Arhive etichete: poezie

Treaba cu poezia pe bloguri românești și, mai puțin, străine

charles-bukowski-at-computerAcum câțiva ani, într-o dezbatere Cuvântul la care ne doream să fie pusă în discuție blogosfera culturală, Florin Iaru se arăta deznădăjduit de invazia de opinii și texte în majoritatea lor inepte, pe care cu ușurință le puteai cataloga drept pierdere de vreme. Cred că primul poet interesat de zona virtuală în România a fost Dan Iancu. El a folosit sugestii ce țineau de publicarea electronică în volumul său de debut, Despre înțeles din 1997. Liviu Ioan Stoiciu a avut un oarecare succes reflectând pe un blog personal frământările și evenimentele cotidiene din jurul poeziei sale. La un moment dat s-a oprit.   Trecând printre paginile virtuale dedicate poeziei în limba română sau în străinătate ești frapat de claritatea cu care se separă intențiile poeților azi.

Aș vrea să punem aici blogurile de poezie românească sau străină pe care le considerăm demne de atenție prin ceea ce propun cu fiecare postare. Desigur, rugămintea pe care trebuie să o țin în priză este să explicăm un pic mai departe de „bun”, „frumos”, „talentat” alegerie făcute. Traficul spectaculos nu este scopul platformelor de mai jos, iar celebra gestionare a brandului personal este ceva ce este atât de străin relevanței literare, că nu schimbă cu nimic importanța pe care o are un blog sau altul atunci când e vorba de poezie. Reflectarea unor probleme și investigații expresive reale rămâne mereu printre motivele care îi împing pe autorii acestor bloguri să adauge postare după postare în jurul sau în mijlocul actului poetic.

Continuă lectura Treaba cu poezia pe bloguri românești și, mai puțin, străine

hemoragie adjectivală (intro sexul brâncuși)

Acuși, prințesă x, oprește sângerarea cum poți și

După venit, că ești pe-aici, pe dincolo, cum știi, pot să îți spun oricând din gură pe unde
m-ai fi putut găsi, prinț sau țăran, dar asta doar atâta cât asigură y-grec sau zet din cei pe care

După plecarea asurzitoare sau muncitoare nu i-ai mai întâlnit am fost și tern și colorat
plictisitor și încântat și beat și slab și treaz și amețit, atent și vag distras, și bucuros și supărat

Și la obiect și aberant, abstract, concret și-adevărat și furios și calm și-ndrăgostit și obsedat
indiferent, apropiat și-ndepărat am fost și eu și tu și el și noi și ea poate nu voi

Dar cei care îți plac și fiecare dintre acei pe care niciodată nu vrei să îi mai vezi în ochi
și toți cei care, pentru c-așa ai vrut sau dintr-o întâmplare, n-au apucat să fie gata să-i cunoști

Am fost și-s gata să fiu din nou și clasici, avangardiști, inteligenți și duși
Sexul băiat și sexul fată, sexul femeie, sexul bărbat, sexul mamaie, sexul tataie și

Toate, la un loc, tot timpul, și peste tot, sexul brâncuși

19

 

Bucureşti, un poem cu pizdă

revista 7 seri mi-a cerut un text pentru rubrica selfie de bucureşti.  Mi-a ieşit o serie întreagă din care mai jos postez prima parte publicată deja de revista.

În Bucureşti nimic nu e ce pare. Când mă apropiam de 18 ani eram convins că viaţa mea e terminată. Era 1993 şi experienţele pe care le consideram atunci esenţiale cred că puteam să le reduc la micile drame de familie din Militari, pe lângă liceul Tudor Vladimirescu şi în jurul şcolii 117 sau jocurile afectuoase ale rudelor din Chirigiu. Restul erau scurte intervale petrecute în autobuz, prin troleibuze sau tramvaie. Preselecţia la fotbal nu ieşise cum vroiam. Învârtitul prin galeria din Ghencea deja se transforma în atacuri tot mai greu de controlat după fiecare meci. Doi prieteni tocmai îmi muriseră în ianuarie după ce, la ieşirea din club au căzut în Dâmboviţa la Eroilor. Doar dimineţile în care ieşeam printre blocuri în Sebastian cu câinele păreau să vină cu ceva diferit. Odată am luat cu mine manuscrisul cărţii despre portari de fotbal pe care făcusem desene cu creioane colorate şi l-am aruncat pe un teren viran de lângă Casa de Copii nr 10. Era un foc rămas acolo. Acum e un bloc. Continuă lectura Bucureşti, un poem cu pizdă