Arhive categorii: carte

recenzii, cronici, vizionări de poezie

Cele 9 cărți care îți arată ce mai e avangardă azi nu doar în literatură din ce citEști în iulie

Când e vorba de avangardă s-ar putea să ai în minte mișcări literare puse la locul lor prin istorii. Asta dacă reușești să nu te limitezi la zgomotul de fond care leagă de termen tot felul de întâmplări fie ele culinare ori sondaje electorale. Dincoace de zarvă, schimbările de perspectivă îți vin din abordări pe care le descoperi chiar și în domeniile de interes larg. Iar un top e mai la îndemână când citEști. De exemplu din luna iulie. Sigur, pentru mine s-ar putea să fie relevantă pentru avangardă prestația lui Nyjah Huston la Olimpiada de la Paris 2024, așa cum din zonă îmi e ieșirea lui Andy Anderson la Tokyo, chiar dacă nu a terminat decât pe locul 16 în 2020… dar asta e o poveste personală. Poate pentru august și vacanțele lui. Dar să încep numărătoarea inversă a cărților recomandate în iulie, pentru că la august revenim în final.

9 „Supercomunicators”, de Charles Duhigg: Și în comunicare faci treaba cu metaficțiune


„Conversația este aerul comun pe care îl respirăm.” Charles Duhigg, „Supercomunicators- how to unlock the secret language of connection”, Random House New York, 2024
Pe cât de obișnuită pare ideea unui schimb de idei, pe atât de aprinsă se dovedește conversația. Iar iulie tema selecțiilor citEști te-a ghidat prin ceea ce poate să mai însemne astăzi avangardă. Charles Duhigg este jurnalistul premiat cu Pulitzer și cel care a făcut un bestseller din cartea sa despre puterea obișnuinței. De data aceasta secretele conversației sunt obiectul investigației sale. În volumul ”Supercomunicators”, el mizează pe limbajul conexiunii. Este ceea ce schimbă regulile celor mai dificile întâlniri. Iar reperele sale sunt ”despre ce este vorba de fapt”, ”ce simt” și ”cine sunt”.

„Conversații dificile au loc tot timpul” Charles Duhigg, „Supercomunicators- how to unlock the secret language of connection”, Random House New York, 2024

8 „Băiatul sclipitor” de Paul Auster: Creezi dialogul prin intertextualitate

„«Semnul roșu al curajului» s-a născut din disperare.” Paul Auster, „Băiatul sclipitor”, traducere Iulia Gorzo, Pandora M Anansi, 2024
Ce este un deschizător de drumuri îți arată multe biografii. Dar o carte care îți traduce în termenii de care ai nevoie astăzi o biografie de acum mai bine de un secol apare mai rar. Iar „Băiatul sclipitor”, de Paul Auster, asta face. Este vorba despre Stephen Crane, scriitorul care a marcat începutul de secol XX ca să devină un reper și să fie din nou ignorat și apoi, redescoperit. Este una dintre aparițiile anului în limba română, mai ales că multe dintre fragmentele citate aici sunt pentru prima dată traduse.

„A fost mai întâi nimeni, apoi cineva” Paul Auster, „Băiatul sclipitor”, traducere Iulia Gorzo, Pandora M Anansi, 2024

7 „Ce-a urmat după Eden”, de John Charles Chasteen: Asiguri viitorul prin sustenabilitate

„Cinzeci de secole de preamărire de sine și de cârcoteală vor fi greu de depășit.” John Charles Chasteen, „Ce-a urmat după Eden- O scurtă istorie a lumii”, traducere de Andreea Popescu, Litera, 2024
Recitești istoria sau ea te reformulează pe tine? O carte care începe cu asaltul asupra Capitoliului american și se încheie cu invazia lui Putin din Ucraina îți arată că până și poveștile spuse pe scurt au ce să te învețe. În „Ce-a urmat după Eden”, John Charles Chasteen urmărește conflictele care au marcat evoluțiile societăților umane. Și nu numai. Pentru că până și Big Bang-ul devine o parte din povestea care te lasă cu întrebarea ”ce trebuie să învăț ca să îmi pot iubi dușmanul”.

