Acte de recuperare a realităţii
„Ars Poetica” la Editura Pleiade

„Dar gândul şi cu visurile toate/ Se-mbracă rar în chipuri pământene”. Am în faţă o selecţie de poeme inedite semnate de Victor Ilieşiu (1916-1984). Recuperarea acestor texte devine o şansă pe care cititorul de poezie din România o are pentru a redescoperi liniile de forţă ale genului în secolul XX. Şi vitalitatea poeziei pe care istoria literară se încăpăţânează să o piardă din vedere pare să contrazică ideile primite de-a gata din manualele de literatură. Obsedaţi de diferite clasamente care cer ca un poet (fie el şi redescoperit) să fie „cel mai bun” sau, măcar „cel mai trist” pierdem din vedere tocmai dimensiunea existenţială pe care o poate avea poezia. Selecţia de poeme de faţă ne oferă o perspectivă tocmai asupra intimităţii creatoare, asupra mecanismelor care leagă strâns arta cuvântului de exerciţiile spirituale.

[Depăşirea clişeelor]
Între clişeele legate de poezie, probabil unul dintre cele mai persistente este cel privind tematica. De foarte multe ori temele nu reuşesc să despartă apele în ceea ce priveşte valoarea pe care o poezie poate să o aibă. Acesta ar fi unul dintre motivele care au împiedicat poezia interzisă în timpul comunismului să îşi recapete importanţa pe care ar fi trebuit să o aibă în literatura română. Un teritoriu uriaş care include poezia legată de închisorile comuniste şi dezvoltările explicite ale dimensiunilor religioase din poezia românească a rămas definit destul de vag pentru cronicarii şi criticii literari de azi. Şi nu este neapărat vina criticilor cât a instrumentelor nepotrivite puse la treabă în abordarea poeziei.
Poemele lui Victor Ilieşiu unifică identităţi pe care o judecată rece le tratează separat. Identitatea poetică, cea religioasă şi cea naţională sunt suprapuse. Pornind de la prima strofă din „Isus în România” această spuprapunere se manifestă tot mai accentuat: „Te văd cum vii în ţara noastră, Doamne, / Eşti aşteptat de mult, cu dor fierbinte,/ Trecut-au peste noi atâtea toamne/ Şi-am plâns în taină, în acorduri sfinte . . .//”. În acelaşi timp, definite spiritual, naţional şi poetic, “acordurile” pe care Ilieşiu le pune în pagină sunt, potrivit poetului, “sfinte” şi întreaga selecţie de poeme inedite defineşte această viziune existenţială. De altfel numai eficacitatea existenţială putea să explice persistenţa travaliului poetic în viaţa lui Victor Ilieşiu din moment ce între cele două volume pe care le-a publicat în timpul vieţii („Ogorul Gândului”-1942 şi „Tinereţe fără Bătrâneţe”- 1980) au trecut 38 de ani. Acum, la 31 de ani de la ultimul său volum, tiparul vede postum şi o serie de poeme inedite care reflectă un paradox al creaţiei lui Ilieşiu: pe cât de variat este tratamentul stilistic din poemele sale, pe atât de neschimbată rămâne dimensiunea spirituală în jurul căruia se formulează poemul.
Continuă lectura Ars Poetica o carte de versuri inedite de Victor Iliesiu →