Tag: bursa

Literatura rezidenţei- Ledig House inainte de lectura (3)

(prima parte – aici)

(a doua parte – aici)

Ultima saptamana de rezidenta la Ledig House a inceput cu un drum pana in statul vecin. Elias a avut ideea facem un drum pana la Arrowhead.

O vizita

arrowNu prea sunt eu un fan al caselor memoriale, dar la fosta casa a lui Herman Melville a cam meritat sa ajung. La fiecare ora, un ghid insoteste grupurile de vizitatori prin camerele casei in care autorul romanului “Moby Dick” a stat 13 ani, dupa ce a vrut sa fie mai aproape de prietenul sau Nathaniel Hawthorne care locuia aici in Berkshire. Si cand spun ghid spun o persoana care putea sa raspunda la intrebari si sa faca din jumatatea de ora de vizita o poveste pe care sa o urmaresti fascinat. Aici se afla si caminul despre care a scris Melville o povestire, si cineva a scris pe perete fragmente din text.

In casa nu ai voie sa faci fotografii, dar poti sa surprinzi perisajul prin fereastra, cu muntele Greylock profilat in zare “ca profilul unei balene”, cum spun toti de aici. Tadeusz a gasit o descriere mai plastica: “boob mountain”.

Una dintre povestile cele mai neasteptate de aici a fost aceea potrivit careia, intimpul in care a lucrat in New York, Melville trebuia sa dea 20% din salariu unui partid politic astfel incat sa isi pastreze postul. Ca si obiceiul scriitorului de a adnota orice carte cumpara, chiar si pe cele pe care le facea cadou: “Am corectat-o” spunea el. Continuare

Literatura rezidenţei – Ledig House (1)

Nici nu bănuieşti câte lucruri se clarifică atunci când reuşeşti să te îndepărtezi un pic de datele obişnuite ale scrisului tău. Când am primit în această primăvară din partea Andrei Stoica de la ICRNY invitaţia de a participa la selecţia de la fundaţia americană OMI pentru rezidenţa destinată scriitorilor la Ledig House, nu aveam idee câte lucruri se pun în mişcare.
La câteva zile după ce aplicasem, Radu Vancu anunţa, în urma invitaţiei pe care o primise ca şi mine, pe blogul propriu că refuză să colaboreze cu ICR. I-am scris imediat că nu ar trebui să fim noi cei care evită colaborarea cu o institutie publică, pentru că ,prin asta, nu facem decât să o condamnăm la a doua sau a treia alegere pentru acţiunile sale. Mult timp am vorbit cu prieteni şi oameni la a căror părere ţin mult şi, chiar şi acum, pot să spun că nu cred că i-am făcut să mă creadă. Unii dintre ei aplicaseră la aceeaşi rezidenţă şi regretau lucrul ăsta.
20131014-083913.jpg
Şi eu am regretat că am avut încredere în alţii atunci când, pe drumul până la Ledig House, Air France mi-a pierdut bagajul de cala (puteam să aleg altă companie) sau atunci când, din cauza unei neînţelegeri, m-am trezit aşteptând o oră într-o gară Hudson, pustie, la două ore de New York, până spre miezul nopţii, după un taxi care renunţase să mă mai aştepte chiar sub nasul meu. Reversul însă este că, participând la selecţie, am avut ocazia să mă minunez de dexteritatea cu care Alexandru, de la ICRNY a reuşit să se strecoare cu maşina prin toate blocajele până în Manhattan ca să prind trenul care pleca de la Penn Station spre Hudson.
Abia târziu, spre ora 1 noaptea, am ajuns într-un Ledig House în care toată lumea dormea. Din fericire, în bucătărie am găsit scrise pe tablă numele meu şi numărul camerei ca şi al clădirii în care urma să stau. Mi-am pregătit un ceai şi a trebuit să caut pe net imagini cu clădirea respectivă, abia mult mai târziu, umblând cu lanterna pe potecile cu pietriş mărunt de la rezidenţă, mi-am dat seama că nu văzusem numele scris pe una dintre clădirile învecinate. Camera mea avea scris numele, domeniul şi perioada în care o să mă bucur de rezidenţă aici. Aşa s-a încheiat cel mai prost drum pe care l-am făcut vreodată. Ziua începută în Balta Albă cu 24 de ore înainte, se încheia liniştit undeva în estul statului New York, pe drumul spre Albany.
A doua zi am început să-mi cunosc vecinii. Prima a fost Ursula Fricker, pe care am întâlnit-o în bucătărie, când m-am dus după fructe şi ceai. Ea este din Elveţia dar locuieşte undeva lângă Berlin şi a lucrat în presă până a publicat primul ei roman. Acum se pregăteşte de al patrulea şi lucrează aici la el. De fapt toţi cei pe care i-am întâlnit aici au proiecte la care scriu sau rescriu în timpul rezidenţei. Mai puţin Albert Forns, al doilea scriitor cu care m-am întâlnit, ceva mai târziu, tot în bucătărie. Catalanul încearcă să găsească tonul potrivit pentru a începe următoarea carte. Primul său roman este un amestec greu de imaginat de interviu, realitate şi ficţiune despre un regizor catalan, Albert Serra.
Apoi au venit de la un concurs de plăcinte local Fredy, Cheryl şi Elias, câştigători şi mândri de reţeta fusion de plăcintă cu care i-au întrecut pe localnici. Rețeta lor folosise mere culese din pomul din fața casei în care locui și a avut o parte literara, pentru ca Fredy i-a dat placintei nume folosind un cuvânt pe care îl citise la Herta Muller, mundgluck (fericirea gurii sau asa ceva).
Apoi i-am cunoscut pe Billy, Liz, Anja, Tadeusz şi Chandrahas. Până atunci stătuseră scufundaţi în scrisul lor. Toţi au vrut să mă ajute, gata să îmi împrumute orice mi-ar fi lipsit, de la tricouri până la şampon. Din fericire nu a fost nevoie de nimic, pentru că unul dintre responsabilii de la Omi m-a dus într-un orăşel din apropiere să îmi cumpăr ce aveam nevoie. Air France făcea cinste.
Si o fotografie pe care a făcut-o Cheryl la Book barn, un fel de anticariat în mijlocul padurii despre care o să povestesc mai târziu. Deocamdată am primit un mesaj de la Air France, cum că bagajul meu ar fi ajuns si el la New York, după trei zile şi “încearcă să mă contacteze”.

