Marie Iljašenko (photo above by Josef Chuchma) este poetă. S-a născut în Ucraina și a crescut în Cehia. Dacă vrei, este vocea care resimte la prima mână toate frământările pe care le vezi astăzi în Europa. Marie a fost la București ca invitată a ediției 2024 a Festivalului Internațional de Literatură Odesa. Am tot amânat publicarea dialogului cu ea pentru că fiecare redactare îmi lăsa impresia că încă mai sunt multe de spus despre modul în care poezia pune în scenă locurile care te definesc, dar și despre modurile în care textul îi permite celui care citește să participe la spectacolul tău.

Poetic: Familia ta are origini ucrainene și poloneze. Te-ai născut la Kiev, dar ai crescut în Cehia. În ce fel ajută poezia și în ce măsură complică ea această situație pentru tine?

Marie Iljašenko: Încă de când eram mică, poezia m-a ajutat să fac față confuziilor de tot felul. Asta a inclus și sentimentul că sunt diferită, că există o parte din poveste despre care aproape nimeni nu știa – mă refer la perioada primei copilării de la Kiev. Pe de altă parte, cum am crescut cultură diferită, mi-a fost greu să înțeleg și să-mi asum poezia cehă. Și astăzi, încă mă chinui să apreciez frumusețea poeziei unora dintre clasicii cehi.

Poetic: Your family has Ukrainian and Polish origins. You are born in Kiev but live in Czech Republic since childhood. In what way does poetry help and how does it complicate this wide area of influences for you?
Marie Iljašenko: Since my early youth, poetry has helped me cope with all kinds of confusion. These included the feeling that I was different, that there was a part of the story that almost no one knew about – I mean my early Kyiv childhood. On the other hand, growing up in a different tradition made it difficult for me to understand and accept Czech poetry. To this day, I still struggle with not being able to appreciate the beauty of the poetry of some of the Czech classics.

„Pâine într-un câmp de mine”/ ”Bread în a mine field”

P: Ai spus povestea bunicilor tăi pentru un proiect național. Este contextul actual o ocazie pentru a-ți redescoperi sau pentru a reconsidera propria ta legătură cu Ucraina și cu poeții ei, având în vedere reportajul tău din 2022, în „Pâine într-un câmp de mine”?
Marie: Pentru proiectul „Memory of the Nation” (Paměť národa), care adună și înregistrează poveștile unor martori, am lucrat la povestea bunicului meu. S-a născut în Ucraina într-o familie ceho-poloneză. Tatăl său fabrica bere. Imigranții cehi din Ucraina erau de multe ori ingineri agronomi. Bunicul meu a supraviețuit foametei în copilărie. Mai târziu și-a văzut tatăl arestat. Acesta a fost acuzat pe nedrept și a murit în timpul epurărilor comandate de Stalin. Când era tânăr, a fost înrolat în armată chiar la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. A supraviețuit războiului și pentru că era muzician și era mai probabil să rămână în spate liniilor de luptă. Bunicul meu a rămas muzician toată viața și a trăit ca profesor de muzică. Și-a petrecut ultima perioadă a vieții în Cehia alături de mama mea, și a murit acum câțiva ani.

Cartea „Pâine din câmpul de mine” (Kniha z minového pole) nu are legătură directă cu aceasta. Când a început Marele Război, bineînțeles că l-am simțit intens. Când un coleg de la editură a venit la mine și mi-a propus să facem o carte de reportaje, am fost imediat de acord. Am vorbit cu jurnaliști cehi cunoscuți care scriu despre Ucraina și, deopotrivă, cu jurnaliste ucrainene care s-au refugiat în Republica Cehă cu copiii lor. Volumul adună mărturii privind primele zile ale războiului în diferite părți ale Ucrainei și diferitele moduri în care oamenii au trăit acele momente.

P: You’ve elaborated the story of your grandparents for a national project. Is the current context an ocasion for you to redescover or revisit your own connection to Ukraine and with it’s poets, considering your reporting from 2022, in ”Bread în a mine field”?
Marie: For the Memory of the Nation project (Paměť národa), which collects and records the stories of interesting witnesses, I worked on my grandfather’s life story. He was born in Ukraine into a Czech-Polish family, his dad was a brewery manager. Czech immigrants in Ukraine were often agroengineers. My grandfather survived the famine as a young boy, and later witnessed his father’s arrest, who was falsely accused and died during Stalin’s purges. As a young boy, he was drafted into the army just as World War II began. He survived the war partly because he was a musician and was more likely to be in the rear. My grandfather was then a musician all his life and a music teacher, living his last years in the Czech Republic with my mother, he died a few years ago.

The book Bread from the Minefield (kniha z minového pole) is not directly related to this. When the Great War started, of course I felt it very acutely. When a colleague from the publishing house came to me and suggested that we do a book of reports, I immediately agreed. We approached well-known Czech journalists who focused on Ukraine and, conversely, Ukrainian women journalists who had fled to the Czech Republic with their children. The book thus collected testimonies about the immediate beginning of the war in different parts of Ukraine and the different ways people experienced this beginning.

