Anunțam acum o lună că rețeaua Hyperliteratura găzduia un concurs de poezie cu tema “corpuri românești”. Pornind de la sintagma cu pricina, care era propusă ca titlu, membrii rețelei au scris texte. Au fost în jur de 20 de texte validate pentru concurs (unul nu avea titlul corpuri românești așa cum cerea regulamentul și un altul a fost postat după încheierea concursului). Cum numărul vizitatorilor unici ai proiectului a ajuns la 785, putem să spunem că audiența poemelor participante la concurs a depășit serios dublul unui tiraj mediu al cărților de poezie (300 ex). Criticul literarar Alexandru Matei a ales câștigătorii concursului „corpuri romanesti”. „radugohn are o cursivitate poetica pe care ceilalti n-o au.” a spus el. “Orice gen de poezie este binevenit, ceea ce contează fiind vocea personală a poemului în care se abordează această temă“ se anunțase în concurs, Casa de Editură Max Blecher fiind cea care oferă premiile pentru primii trei câștigători.
Locul 1 RADUGOHN
poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti, de Răzvan Ţupa, Casa de Editură Max Blecher 2011
Colonia Poetică, poezie suedeză contemporană , Casa de Editură Max Blecher 2011
Corpuri româneşti
mai întâi pălăria o făcusem din ziare o purtam asortată
la o haină de piele
cu cămaşă roşie
şi pantaloni negri ciorapii mă
făceau mai înalt traşi până sub
genunchi căpătam
aparenţa unui individ capabil să
improvizeze cele mai teribile
transferuri de memorie
alergam din casă în casă cu
servieta mea cu cifru
discutam cu burice, nasuri, limbi, cururi fără
a lăsa nimic în urmă şi atingeam întotdeauna staturile
potrivite ferit de ploaie
cu degetele crispate pe borul pălăriei
şi subsuorile transpirate sub haina
de piele ţâţe
nasuri, muie, cururi supus
vocabularului palariei mele
care se întâmpla uneori să coincidă şi cu
întoarcerea mea acasă.
Locul 2 ALEXANDRA LAZAR
poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti, de Răzvan Ţupa, Casa de Editură Max Blecher 2011
Frigul ca remediu pentru bărbaţii singuri, de Sorin Catarig, 2011
corpuri romanesti
frig
ce cuvânt ciudat pentru a descrie un sentiment
atât de intens
îmi place când e frig
şi oasele mele devin
nişte balustrade de la care poţi să priveşti
nestingherit exorcizarea clădirilor
oamenii topiţi într-un ghem de noroi
ce se rotogolesc printre mormane de cărţi
umbrele anti-derapante pentru literele ce fac cascadorii în aer
şi ameninţă să se lipească de asfalt ca o broască
ce se învârte pe roata singurei maşini
care încă mai aşteaptă o carte bună pe care să o folosească pe post de parbriz
s-ar mulţumi şi cu un paragraf
atâta timp cât nu se prelinge sânge din el
îmi place să cred că în mine stau chirciţi omuleţi albaştri
ce-mi pompează sângele
dar care mai obosesc din când în când
ca atunci când eram conectată la aparate
şi mi-ai zis că
iarna n-a fost vreodată mai geroasă
Locul 3 NIMARUIE
poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti, de Răzvan Ţupa, Casa de Editură Max Blecher 2011
Homer la periferie, de Dragan Jovanović Danilov, Casa de Editură Max Blecher 2011
corpuri româneşti
Atenţie, cad corpuri! spuse cineva
deasupra blocului
nici nu-ţi vine să crezi nici nu crezi de fapt
e tonul profesoral, cam fals, cu care
Dumnezeu te avertizează în fiecare zi
că nu mai e mult şi te duci şi tu
la lucru
aşa că ieşi în paşi de dans, uşor etilici
pe scări
afară sângele închegat te prinde prieteneşte de picior
unde te duci, nu vezi ca n-ai unde
sub apăsarea lui privirea ţi se coboară in stradă
ca un fulg
îngeri bătrâni şi-au întins azi aripile peste asfalt
cad corpuri! ţi s-a spus de dimineaţă
dar n-ai fi crezut că o să vezi vreodată
îngeri cu urmele paşilor tăi
pe umăr
roxanastiubei
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti/
corpuri româneşti
cuvintele de aici trebuie să fie performante
toată lumea vrea performanţă
parcă e un Dumnezeu comun liniştit tentant imatur
Dumnezeu.FacDeToate.com
mă plictiseşti drăguţă sigur asta e o poezie?