„Evident, este greu să faci front comun cu lumea întreagă, dar trebuie să încercăm.” John Charles Chasteen, „Ce-a urmat după Eden- O scurtă istorie a lumii”, traducere de Andreea Popescu, Litera, 2024

6 „Beyond Disruption” de W.C. Kim și R. Mauborgne: Ce mai înțelegi azi din transformarea piețelor prin inovație disruptivă

Ai auzit des în ultimi ani despre disruption. Uite că profesorii care ți-a propus Strategia oceanului albastru merg mai departe și caută exemple pentru o nouă raportare la peisajul reușitei. În volumul „Beyond Disruption”, W.Chan Kim și Renee Mauborgne te îndeamnă să inovezi și să obții progresul fără să distrugi domenii, companii ori locuri de muncă. Secretul? Înveți să deschizi noi câmpuri de dezvoltare pentru domeniul tău. Iar exemplele lor țin de cele mai profunde schimbări de perspectivă. De exemplu, dacă visezi la scară mare dar pornești de la detalii.
„Astăzi, o persoană obișnuită cu un smartphone și o legătură la internet are o putere informațională mai mare decât avea guvernul Statelor Unite acum treizeci de ani.” W.Chan Kim și Renee Mauborgne, „Beyond Disruption- Innovate and Achive Growth without displacing Industries, Companies, or Jobs”, Harvard Business Review Press, 2023

„În business și în economie tânjim după o altă cală, una care să implice mai puțină distrugere și mai multă speranță.” W.Chan Kim și Renee Mauborgne, „Beyond Disruption- Innovate and Achive Growth without displacing Industries, Companies, or Jobs”, Harvard Business Review Press, 2023

5 „Spațiul comun” de Stavros Stavrides: Echitatea ține de includere și diversitate

Despre ideile consacrate când e vorba de felul în care se manifestă autoritatea în lumea de azi ori în istorie mai știi și tu câte ceva. Dar despre direcțiile în care se îndreaptă viziunile contemporane s-ar putea să afli din „Spațiul comun”. Volumul arhitectului și activistului grec Stavros Stavrides îți arată redefinirea modului în care îți locuiești orașul s-ar putea să rezolve multe. Mai ales blocajele legate de nemulțumirea față de autorități care abia se adaptează la nevoile reale ale societății pe care o au de gestionat.
„Spațiul comun este relațional și relativ.” Stavros Stavrides, „Spațiul comun- Orașul ca bun comun”, traducere de Deniz Otay și Ilinca Pop, Vellant, 2024

„E adevărat că oferirea și acceptarea unui dar pot media relații de putere.” Stavros Stavrides, „Spațiul comun- Orașul ca bun comun”, traducere de Deniz Otay și Ilinca Pop, ‪Vellant‬ , 2024

4 „O nouă victimă a modei” de Ovidiu Buta: Structurezi narațiunea din fragmente

„Am ajuns să fim ceea ce postăm și postăm ceea ce vrem să fim.” Ovidiu Buta „O nouă victimă a modei”, editura Paralela 45, 2024
Când e vorba despre modă peste tot găsești o părere. Dar un specialist s-ar putea să îți stea la dispoziție abia când răsfoiești „O nouă victimă a modei”. Cartea lui Ovidiu Buta îți vorbește cu umor dar mai ales cu date clare despre repere în domeniu. Cum îi stă bine oricărei istorii, cea surprinsă în șarjele acide ale stilistului este și una personală. Dar mai ales o poveste care se tot scrie când mai relaxat, când mai crispat, privind autoritatea în materie de gust.

„Turbulențe există și în zbor, și în modă.” Ovidiu Buta „O nouă victimă a modei”, editura Paralela 45, 2024

3 „Un contract cu Dumnezeu și alte povești cu chiriași” de W. Eisner: Integrarezi multimedialitatea în literatura modernă