20131014-084440.jpg

Residential scholarship in Vaduz in fall 2013

In co‐operation with TRADUKI, the Ministry for Cultural Affairs of Liechtenstein offers one residential scholarship in Vaduz in fall 2013.
This call is open to writers from Southeast Europe.
By this Writer-in-Residence programme, the Ministry for Cultural Affairs of Liechtenstein aims to enrich the literature scene in Vaduz by hosting contemporary writers from Southeast Europe and presenting these new voices to the audience in Liechtenstein. At the same time, we would like to give writers from Southeast Europe an opportunity to learn the literature as well as cultural and social circumstances in Liechtenstein and establish contacts with publishers, critics and translators in the German speaking area.
Writers-in-residence programme in Liechtenstein is a cooperation between the Ministry of Cultural Affairs of Liechtenstein and the literary network TRADUKI.
The visiting writer uses the time of scholarship to work on her/his current project.
During the stay in Vaduz, the writer in residence will be made fa
miliar with the cultural life of Vaduz, presentations, readings and meetings with publishers, translators and fellow authors
are planned as well.
The scholarship includes the accommodation in a furnished apartment in Vaduz for the duration of four weeks, reimbursement of travel costs, and a grant in the amount of 1200 Euros.
The period of time of the scholarship lasts from October 20th to November 19th, 2013.
Writers from Southeast Europe are invited to apply.
The Application shall
contain:
1.curriculum vitae (English or German)
2.full contact address including telephone and e-mail
3. a motivation letter (no more than 2 DIN A4 pages) specifying current literary interests and projects as well as expected benefits/outcomes of the residency
4. the list of the works published
5. a short list of plans for work in Vaduz
The applications will be considered by a jury, consisting of members of the TRADUKI board.
The applications are to be sent by email to:
geschaeftsstelle@traduki.eu.
Deadline for applications is August 31st, 2013