da mamă doar că Dumnezeul meu nu e român
are cravată galbenă şi ochelari de soare
postează chestii pe siteuri literare
cu un pseudonim haios
ah mamă adu-mi o lămâie
sau cheamă groparii
în sfârşit am aflat (cred) ce e iubirea
viaţă pe unde mai treci?
să-mi trimiţi un sms când vrei să mă vizitezi
să ştiu să-mi tai unghiile să mă pieptăn
eventual aş putea să mă îmbrac în ceva
poate că-mi încarc stiloul să-mi semnezi un autograf
ia staţi
stop cadru
ce problemă ai tu acum?
nu ştiu dar se
cântă perversităţi la ora ceaiului mi-ar fi spus
tânărul înţelept din prima uliţă pe dreapta
când eram mică familia se rezuma la el
nici pe câini nu-i mai foloseam decât pe post de bibelouri
muriseră deja când încrederea mea coborâse din maşină
să trecem iar la litere
nu-mi plac amintirile frumoase
ai putea să mă priveşti
în niciun caz să mă atingi
a şi încă ceva
eu nu neg niciodată nimic
nu-mi place să am negi
ceaidementa
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-4/
corpuri românesti
stau închisă în turnul animal
ce se târăşte schiop prin aşchiile pianului dezmembrat
corzile se caţără pe turnul gol sugrumând ochii ferestrelor
port cămasa de lemn şlefuită
două nopţi la rând cu şmirghelul
in cuierul din tavan stă cocoţată
privirea mea care te asteaptă…
catalina57
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-6/
Corpuri româneşti
Îl privesc…lentila-i fină cade serios pe nară,
E om cult, gândesc în sine-mi, o pasăre-atât de rară,
Om citit, a cărui minte ţine-atâta-nţelepciune
Şi-n semn de respect, salutu-l fac în chip de plecăciune.
Îmi răspunde cu-o privire rece şi inexpresivă,
Cu-o muţenie-ngâmfată, ce-mi vorbi precum o divă,
Şi-şi privi Rolex-ul mândru! Om la om nu mai ajunge…
Parcă nu ne-ar curge-n vene, păcătos, acelaşi sânge!
Trenul zboară, zboară, zboară, ca o stea înaripată,
Peste câmpuri, peste lanuri, peisaje se desfată,
Ochiul lacom de natură pare-a face inventar,
Trecând totul în revistă prin perfidu-i ochelar.
Bănuind că de lectură mi-e vecinul însetat,
Răsfoiesc pagini de aur dintr-un vis de mult uitat,
Şi, cu glasul strâns şi palid de emoţia citirii,
Mă simt mândru c-am alături viitorul omenirii!
Şi, fiindcă cultura-ntr-ânsul, zi de zi, mereu renaşte,
Şi, pentru că, toate-n lună şi în stele le cunoaşte,
De aceea, el deasupră-mi se consideră, -ngâmfatul,
Mai albastru decât cerul, mai presus ca împăratul!
Trenul fuge, fuge, fuge, lăsând poze vii în urmă,
Amintiri de o secundă, spânzurate de o sârmă,
Când trecutul e vecin cu imediatul viitor
Şi când staticul aleargă şi devine călător.
-Poezia, zi şi noapte, pretutindeni mă-nsoţeşte,
Cunosc toţi poeţii lumii! (Chipul i se înroşeşte)
Sunt poet din talpă-n vârful ultimului fir de păr!
Eu ascund în mine, -mi spune, mult doritul adevăr!
-Vă admir! Spuneţi-mi, însă, cine oare-n lumea noastră
A cântat cu-atâta patos: „Floare-albastră! Floare-albastră!”?