„Poveștile oamenilor, bune și rele, adunau imediat martori, ca o bucățică de mâncare scăpată pe jos și asediată imediat de furnici.” Will Eisner, „Un contract cu Dumnezeu și alte povești cu chiriași”, traducere Gabriel Tudorie, editura Art, colecția Grafic, 2024
Sigur că are și avangarda istoria ei. Ți se tot vorbește despre contextul politic, atmosfera din preajma Războaielor Mondiale și așa mai departe. Dar o dimensiune despre care auzi mai rar este cea a capodoperelor care au impus domenii noi. Cum este cazul benzilor desenate și al romanului grafic. Putem să vorbim despre succesul și acreditarea poveștilor cu desene pentru adulți cu premii consacrate ale literaturii. De fapt am și făcut-o la citEști. Dar acum te invit să descoperi cartea care a făcut din romanul grafic un domeniu în sine. Când a reușit Will Eisner să publice „Un contract cu Dumnezeu”, în 1978, librarii nu știau în ce secțiune să o așeze. Au așezat-o chiar și la cărți religioase. Este povestea care a dovedit tuturor să și în benzi desenate se pot spune povești tulburătoare.

„Vindea și cumpăra clădiri ca pe jucării” – Will Eisner, „Un contract cu Dumnezeu și alte povești cu chiriași”, traducere Gabriel Tudorie, editura Art, colecția Grafic 2024

2 „Power and Progress” de D. Acemoglu și S. Johnson: Ce valori promovezi prin lideriatul etic

Chiar și în materie de prosperitate merită să te gândești că sunt viziuni care schimbă lumea. Te-ai gândi că societățile în care producția și consumul funcționează cum trebuie sunt tot ce te interesează. Însă un volum precum ”Power and Progress”, de Daron Acemoglu și Simon Johnson îți arată că și mai mult contează ce se întâmplă cu prosperitatea în societate. Mai exact încotro este ea direcționată. Pentru că printre lucrurile pe care nu le vezi de obicei este și faptul că de multe ori reușita economică se topește tocmai pentru că resursele sunt înghițite în direcții care se dovedesc contraproductive pentru comunitate.
„Tehnologia se bazează pe viziune, iar viziunea își are rădăcinile în puterea socială, care în bună măsură ține de convingerea publicului și a factorilor de decizie privind beneficiile unei direcții anume din tehnologie” Daron Acemoglu și Simon Johnson, „Power and Progress- Our Thousand-Year Struggle Over Tehnology and Prosperity”, Basic Books UK, 2024

„Adevărul este mult mai nuanțat” Daron Acemoglu și Simon Johnson, „Power and Progress- Our Thousand-Year Struggle Over Tehnology and Prosperity”, Basic Books UK, 2024

1 „Empuzion” de Olga Tokarczuk: Explorezi identitatea umană în postumanism

Poveștile te fac aproape mereu să redescoperi lumea din jur. Dar o carte care te va surprinde și te trimite să recitești ce știai din literatura clasică și modernă găsești mai rar. Și totuși cu acest impuls te lasă „Empuzion” de Olga Tokarczuk. Este primul roman publicat de scriitoarea poloneză după ce a primit ‪@NobelPrize‬ . Trei sferturi din poveste o să te miri miza obscură pe care o au trimiterile la Tomas Mann și la o întreagă tradiție literară a vindecărilor și discuțiilor filosofico-opresive. În ultima parte a cărții, pregătește-te pentru un tur de forță în materie de revelații narative. Poate nu e prima dată când se întâmplă… dar transformarea pe care mizează Tokarczuk pentru eroul său este una care acum are sens. În luna iulie, tema selecțiilor citEști este avangarda azi cu cu scriitorx și teoreticienx. Pentru că la acest volum chiar se potrivește terminația.
„Vă încurajez să vă creați propria ficțiune, de pildă una în care sunteți perfect.” Olga Tokarczuk, „Empuzion”, traducere Cristina Godun, ‪@EdituraPolirom1995‬ , 2024

„Priveliștea e ascunsă de norii de aburi ai locomotivei, care acum se destramă pe peron.” Olga Tokarczuk, „Empuzion”, traducere Cristina Godun, Polirom, 2024

Concluzia? E a ta. Iar selecțiile citEști te ghidează în luna august cu citate din cărți care ți-ar putea face o idee asupra sensului pe care îl au azi lucrurile pe care le găsești drept „vacanțe”. Cel mai sigur prinzi recomandările la zi dacă alegi  subscribe (e gratis) în link aici. Dacă ai sugestii de discuție sau propuneri de lectură… nu ezita să lași un comentariu mai jos, te rog.