Cel mai bun traducător de benzi desenate

poem de Marie Iljašenko, traducere Răzvan Țupa, poetic.ro

În martie e mai bine să te concentrezi pe lucruri mărunte:
ceasuri și zambile dar din alea rotunde și de metal e mai bine
să nu te apuci de cine știe ce întreprindere complicată nu-ți lua casă nici deșert
să nu te-aștepți la cine știe ce și nici să n-adopți vreo mare poziție

ca să nu te trezești că levitezi în dorul lelii
printre primii țânțari și muște străvezii
ticluiește propoziții care încap în bulele de text
ușoare nu prea complicate

E bine să coci brioșe din vânt apă și zahăr
nu crește nimic altceva în paturile continentale fertile din grădinile
noastre doar să dormi cât poți și să citești cât mai puțin
benzile desenate sunt cele mai bune

E important să deprinzi tehnica bulelor de săpun
când sufli ușor balonul în balon
înveți de la cel mai bun traducător de benzi desenate
care pare că și-a luat vacanță

care pare că nu mai traduce
care pare că nu mai trăiește
care pare că ești tu

The Best Translator of Comics

In March, it’s good to stick to small things:
watches and hyacinths but round ones and metal ones are best
not to undertake great endeavours don’t buy a flat or a desert
not to expect much or express much

so that you don’t start to float from mere ease
beside the first mosquitoes and glass flies
formulate sentences that fit into speech bubbles
simple not yet complex

It’s good to bake bundt cake from wind water and sugar
nothing else grows in our continental garden beds yet
to sleep as much as you can and read as little
comics are best

It’s essential to learn soap bubble science
softly blowing puff into puff
you’ll learn it from the best translator of comics
who’s apparently taken holiday

who’s apparently not translating anymore
who’s apparently not living anymore
who is apparently you

Translation: Nathan Fields for Lyrikline

„Sunt peste tot”/ ”I am everywere”

Poetic: În eseul tău „I am everywere” pui accentul pe modul în care poezia este folosită în discursurile naționaliste și subliniezi paradoxurile amestecului cultural și lingvistic din Europa Centrală. Cum resimte poezia ta paradoxul apartenenței la o limbă, accesând totuși o arie bogată de referințe (de la Makalu, în Nepal, până în Germania și Marea Baltică)? Cu alte cuvinte, unde se termină străinătatea și unde începe apartenența pentru tine în poezie?
Marie Iljašenko : Pentru mine, poezia este un loc al imaginației și al libertății. De altfel, îmi place să călătoresc, dar din cauza unor probleme de sănătate nu am reușit niciodată să urmez pe deplin această pasiune. Deci, cumva e normal să scriu nu numai despre locuri în care am petrecut ceva timp și cu care am stabilit o relație profundă (de exemplu, Gdaňsk sau Budapesta), ci și despre locuri în care nu am fost niciodată, dar mi-ar plăcea foarte mult să le văd, sau despre locuri cu care mă simt într-un fel înrudită fie din punct de vedere imaginar fie din punct de vedere spiritual.

Titlul eseului se referă la Europa Centrală. Dar, în timp, am încetat să împart lumea în străină și acasă. Mai degrabă, văd că acasă își extinde treptat granițele și intrând foarte treptat în ce era înainte străinătate. Ca să vă dau un exemplu, văd Polonia ca a doua mea casă, din cauza rădăcinilor mamei mele și pentru că am petrecut ceva timp acolo. Probabil că nici nu mai e nevoie să spun nimic despre Ucraina. După ce am vizitat SUA și Canada, mi-am dat seama că, într-un sens mai larg, casa mea este toată Europa. Căminul meu principal este în Praga și mă bucur pentru asta, dar probabil că mi-aș putea face o casă în altă parte.
În același timp, îmi dau seama că este adevărat ceea ce spun Psalmii din Vechiul Testament: pe acest pământ nu sunt decât un oaspete și un străin. Când ne amintim de limitele noastre, împărțirea lumii în străină și acasă nu prea mai are sens.

P: In your essay ”I am everywere” you insist on the way poetry is used in nationalist clashes and about the paradoxes of the cultural and language mix in Central Europe. How does your poetry deal with the paradox of belonging to a language but landing in an area rich of refferences (from Makalu, în Nepal, to Germany and to Baltic Sea)? In other words where does foreigness end and where does belonging begin in poetry for you?
Marie: For me, poetry is a place of imagination and freedom. I also love to travel, but due to a long illness I have never been able to fully realize this passion. So, somehow naturally, I write not only about places where I have spent some time and to which I have formed a deep relationship (for example, Gdaňsk or Budapest), but also about places I have never been to but would very much like to, or feel somehow imaginatively or spiritually related to.