-Haideţi, cine nu-l cunoaşte? Păunescu! îmi răspunde
Şi, atât de mândru-n suflet, faţa-n lacrimi şi-o ascunde…
Trenul s-a oprit! Văd lumea cum se-nghesuie afară,
Coborând în grabă scara spre distanţa socială,
Eu rămân pe loc… şocat că-nşelătorul aparent
Îmi fu astăzi mie însumi vecin de compartiment!
natant
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-7/
Corpuri româneşti
Alerg, alerg, alerg
la gură înmulţesc spume
cât ai zice ce doreşti tu
Apăs butonul control plus delete
la fel cum aş crede într-o magie precară
printre adolescenţi printre noctambuli
cu inimile-n inimă călcând în zone eruptive
iubind o sticlă de vin în două nopţi
Deopotrivă
aleg treisprezece umbre
de acelaşi fel
care mă controlează şi mă definesc
un fel de pierdere asumată
timpul mă cercetează acolo jos
şi de fiecare dată lucrul acesta mă încurcă
două frunze mă îmbrăţişează
înainte de a le privi
Acest imens obiect al alienării
e buretele plin de spume
din duminici comemorative
despre care reţin
că după opt
un chip surâzător venea în baie
şi închise acolo
îşi descărca combinatul matern
apoi notam în intimitate –
explicaţie ulterioară:
mâine lucrează consecutiv două ture
De data aceasta ieşeau alte spume
nu inventate
Elabeanu
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-8/
Corpuri romanesti
S-a stins o altă noapte în orașul în care n-a plouat de trei luni
Pe la geamuri se simt arome de cafea ieftină
Și ușoare rotocoale de fum de țigară își caută rostul
Grăbită, o femeie pornește la pas trăgând după ea un copil somnoros
Ce strânge în brațe un ursuleț obosit.
Mașinile se strâng la semaforul roșu
Visele șoferilor n-au voie să treacă la realitate
Așa că sunt afundate în uitare ca să nu doară.
Se face verde și coloana se mișcă pe același drum spre serviciu
Străbătut de anonimi definiți prin repetabile gesturi
Cu același scop către o prestabilită stare materială.
În miezul zilei printre blocuri și cabluri încurcate în crengi
Soarele arde iar vântul ridică praful la intersecții
Ochii trebuie închiși pentru a nu se ridica pe pleoape
Ziduri între visul din creier și realitatea urbană
Și inevitabil, la un capăt de zi
Fiecare merge grăbit spre aceeași casă
Locul unde se mai poate găsi sămânța de afecțiune
O nouă noapte își începe rondul.
Margaret Marta
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-10/
corpuri românești
suntem închiși înăuntrul nopții
printre fermoare pe care le tragem
în zadar
nimeni nu tresaltă pentru că
nimeni nu vrea să strice înșiruirea
în care ne vorbim
trebuie să fie un loc
în care diminețile nu circulă tramvaiul 45
dumnezeu își taie părul pentru copiii de pe stradă și
lumina e o felie de lămâie, în care cuvântul
autism e șters pe băncile parcurilor la metrou în biserici
în care tu te oprești și
auzi aerul cum îți strânge carnea
frunzadinpalma
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-12/
corpuri româneşti
pluteam într-o bărcuţă de hârtie
sub cerul atârnând ca un acrobat la circ,
catargele înfloreau capete de piraţi
şi mă iubeai, mă îmbrăţişai,
în mine treceau fiori ca autobuzele pe magistrală,
intenţiile deveneau fregate pe marea egee,
întindeai mâna prindeai o ciocârlie
şi bărcuţa se scufunda.
gabrielap94
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-13/
Corpuri româneşti
Ţi-ai vândut inima diavolului?
Flacăra ei încă mocneşte cadenţat …
Lasă-te arzând în infernul viciilor,
Bacchus să-ţi poarte paşii,
Pe coridoarele labirintice ale uitării.
Şi întunericul să-ţi zdruncine raţiunea ,
În agonia abisului.
Neînţelegând lumina ce dezvăluie interzisul,
Te acoperi în cântecul iluzoriu al destinului
Şi-n ecoul stins care, negăsind vidul,
Se confruntă cu zădărnicie.
Creionându-ţi povestea cu mâna tremurândă,
Simţeai singuratatea îmbrăţişându-te,
Iar îmbrăţişarea ei tortura.
Eterul continua să te învăluie,
Răsunând până-n trecut
Glasurile inconştientului.
Încleştarea purificatoare conducea zborul
Prin sfere tot mai uşoare.
Să vină revelaţia!
Deşi golul infinit te-a-nconjurat deja.
Rătăceşti un răstimp
Pentru a-ţi redobândi limpezimea.