Ce e miez și esențe ce ar fi în ce-ți rămâne din ce citEști în iunie. O numărătoare inversă

Ai avut și tu, probabil la un moment dat, iluzia că o carte citită o poți arhiva cu un miez ori o esență pe care le identifici și le etichetezi cum trebuie. De la acest cum trebuie ni se trag multe, aș zice. Așa că selecțiile citEști de iunie vin să precizeze câteva dintre modificările pe care le aduce o carte sau alta acestei viziuni absolutiste. Iar negocierea merge mai departe.

10. Puterea copilului este mereu cu tine: persistențe

„În realitate, contrar principiilor psihologiei și ale filosofiei tradiționale, eul nu este niciodată unul, simplu, unic.” Moussa Nabati

citEști. „Copilul interior- Fă pace cu trecutul și vindecă-ți copilăria” de Moussa Nabati, traducere Cristina-Livia Vasilescu, editura Philobia, 2020

În esență știi ce datorezi copilului care ai fost. Dar căruia dintre ei? În „Copilul interior- Fă pace cu trecutul și vindecă-ți copilăria”, psihanalistul Moussa Nabati îți vorbește despre cele două fațete ale copilului care te definește. Cea întunecată și cea luminoasă. Fiecare dintre ele stabilește împlinirile și suferințele tale. Așa începi să înțelegi în ce fel se schimbă abordările în materie de depresie și terapie transgenerațională. Tema selecțiilor citEști în luna iunie este „miez și esențe”.
„Copilul interior este cel care determină imaginea pe care adultul și-o făurește despre sine, pozitivă sau negativă, independent de orice realitate, de tinerețe sau bătrânețe, de bogăți sau sărăcie.” Moussa Nabati, „Copilul interior- Fă pace cu trecutul și vindecă-ți copilăria”

9. Identitatea și dualitatea ta față de tine copil: copiii au puterea

„Glasul tău e puternic
și are un ecou universal.” Alda Merini

citEști. „Il suono dell’ombra/ Sunetul umbrei” Alda Merini, traducere Dana Barangea, Humanitas, 2024

„Îți las ție aceste urme pe pământ
duioase, gingașe, ca să se poată spune:
pe aici a trecut un mugur sau o furtună” Alda Merini
Cu ziua copilului te apropii de mijlocul anului. Așa că selecțiile citEști din iunie îți propun cărți care îți vorbesc despre miez și esențe. Asta te așteaptă în „Il suono dell’ombra/ Sunetul umbrei”, antologia traducerilor din poemele scrise de Alda Merini. Știi și tu cât de surprinzătoare este recunoașterea unei persoane pe care o credeai cât se poate de departe de tine. Cum este și cazul poetei italiene. Cum se întâmplă cu tine când îți dai seama că încă mai vezi lumea cu aceiași ochi pe care îi aveai când erai copil.
„Nu mă puneți alături de femeile
care-și iubesc mai mult plânsul
decât își iubesc copiii” Alda Merini

8. Iubirea și pierderea în lumea de azi: relații


„Ca un copil pedepsit, trimis în camera lui, se întinde pe patul dublu, cu mâinile sub cap.” David Nicholls

citEști. „O zi” de David Nicholls, traducere Monica Dinu, Litera, 2024

Când te gândești la o singură zi îți vine mai greu să păstrezi în minte și faptul că s-ar putea să fie vorba despre decenii întregi într-o singură dată calendaristică. Și totuși asta descoperi în romanul „O zi”, de David Nicholls. Discuțiile celor doi eroi îți arată cât de apropiați putem fi și la distanțe pe care le-ai considera altfel de nedepășit. Iar în tema lunii iunie de la citEști, „miez și esențe”, aceste secvențe își oferă ocazia să te redescoperi.
„Sub tălpile ei metroul trecu vibrând, amintindu-i că se afla exact în mijlocul unui remarcabil nod de transport public.” David Nicholls

7. Realitate versus iluzie în mintea ta: autenticitate

„Biscuiții au avut succes de cum au ieșit pe piață, datorită gustului deosebit, a ambalajului agreabil și a personajului Fujiko-san.” Kikuko Tsumura

citEști. „Nicio slujbă nu-i ușoară” Kikuko Tsumura, traducere de Magdalena Ciubancan, Polirom, 2024

