Mediafax: Poetul şi traducătorul Mircea Ivănescu a murit

21 iulie 2011 Răzvan Țupa Un comentariu

Joyce si Kafka sunt mai putin singuri pe lumea cealalta, noi mai singuri pe asta:

„Mircea Ivănescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi români, un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est, a murit joi, la Sibiu, în urma unei lungi suferinţe, informează editura Cartea Românească.

Mircea Ivănescu, născut pe 26 martie 1931, a contribuit esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70.

Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.

Ivănescu este cunoscut ca scriitor, eseist şi traducător. Printre volumele publicate de el se numără „Poeme nouă” (Cartea Românească, 1983), „Alte poeme nouă” (Cartea Românească, 1986), „Versuri vechi, nouă” (Eminescu, 1988), „Poeme alese” (1966-1989), „Poeme vechi, nouă” (Cartea Românească, 1989), „Versuri” (Eminescu, 1996).

Miercuri, Mircea Ivănescu a fost nominalizat la premiile Prometheus pentru Opera Omnia pe 2011, la secţiunea Literatură.”

util

Hyperliteratura intra in paine

19 iulie 2011 Răzvan Țupa Un comentariu

Înaintea unei noi vârste a comunicării literare este momentul să o clarificăm pe cea de acum. În anii de exuberanţă ai postmodernismului hyperliteratura era un concept care amuza abordările savante din teoria acelor vremuri. Acum literatura pe internet este deja unul dintre clişeele zilei. Atât de bine se confundă fenomenul cu lucrurile de fiecare zi că nu prea mai pare un lucru ieşit din comun faptul că de câţiva ani cei mai mulţi dintre debutanţii care impresionează sunt scriitori care au fost formaţi după ani de postări pe internet.
Influenţa pe care anii petrecuţi pe site-uri literare o fac simţită în scrisul celor care înglobează cu uşurinţă referinţe şi registre cât se poate de diferite face uneori destul de dificilă plasarea textului într-o întreprindere de cartografiere literară oricât de aproximativă. Şi asta numai pentru că instrumentele pe care le folosim în mod obişnuit atunci când comunicăm nu sunt încă adaptate posibilităţilor pe care le are formularea noastră.

Un moment
Faptul că poezia (pentru că asta mă interesează în primul rând) este în momentul în care i se oferă mai multe posibilităţi de dezvoltare decât oricând este susţinut de un paradox aparent. Niciodată nu a însemnat mai puţin cacofonia discursurilor despre poezie, inflaţia de explicaţii şi lecţii faţă de orice rând scris. Şi tot aşa, niciodată nu au fost concepţiile extremist retardate mai puţin afectate de reuşitele poeziei contemporane lor. În fond acesta este unul dintre cele mai bune semne pentru că asta arată că este un moment pentru scris şi mai puţin pentru explicat.
Treptat, impactul literaturii comunicate pe internet a început să îl depăşească pe cel pe care îl au cărţile pe care editurile le aduc pe piaţă. Şi totuşi o anumită zonă nu reuşise până de curând să depăşească reflexele în care piaţa literară eşuase de câţiva ani.
Aparent, totul se blocase într-o gândire comercială superficială: cel mai bun este unul singur şi orice justifică obţinerea acestei poziţii. Am văzut personaje relaxate ale literaturii, crispate acru cu o ironie scrâşnită împotriva oricui li se părea că ar putea să le facă vreun fel de concurenţă şi cărţi remarcabile trecute cu vederea numai pentru că judecătorii literari ai momentului aveau cunoştinţe retardate în legătură cu arta poeziei şi încă şi mai ridicol am văzut cărţi relevante îngropate în comentarii entuziast autiste. Continuă lectura Hyperliteratura intra in paine →

media

Din nou despre poezie si putere

18 iulie 2011 Răzvan Țupa Un comentariu

In luna mai a acestui an, Casa Alba a gazduit o lectura de poezie inedita. O parte dintre cei mai respectati poeti americani de azi au fost invitati sa citeasca poezie alaturi de autori foarte tineri ca o incheiere a unui eveniment inceput in dimineata zilei respective cu un atelier de poezie la care au participat mai bine de 70 de liceeni.

Inregistrarea intalnirii pe care o puteti vedea mai jos spune multe despre normalitatea pe care o poate cauta un eveniment de poezie azi. De la poezie cat se poate de conventionala, pana la forme experimentale practicate de personalitati ale genului publicul a putut sa distinga tendinte clar conturate si formule poetice pe cat de personale pe atat de relaxat impuse.