Eşti doar o fâlfâire plăpândă
În bătaia timpului transparent.
valic
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-14/
Corpuri romanesti
Noi toți plutim aici
Noi nu avem vise
Nu avem baloane colorate
Plutim și atât
Nu e nimic e gol
Nu avem gânduri
Nu avem muzică
Nu ne spune nimeni
Povești
Plutim
În noi nu mai există
Sentimente sau senzații
Doar plutim
În fiecare zi
Mai vine un suflet
Și nu contează
Noi plutim
Plutim
Și nu avem corpuri
Nu vom avea
Niciodată
ninguqueno2
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-15/
Corpuri româneşti
când m-am apropiat,
un ticăit mic izvorât din emoţie,
un huruit de motoraş de casetofon,
un sunet de lăcustă închisă într-o cutie de chibrituri,
ascultată la ureche,
o linguriţă de plastic zgâriind nişte spiţe,
un celofan împăturit într-o sală de şedinţe plină de şoapte,
un sentiment de carte răsfoită în care ai pierdut o scrisoare.
când m-am apropiat,
un locuitor al trupului tău – dintre miile de locuitori,
unul dintre aceia care răspund la enzime, la feromoni,
pe care-l controlezi prin reacţiile pielii la factori externi:
reacţii la atingeri, la adieri, la picături de ploaie,
apăsa abia perceptibil o pedală de acceleraţie
iar zâmbetul tău era neobişnuit
de rectiliniu
când ţi-am trecut mâna prin păr
rotiţele mici şi dinţate din privire s-au rotit,
iar toată lumea a rămas deosebit de atentă la tine,
atunci au rămas nemişcate:
morile de vânt, râurile, autoturismele pe autostradă, valurile,
oamenii pe trotuare, scrâncioburile, luminile reclamelor,
toate scările rulante.
realitatea se transforma progresiv într-un fum
pe măsură ce rotaţiile rotiţelor creşteau
toate obiectele ce le inspirai adânc
le suflai prin fum de ţigară în aer
ne acoperisem ochii cu palmele
nici să nu-ţi mai vedem trupul tău de mică hidrocentrală
cum acapara totul,
nici să nu-ţi mai vedem.
karlazercicov
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-16/
corpuri româneşti
o lumină venise să ia
avea membrele rupte şira spinării frântă
coastele fărâmate globul ochiului ieşit din orbite
maţele împrăştiate tâmpla spartă din ea ţâşnise scârbos creierul
carnea zăcea strivită
tendoanele atârnau ca şi limba într-o baltă de sânge
doar părul mai creştea
şi unghiile scrijeleau în asfalt
fuck you
neandertall
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-17/
Corpuri româneşti
Născut în gând
De către lemne-mbrățișate pe pământ,
Crescut de vânt
Sub muntele sfânt,
Legat să leg legământ
între simțire si cuvânt,
între cuget și cânt,
Dezlegat să dezleg curând
fiarele roșite de descânt,
Înfierate si ne’nfiate
de omul de rând,
prin focul cărunt
Care toacă mărunt
toate cele ce sunt
și făurește plângând
timpul pierdut curgând
Văzându-l săpând plăpând
Și bucurându-se mândru
cu gândul
că toate se află
în mine,
în minte
Nu’n gândul cu dinte.
Colț de lup din colț de stea,
Corp de șarpe c-a avea,
Se târa si hăulea,
Hăul de-l cutremura,
Căutand viță de-a sa
Ca să scuture lumea.
Apă pe foc.
Piatră pe loc.
Loc cu noroc
Și-n suflet cojoc.
struguriintredinti
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-18/
Corpuri româneşti
de fiecare dată când
te aud simt fluturi în urechi
în piele, unghii şi femur nu
ştiu dacă păşesc pe asfalt sau
dacă asfaltul mă păşeşte
de fapt glasul tău păşeşte peste
fiecare fir din podoaba mea
capilară şi nu sângele e cel
care ne curge prin trup ci trupul
e cel care tot cutreieră sângele
de ce vrea mâna mea
să tot alerge pe obrazul tău
din fulgi de porumb?