Cum îți e la job? O poveste îți răspunde în mai multe feluri decât poți să îți imaginezi. Japoneza Kikuko Tsumura îți face cunoștiință cu eroina sa din romanul „Nicio slujbă nu-i ușoară”. Aceasta trece dintr-o companie în alta căutând nu doar un loc de muncă dar și ce îi asigură apropierea de lumea în care trăiește. Iar autenticitatea face parte din lucrurile tale în selecțiile citEști. În luna iunie tema lor îți vorbește despre „miez și esențe”.
„Cu cât pui mai mult suflet în munca ta sau în ceea ce faci, cu atât dai peste mai multe capcane.” Kikuko Tsumura,

6. Virtutea și compasiunea în societatea modernă: umanitate

„De-a lungul istoriei culturii moderne, aproape toate personajele interesante au scris despre ele însele; de exemplu, Andy Warhol” Pedro Almodovar „Confesiunile unui sex-simbol”

citEști. „Ultimul vis” de Pedro Almodovar, traducere Lavinia Similaru, Litera, 2024

Îl știi pe Pedro. Nu cel din celebra memă din rețelele anului 2024, ci pe Almodovar. Regizorul îți arată cât de importantă este povestea astăzi. În „Ultimul vis” îți desfășoară douăsprezece povestiri. Fiecare cu partea ei de invenție dar și cu cârligele despre care Almodovar jură că îți vor face o idee despre viața lui. Și mai ales despre felul în care viața ta reală se întâlnește cu umanitatea ca ficțiune.
„Asta mă face să cred că eu, chiar acum, aproape fără să-mi dau seama, sunt o fată foarte filosofică.” Pedro Almodovar „Confesiunile unui sex-simbol”
„Începând din acel moment, puteau să se întâmple doar două lucruri: să ne despărțim și s-o ia fiecare pe drumul său, ori să prelungim întâlnirea.” Pedro Almodovar „Confesiunile unui sex-simbol”
„Viața mea nu are sens dacă nu o împărtășesc cu ceilalți.” Pedro Almodovar „Confesiunile unui sex-simbol”

5. Conștiința morală și lupta internă: încredere


„Te rog să nu lași oamenii să te împiedice să-ți deschizi sufletul către glasurile din jurul tău.” Durian Sukegawa

citEști. „Pastă de fasole dulce” Durian Sukegawa, traducere Iolanda Prodan, Alice Books, 2024

Te-ai săturat și tu de titluri senzaționale. Dar cum te orientezi fără ele? S-ar putea să treci destul de repede peste titlul romanului „Pastă de fasole dulce”. Autorul e Durian Sukegawa, poet, jurnalist de televiziune dar și specialist în arta culinară. Noul său roman îți arată cât poate să îți schimbe viața o persoană a cărei viață ajunge să se concentreze asupra muncii în bucătărie. Iar când îți spun de viață, îți spun de vinovăție și nemulțumiri legate de propriul trecut. Dar îți spun mai ales despre perspectivele care îți dau curaj.
„Fără să răspundă, Sentaro se ridică de pe scaun ca să ridice obloanele de la fereastră.” Durian Sukegawa

4. Timpul și memoria în povestea ta: timp, spiritualitate

citEști. „Focul” Daniela Krien, traducere Ramona Trufin, Humanitas, 2024
„Își închipui animale fugind și un nor de fum, care urca în văzduhul plin de stele, se văzu pe ea cu Peter în mijlocul tuturor stând ca pe un rug.” Daniela Krien

Vreau să îți poți face o idee și despre felul în care sună o poveste de succes astăzi. Romanul publicat de Daniela Krien în 2021 a ajuns rapid best seller în Elveția și în Germania. Iar acum traducerile cărții încă se mai plasează pe listele de nominalizări ale premiilor internaționale. Este o istorie despre familie și relații. Eroina este psiholog și terapeut, partenerul său predă literatura germană. Copiii lor sunt deja maturi, cu propriile lor începuturi de vieți profesionale și familiale. Povestea care începe în vara lui 2020 te poartă prin istoriile a patru generații din familia eroinei.
„Amintirile vin cum vor” Daniela Krien

