. Îmi recunoşteam în ei sprîncenele, ochii, buza de sus uşor împinsă înainte, toracele îngust, gleznele subţiri, degetele de la picioare lungi. Mă apucă iar obsesia aceea de prost gust că demult, foarte demult, eu… Cînd am luat autobuzul să mă întorc acasă, la fiecare staţie toţi oamenii care urcau în autobuz aveau chipurile egiptenilor, mă identificam cu ei, făceam parte din aceeaşi familie. După patru minute au început să urce nemţi. Una din farsele timpului sau ale sugestiei sau ale instinctului?” Nora Iuga, “Fassanenstrasse, 23: O vară la Berlin”2001

Adresa Genthiner Straße 38, 10785 Berlin

4. Berlin-Grunewald este statia de unde se pornea spre Blankenheim sau Wetzlar. De liniile de tren de la Berlin la Potsdam sunt legate itinerariile eminesciene prin această „Atenă de pe malul Spreei“. Fără a se integra propriu-zis, Eminescu răspunde într-un mod „inteligent, receptiv şi pasionat“ noului context de viaţă în care e pus. Stau mărturie, printre altele, versurile din  „Privesc oraşul – furnicar“ („Cu oameni mulţi şi muri bizari,/ Pe strade largi cu multe bolţi,/ Cu câte un chip l-a stradei colţ“), care sesizează adecvat atmosfera teutonă, dar şi versurile umoristice, de voie bună şi de fugă din oraş, pe care le găsim în „Din Berlin la Potsdam“: „Din Berlin la Potsdam merge/ drum de fier, precum se ştie,/ Dară nu se ştie încă/ C-am luat bilet de-a trie,// C-am plecat de dimineaţă/ Cu un taler şi doi groşi…/ Şi de gât cu blonda Milly,/ C-ochi albaştri, buze roşi“. Revista Luceafarul, Dan Cristea Despre cartea Ilinei Gregori “Stim noi cine a fost Eminescu?” premiul USR 2009

Si tot tren Caragiale

“În vara anului 1907, aflându-mă în străinătate și având în țară daraveri, m-așez în trenul Berlin-București, cu gândul să m-abat o zi-două pe la Iași, unde să vizitez pe niște vechi și buni prieteni, familia Ronetti Roman.

A doua zi, mă cobor în gara Pașcani la 12.30 p.m. Numaidecât întreb cu respect pe un domn impiegat de mișcare foarte tânăr, care poartă o șapcă prea matură, odinioară desigur stacojie, „pe ce linie este tras trenul ce trebuie să plece peste câteva minute spre Iași”… Domnul impiegat îmi răspunde politicos că, „în legătura cu Berlin- București, pleacă din Pașcani spre Iași numai un tren, la 4.10, cu sosirea la 6.5 p.m.”.

– Dar…

– Știu, mă-ntrerupe ghicindu-mi gândul, este și un tren cum vrei dumneata; dar acela nu umblă…

– Este, dar nu umblă?

– …nu umblă decât pe zezonul băilor.

– Am înțeles, răspund eu pe jumătate domirit.” (Monopol, I.L. Caragiale- 1907)
Din 1991, la Berlin Grunewald este inaugurat memorialul Gleis 17, dedicat celor peste 50.000 de evrei deportati spre est din aceasta statie intre 1941 si 1943.

Adresa S-Bahnhof Grunewald, 14193Berlin

3. Unter den linden,

Bulevardul din Berlin Mitte este situat in inima orasului, numele arterei, in traducere „Pe sub tei” dand prilejul unor legaturi cu referintele la acest copac in poezia lui Eminescu. 

“Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă

Şi umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub şirul lung de mândri tei
Şedeau doi tineri singuri” Luceafarul

“Se clatin visătorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu frunza lată, cu flori pân-în pământ
Spre marea-ntunecată se scutură de vânt.” Sarmis