Tag: Dragan Jovanović Danilov

Poezie din 2012 și tot atâtea sfârșituri ale lumii ei

Fără să ai nici măcar ideea cea mai

Vagă, te-ai trezit la capăt
Lucruri în care credeai te-au înlocuit

Fără să-ți dea de ales, fără să îți mai
Adreseze niciun reproș
Vorbele au căpătat sensul lor propriu

Nu l-au mai înapoiat celor ce le-au spus
Și-au făcut propria lume
Unde totul devine prezență

Fiecare suntem și mașinării bi-
ologice dar și inter-
Fețele estetice ale lumilor

I. Balul debutanților

ritual reînviat[1] , formule calde
Care ne învață din nou
Cum rostim cuvintele și cui aparțin

Minunile privirii[2] dintre doi oameni
Cât se poate de înrudiți
Planând unul deasupra, celălalt sub el[3]

Continuare

Corpuri românești. Hyper-concursul la final> castigatorii

Anunțam acum o lună că rețeaua Hyperliteratura găzduia un concurs de poezie cu tema “corpuri românești”. Pornind de la sintagma cu pricina, care era propusă ca titlu, membrii rețelei au scris texte. Au fost în jur de 20 de texte validate pentru concurs (unul nu avea titlul corpuri românești așa cum cerea regulamentul și un altul a fost postat după încheierea concursului). Cum numărul vizitatorilor unici ai proiectului a ajuns la 785, putem să spunem că audiența poemelor participante la concurs a depășit serios dublul unui tiraj mediu al cărților de poezie (300 ex). Criticul literarar Alexandru Matei a ales câștigătorii concursului “corpuri romanesti”. “radugohn are o cursivitate poetica pe care ceilalti n-o au.” a spus el. “Orice gen de poezie este binevenit, ceea ce contează fiind vocea personală a poemului în care se abordează această temă“ se anunțase în concurs, Casa de Editură Max Blecher fiind cea care oferă premiile pentru primii trei câștigători.

Locul 1 RADUGOHN

poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti, de Răzvan Ţupa, Casa de Editură Max Blecher 2011

Colonia Poetică, poezie suedeză contemporană , Casa de Editură Max Blecher 2011

Corpuri româneşti

mai întâi pălăria o făcusem din ziare o purtam asortată

la o haină de piele

cu cămaşă roşie

şi pantaloni negri ciorapii mă

făceau mai înalt traşi până sub

genunchi căpătam

aparenţa unui individ capabil să

improvizeze cele mai teribile

transferuri de memorie

alergam din casă în casă cu

servieta mea cu cifru

discutam cu burice, nasuri, limbi, cururi fără

a lăsa nimic în urmă şi atingeam întotdeauna staturile

potrivite ferit de ploaie

cu degetele crispate pe borul pălăriei

şi subsuorile transpirate sub haina

de piele ţâţe

nasuri, muie, cururi supus

vocabularului palariei mele

care se întâmpla uneori să coincidă şi cu

întoarcerea mea acasă.

Continuare