3. Evoluția umană și trăsăturile care fac o specie: creativitate și cunoaștere

„Într-un univers cuantic, vidul este aglomerat, fiind o supă clocotitoare de particule virtuale, care își răspândesc uniform energia în pustietatea dintre stele și galaxii” Antonio Padilla

citEști. „Numere fantastice și unde se găsesc O aventură cosmică de la zero la infinit” Antonio Padilla, traducere Bogdan Ghiurco, editura Trei, 2024

Sunt și vedete pe care nu le vezi toată ziua în media. Cel puțin în cea clasică. Pentru că în social media s-ar putea să dai de Antonio Padilla. Ce face dintr-un specialist în fizică teoretică o vedetă de YouTube îți dai seama și din volumul său „Numere fantastice și unde se găsesc. O aventură cosmică de la zero la infinit”. Ai idei legate de modul în care contează cifrele în lumea noastră. Dar Padilla îți arată cât de importante sunt numerele pe care abia le poți concepe iar spectacolul ajunge până la modurile spectaculoase în care înțelegi universul.
„Dacă protonii și neutronii ar fi singura noastră bătaie de cap, povestea forței nucleare tari ar fi relativ simplă.” Antonio Padilla

2. Lupta ta cu destinul și natura: natură

„Cu cât mă afundam mai adânc în pădure, cu atât mă simțeam mai ușoară” Nguyen Phan Que Mai

citEști. „Cântecul munților” Nguyen Phan Que Mai, traducere Andrei Dosa, Nemira, 2024

Față de războaiele de la știri, poveștile din familiile celor afectați de asemenea evenimente s-ar putea să îți spună mai multe. Iar războiul din Vietnam a ajuns temă pop, dar efectele conflictului sunt încă relevante. Asta îți arată „Cântecul munților”. Nguyen Phan Que Mai este o autoare care te poartă în povestea familiilor care au cunoscut drama diferitelor ocupații străine și conflicte ideologice pe care și astăzi le mai deslușești.
„Vindecătorul i-a verificat respirația, ochii și pieptul.” Nguyen Phan Que Mai

1. Tensiunea dintre negocierea amintirii și fundamentarea prezenței: identitate

„Singurul lucru care ți-era de folos- pentru că ajungea la creierul bărbatului și îl făcea să se comporte după cum s-ar comporta cineva care ține la tine- era să te prefaci că nu-ți pasă cu adevărat de nimic în afară de părul tău.” Elif Batuman

citEști. „Sau-sau” de Elif Batuman, traducere Andreea Florescu, Curtea Veche, 2024

Ai sigur propriul tău mod de raportare la cărțile pe care le citești. Îți propun să încerci și modul pe mizează Elif Batuman în romanul „Sau-sau”. Este povestea unei studente de origine turcă în Statele Unite. Dar ea încearcă să își lămurească propriile evenimente sentimentale în dialog cu ceea ce are de citit din clasici. Iar efectul este de multe ori umoristic. Dar și surprinzător de tandru.
„Când m-am trezit dimineața, pentru o secundă sau două m-am simțit ușoară și liberă, neavând niciun motiv de supărare.” Elif Batuman

Concluzia? E a ta. Iar selecțiile citEști continuă în iulie cu citate din cărți care ți-ar putea face o idee asupra sensului pe care îl are azi ceea ce se adună drept „avangarde”.  Cel mai sigur prinzi recomandările la zi dacă alegi subscribe (e gratis) în link aici. Dacă ai sugestii de discuție sau propuneri de lectură… nu ezita să lași un comentariu, te rog.

Cum începe să se încheie mistic povestea volumului ”poetic. interfața sonoră”. Și unde, dar și de câte ori.

Am ajuns cu ”Poetic. Interfața sonoră” în faza de împachetare. Simbolism și semnificație, ce înseamnă și cum se poate citi. Dacă ai nelămuriri din zona asta aici începi să afli ce și cum cu volumul cu poezie. A început în ianuarie, cu întâlnirea Test de identitate cu Dmitri Miticov la galeria Annart pentru finisajul expoziției ”Silenced Anxiety”.