de ce călcâiul tău şi călcâiul
meu se sărută de ce luăm
autobuze diferite până acasă de
ce pentru noi nu există mâine
de ce claviculele noastre mor
de nerăbdare să se împletească
de ce ne furăm liniile din palme
şi sorii noştrii se mestecă pe dos
de ce de ce- ul ăsta
de ce tu de ce eu de ce noi
îmi place când ne anulăm toată
filosofia într-o clipă şi ne
muşcăm mărul cu o foame de lup
noi ştim că 1+1=1 şi
ne simţim înrobiţi de cutiile
ce le numim corpuri totuşi savurăm
din plin fiecare ascunziş al lor
şi ne jucăm viaţa aşa cum degetele
calcă energic pe clapele unui pian
acum hai să nu mai ronţăim glucoză
mai cântă-mi o dată marea şi nisipul
să simt iar explozia de
fluturi colindându-mi vinele
şi toracele ne-au secat gurile dar
noi n-o să ne potolim niciodată setea
bibu
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-19/
corpuri româneşti
-poemele sunt corpuri româneşti-
am uitat uşa deschisă la balcon ca să intre tăcere
vreau să te aud mai des
-dorul de oameni e ca o macara
vine şi-ţi sapă întreg corpul
până te dezmembrează
mecanismul meu e mult prea zgomotos
aştept ca tăcerea să se dizolve în mine şi să devin o emulsie
-care aluneca uşor peste orice până la tine
iar contactul cu cu mecanismul tău de molecule
să mă faca solidă
pentru că
mama e iar bolnavă-am dat peste ea
când m-am întors de la bucătărie
-miroase a boală peste tot-
sormea şi-a scos hainele de vară de la naftalină
şi tata fumează toată ziua în sufragerie şi citeşte ziare
eu
niciunde-
– să-ţi scriu un mesaj
Andrei Surugiu
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-21/
corpuri româneşti
da
eu am cea mai puternică
armă spre inocenţă
să te spânzur de amândouă picioare
în cârligul blogului meu
blasfemie naturală
să chem în ajutor
coapsa bronzată
a zamolxului cu nume de mine
un gust extra-dulce
al palmierilor săraţi
apusul tezaurului
totul e îmbibat în sânge de zimbru
Andreea Dumitrascu
http://hyperliteratura.ro/corpuri-rominesti/
corpuri.rominesti
I
iarba trece prin ziduri de piatră împletită cu sînge
mănăstirea argeşului se-ntruchipează în fiecare coşmelie
de pe strada preparandiei
se-ntruchipează şi-n oamenii care circulă
pe nesfîrşitele bulevarde ale patriei batjocorite
corpurile lor se întîlnesc într-o mare abruptă
de suflete reduse la tăcere, o tăcere iniţială, sădită în inimi
ca iarba ce pătrunde azi în mădulare.
II
blocurile vechi care au supravieţuit gloanţelor
s-au dărîmat azi, piatra lor obscură
metamorfozată în zînele voluptoase ale mării şi pămîntului
sirene şi driade
ce-ţi alunecă în suflet
corpurile lor se întîlnesc într-o mare abruptă
de iluzii cutreierînd impulsurile nervoase
călătorim în şir indian prin întuneric –
ne prăbuşim înainte ca pămîntul să se surpe sub noi.
III domnul dorin
ne dusesem undeva în creştetul muntelui – eu şi domnul dorin –
de unde ne-am aruncat la voia întîmplării
cu o paraşută în spinare care n-a reuşit să se deschidă
am ajuns forţaţi de împrejurimi scandaloase
într-un cer mai bun şi mai plin de înţelepţii vremurilor trecute
corpurile noastre se întîlnesc într-o mare abruptă
nu avem nevoie de vapoare, iahturi, vize, paşapoarte
dumnezeu nu admite nici o modernizare.
annesarap
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-23/
Corpuri româneşti
Se ţineau de capetele
toate greşite,
ale coastelor pare
urlând preţurile
străzilor, pieţelor roşii.
Şi femeia
era a stepei,
însă puterile erau din alte ceasuri
ţinute la friguri
sub pereţi.
Bărbatul căuta
un pater cast
sub roţile dealului.
În zadarnicele chinuri ale pădurii deschideau geamuri pentru ape şi animale interzise.
Darius Lucian
http://hyperliteratura.ro/corpuri-romanesti-24/
Corpuri romanesti
Risipite-n lumea larga,
Zilnic auzim povesti
Ale noastre nelipsite
Scumpe corpuri romanesti
Umbla-n lume fantomatic
Neavand un singur dor,
Decat cel de patria mama
Ce dainuie arzator
Insa pentru fericire,
Sacrificiul e suprem
Chiar de-ar fi sa nu mai stie
Cat de fericiti suntem…