Ca sa ma intorc la „normalitatea” pe care o pomeneam mai devreme fiecare poet are aici cateva minute de lectura cat se poate de clara, o claritate pe care o regasesti si in discursul cu care presedintele american a deschis seara. Discursul a durat numai 3 minute si are cel putin o calitate care frapeaza: vorbeste despre poezie clar. Si inca si mai rapid a incheiat povestea din care aici lipsesc interventiile muzicienilor.

In aceasta cheie se impun si momentele poetilor, cu poeme citite care nu pierd nimic la lectura din complexitatea pe care o au pe pagina.

actual

Doua expozitii despre lectura si scris

18 iulie 2011 Răzvan Țupa Lasă un comentariu

Lectura si scrisul au ajuns la muzeu. Din fericire este vorba despre două proiecte inedite care merită văzute în Bucureşti.

La Muzeul Naţional de Artă Contemporană poate fi văzută până pe 28 august 2011 expoziţia „ANDRÉ KERTÉSZ L’intime plaisir de lire” anunţă modernism.ro.

Expoziţie realizată de Jeu de Paume Paris şi Mediateca de arhitectură şi patrimoniu a Ministerului Culturii şi Comunicaţiei din Franţa, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană

Tema lecturii: Fie că se află într-o gradină, autobuz, o cafenea, o bibliotecă sau un salon, pe o terasă sau în pat, la şcoală sau la război, în picioare, aşezat sau culcat, cititorul este peste tot: într-un alt univers şi într-un timp care nu este cel prezent. El se află în interiorul lecturii sale, în gândurile sale, în ceea ce află, în ceea ce simte, într-o altă lume, reală sau imaginară. Acest decalaj spaţial şi temporar, afectiv şi spiritual a fost fotografiat de André Kertész, cu înţelegerea iniţiatului. A făcut-o cu blândeţe, fără să interfereze sau să perturbe cititorul pe care-l cunoştea atât de bine. Astfel, şi noi, datorită lui, împărtăşim plăcerea intimă de a citi şi de a vedea imagini. De a fi informaţi, de a şti, de a gusta cuvintele, de a călători, de a ne simţi legaţi de necunoscut sau de prieteni, de a aprecia emoţiile, sentimentele inedite, de a descoperi noutatea. Expoziţia de faţă reuneşte o selecţie de fotografii din colecţia Mediatecii de arhitectură şi patrimoniu a Ministerului Culturii şi Comunicaţiei din Franţa.

Născut în 1894 la Budapesta, André Kertész a realizat primul său clişeu în 1912. După război, se instalează în 1925 la Paris unde descoperă plăcerea plimbărilor pe străzi şi a rătăcirilor pe malul Senei. La Montpartnasse regăseşte artişti maghiari şi întâlneşte numeroase personalităţi literare şi artistice (Mondrian, Chagall, Zadkine, Foujita, Colette etc…). Cronicar al vieţii cotidiene, el descrie cu profunzime momentele cele mai banale ale vieţii. În culmea carierei sale se hotărăşte să plece la New York în 1936, semnând un contract cu agenţia Keystone.

Printre numeroasele publicaţii care îi sunt dedicate menţionăm: Soixante ans de photographie 1912-1972 / Șaizeci de ani de fotografie, J’aime Paris / Iubesc Parisul (1974), Distorsions / Distorsiuni (1976), Hungarian Memories / Memorii maghiare (1982). Locuieşte din ce în ce mai mult în Franţa şi în 1984 donează Statului francez (Patrimoniul fotografic) toate negativele şi documentaţia personală. Moare la New York în 1985. Clasic printre clasici, maestru pentru mulţi dintre colegii săi, André Kertész este o figură majoră pentru istoria fotografiei. Sinteză a unei etici şi a unei estetici, opera sa recuperează sau precedă diferite curente ale avangardei, rămânând în acelaşi timp ataşat de valorile umaniste.

Instrumente de scris din secolele XVIII-XX reunite la Muzeul Naţional Cotroceni

Muzeul Naţional Cotroceni în parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române şi în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie a României, Complexul Naţional Muzeal ”Curtea Domnească” Târgovişte, Complexul Muzeal Naţional ”Moldova” Iaşi, Muzeul Literaturii Române Iaşi, Muzeul de Istorie a Evreilor din România ”Şef Rabin Dr. Moses Rosen”, Colecţia muzeală a Episcopiei Armeano-Gregoriene din România a organizat expoziţia ”În memoria timpului, instrumente în arta scrisului”.
Expoziţia urmăreşte să aducă în atenţia publicului vizitator instrumente de scris, celebre prin faptul că au aparţinut unor personalităţi importante din viaţa politică, socială şi culturală românească, sau reprezintă piese de excepţie pentru epoca lor. Continuă lectura Doua expozitii despre lectura si scris →

poezie de azi cu răzvan ţupa