De la o lectură la altă am ajuns la poemele lunii iunie, ultima parte a volumului ”poetic. interfața sonoră”. Și am tot ales poeme din zilele lecturii și pentru lectura din martie, în proiectul Zilei poeziei cu audio în librăriile Cărturești, și pentru lectura cenaclului Matca din Bookfest. Tot mai tare îmi dau seama că poemul zilei, chiar și atunci când e din partea a 5-a volumului, trece prin toate stadiile “poetic. interfața sonoră”. Asta ca să fie clar ce înseamnă (pentru mine acum) și cam pe unde am găsit elemente ce țin se simbolism în text.

Așa că m-am apucat să marchez pentru fiecare parte cum s-a asociat după publicare lectura mea cu secvențele evoluției mistice, de la Evelyn Underhill (1912- p.205-206).

  1. De la momentul de trezire din ”Să mă stai-(sms dezic) – (sms dezic) – atunci când îți dai seama că originalul e din vorbe și estul este nou negru (55 de poeme)”,
  2. la cel de purificare de la partea a 2-a de ”Prospect sanguin- stenografia macaralelor sofistice- unde se face dus-întors metafora că se poate zice dar nu e chiar așa și fix de asta scapi în patriotismul prădătorului vegetarian (100)”,
  3. prin iluminările de ”Senzualitatea densității – susține miraje semiclandestine imediat ce vezi cine devii în ecologia tunsorilor naționaliste (55)”
  4. și noaptea sufletului din ”Miră corporală- scurte motive subliminale. Cum te vor trans-ironia zilei (101)”.
  5. Ca să încheie cu mărcile de unitate (sau uniune?) din ”Sosiri mulate soteriologic-(sms declic) acum cât ții de activism cardiorespirator (55)”.

Împachetarea poveștii ”poetic. interfața sonoră”(editura Cartier, 2022) continuă cu lecturi promise în ediția 2024 a festivalului ”Poezia e la Bistrița”, unde organizatorii au în minte o secvență de invitații concentrată pe două decenii de douămiism din poezie. Dar și pentru un atelier la București în ediția 2024 a FIPB. Deocamdată sunt discuții, când apar le anunț aici în engleză și aici în română.

zi poate părea că se încheie încă un parcurs din „poetic.interfața sonoră” și e complet, dar și reîncepe, cum vezi.

Ce muzică ai pune poeziei pe care o descoperi? După Bookfest cărțile de poezie pe care merită să nu le pierzi din ochi se înmulțesc.

Și de ce ar fi poezia într-un singur fel? Ceea ce poți spune și despre muzică. Dar, convinși că multitudinea de maniere este infinită… o surpriză profund personală ajunge să fie momentul în care redescoperi compoziția unică din spatele exploziilor verbale în plină exacerbare. Și doar când m-am tot apucat să caut variantele secvenței Passacaglia din Handel, cu diferite versiuni am început să mă lămuresc în ce fel poți să fac o pauză din mișcarea aparent entropică pe care o impune declanșarea editorială de la Bookfest 2024. Și, cum vezi în finalul poveștii de aici, continuă cu lansarea de miercuri, 5 iunie.

„Vederi- o antologie a cenaclului Visceral” (dezarticulat books) vine cu 13 perspective poetice. De la antologiile de grup se așteaptă să fundamenteze o direcție. Dar în ”Vederi” o să te prindă tocmai demersul de așezare a bazelor din care pornim pentru poezie. De multe ori autorilor care încă nu au publicat primele volume personale li se impune un fel de timorare legată de ce ar trebui să citească. Aici e o situație în care cei de la Visceral își forjează propriul Canon pe care îl găsești chiar pe pagina 3 a antologiei cu tot cu declarație estetică și ideologie. Iar varianta lor cred că mi se impune așa.

Despre „Ce-ți spui noaptea înainte de culcare- O antologie a clubului de lectură Noise Poetry alcătuită de Mihai Marian” am mai pomenit. Aici nu ai cum să greșești oriunde deschizi cartea. Iar melodia fundamentală care ți se impune ține de fiecare dată de modul în care reușește să devină personal demersul poetic. Orchestrarea acestor șarje e meritul proiectului de durată pus pe picioare la Buzău.