The title of the essay refers to Central Europe. But over time, I stopped dividing the world into foreign and home. Rather, I see home as gradually expanding its boundaries and very gradually coming into the foreign. To give you an example, I see Poland as my second home, because of my mother’s roots and because I spent some time there. I probably don’t need to talk about Ukraine. And after visiting the US and Canada, I realized that in a broader sense, my home is all of Europe. My main home is in Prague and I’m glad for that, but I could probably make a home somewhere else.
At the same time, I realize that it is true what it says in the Psalms in the Old Testament: on this earth I am but a guest and a sojourner. When we remind ourselves of our finitude, dividing the world into foreign and home doesn’t make much sense.

(foto from author´s archive)

Poetic: În ce relație mai ești cu prima ta carte de poezie? Dar cu a doua? Cum s-au schimbat aceste raportări?
Marie: La prima carte, am fost surprinsă că am putut să scriu o carte)). Pentru a doua – așa cum se întâmplă de obicei cu a doua carte – am simțit o mare responsabilitate și o oarecare presiune. A doua carte este întotdeauna un fel de validare a meșteșugului tău. Toată lumea se așteaptă să găsească vocea ta distinctă, cea pe care o cunoaște deja, dar speră și că de data aceasta va suna cumva diferit. E doar o povară mai mare. La a doua carte ai nevoie și de mai multă aplecare asupra conceptului. Acum lucrez la un volum despre modul în care coexistă animale și plante și oameni într-un oraș mare. Am ajuns în punctul în care mă bucur pe mine și mă bucură procesul în sine, sunt absorbită în demers. Este un moment atât de fericit când nu te mai gândești la acceptare, la critică și te preocupă doar ce lucrezi.

Poetic: What kind of relationship do you keep with your first book of poetry? But with your second? In what way did this relationship change?
Marie: With the first book, I was surprised that I was able to write a book)). With the second book – as it usually happens with second books – I felt a great responsibility and a certain pressure. The second book is always a kind of validation of your craft. Everyone expects it to be your distinctive voice that they already know, but that this time it will sound different. That’s just a big task. The second book also requires more thinking about the concept. Now I’m working on another book about the coexistence of animals and plants and people in a big city. I’m at the point now where I’m enjoying and enjoying the process itself, I’m absorbed in them. It’s such a happy moment when you’re not thinking about acceptance, about criticism, and just working.

Marie Iljašenko (1983) este o poetă, scriitoare și traducătoare cehă, laureată a Premiului Tom Stoppard (2023). S-a născut la Kiev, în Ucraina, într-o familie de origine ucraineano-ceho-poloneză. În 1992, familia ei s-a mutat în Cehia, unde a crescut în regiunea sudeților Broumov, iar mai târziu a absolvit Universitatea Carolină din Praga, specializându-se în literatură comparată și studii est-europene. Colecția sa de poeme Osip míří na jih (Osip Heads South) a fost publicată în cehă în 2015 și a fost apreciată de critici. Aceasta a fost publicată cel mai recent în Polonia (2022), unde a fost la fel de bine primită. A fost nominalizată la Premiul Magnesia Litera pentru descoperirea anului. De asemenea, a fost nominalizată la Premiul de literatură Dresdener (2015) și la Premiul Václav Burian (2016). A doua ei carte de poezie, Sv. Outdoor (Sf. Outdoor), a fost publicată în 2019. Poeziile ei au fost prezentate, printre altele, în antologia Nejlepší české básně (Cea mai bună poezie cehă) în 2013, 2014 și 2017, în antologia poloneză Sąsiadki (2020), în antologia spaniolă Antología de poesía checa contemporánea (2021). Scrierile sale sunt traduse în engleză, germană, franceză, poloneză, spaniolă, maghiară, ucraineană, slovenă, română și japoneză. Poeziile ei au fost puse pe muzică de compozitorul francez Philippe Manoury și de tânăra compozitoare cehă Soňa Vetchá. Cel mai recent (2023) a câștigat Premiul Tom Stoppard pentru eseul său „I’m Local Everywhere Around Here”.
În plus, traduce din ucraineană și poloneză (autori ca Jury Andruchovych, Olena Huseinova, Dmytro Lazutkin, Halyna Kruk, Iya Kiva, Taras Prokhasko, Anna Adamowicz, Zofia Bałdyga, Urzsula Honek, Agata Jabłońska, Iwona Witkowska, Urszula Zajączkowska etc.) și lucrează ca redactor la Centrul de Artă Contemporană DOX. Locuiește la Praga.

Marie Iljašenko was born in Kiev, Ukraine, into a family of Czech-Polish descent. Her family moved to Czechoslovakia in 1992. She graduated from Comparative Literature and Russian Studies at Charles University in Prague.

Her first collection of poems Osip míří na jih (“Osip is Heading to the South”) was published in 2015 and nominated for the Magnesia Litera Prize in the category Discovery of the Year. She has also been nominated for the Dresdner Lyrikpreis (2015) and Václav Burian Prize (2016). Her poems have been published in the anthology Nejlepší české básně (Best Czech Poems) 2013, 2014 and 2017. Occasionally she also writes short stories, essays and columns. She is active as a translator and works as an editor. (lyrikline)

foto: Dirk Skiba