Dintre traducerile lansate în 2024 eu aș miza pe ”Il suono dell’Ombra/ Sunetul Umbrei” (Humanitas) de Alda Merini. Un pic mai multe și citate am în recomandarea citEști. Dar tot merită spus că așa mi-am dat seama cât de tare pare să se impună acum nevoia de poezie care își asumă perspectiva personală, chiar și atunci când recuperarea devine cuvântul de ordine. De fapt nici nu știu dacă a fost lansată la Bookfest dar în lista citEști mi-a intrat chiar pentru 2 iunie.

„Tagliatelle allegro” (editura Cartier) de Mina Decu e cartea care e preocupată de rămânere, aș zice. Și nu doar pentru că vine în continuarea exercițiului de creare a ecoului poetic la nivelul textului care i-a adus autoarei premii peste premii. Ci, mai ales, pentru că textul Minei devine aici adresare unui tu prins în discurs în ciuda stratagemelor de desprindere pe care le știai deja.

„Cuibul de coapse” (Charmides) de Lorena Enache vine cu nu mai puțin de 16 ilustrații realizate în tot atâtea viziuni grafice personalizate. Iar reușita ei ține astfel de multiplicarea fațetelor unui traseu unic. Este vorba și de spațiul feminin dar mai ales de identitățile pe care și le asumă dincoace de vârste și instanțe opresive. Iar rezultatul este așa cum poți percepe liniștea în gura celor mai agitați dintre noi.

Ca să mai pun față în față niște antologii cu direcție specială uite și trei volume în care exercițiul este regula. „Aripile cenușii ale păsărilor pe liniile de înaltă tensiune” (Brumar) adună textele rezultate din seria de ateliere Mornin’Poets și este a doua întreprindere de acest fel. Tot la al doilea volum este și întreprinderea editorială adusă la Vinea de profesorul Gheorghe Cîrstian pentru vocile grupului sucevean Light of ink în ”Casa de Poezie II”. Andrei Mocuța a pus pe picioare un exercițiu de identificare poetică. A adunat în antologia de poezie română contemporană „Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks” (Tracus Arte) texte de la poeți din generații diferite marcate de universul lui David Lynch. Ce a ieșit din ideea neașteptat de ofertantă e de răsfoit.

Surprinzătoare sunt și modelele care se desprind din volume ca „Aproape nimic sigur” al lui Robert Șerban sau ori „Lumina citește chipul ca pe un text scris în Braille” al lui Mihai Ignat, „Scrisoare din savană”, de Peter Demeny, toate trei apărute la editura Cartier. Fiecare legat de procesele de limpezire pe care poezia reușește să îl impună. Iar Daniela Șontică are „Cântece pentru vrăbii și motoare” la Vinea mizând pe mecanismul liric al clarității demonstrative dacă vrei.
O zonă în care merită să investighezi pe îndelete este antologia de poezie din Africa pe care o găzduiește numărul 33 al revistei Poesis International ca și investigația imersivă pentru redescoperirea unui poet uitat precum Ben Corlaciu în „Elanul interzis” la Casa de Editură Max Blecher. În schimb dacă vrei să știi doar ce e urgent în poezia de azi, la aceeași editură găsești „Ludmila răstoarnă munții”, cartea Lenei Chilari care îți oferă toate lămuririle de care aveai nevoie din punct de vedere liric atunci când e vorba de interpretarea poeziei pe scenă, dar și de interpretarea vieții în poezie. Și tot aici aș pune „æs alienum” al lui Mihok Tamas, cantonat în definirile înstrăinării azi.


Un risc în context ai spune că îndrăznește să își asume seria Amaterasu, o colecție dedicată poeziei contemporane. „(ingrats)” de Nicoleta Șimon, „Sunt eu și criza mea temporară” de Andrei Peptine și „Perfecțiunii îi e frică de noi” de Iarina Copuzaru îți deschid spectacole poetice orientate cu siguranță spre proiectarea dincolo de realitate, traumă sau (respectiv) detaliu.

Ce poezie e dincolo de Bookfest?

Și, ca să vezi că nu e Bookfest tot, uite că Tatiana Ernuțeanu lansează miercuri, 5 iunie, volumul „Sentimental Scara C”, de la 18.30 în Modul Cărturești. Este momentul în care poezia Tatianei Ernuțeanu își asumă spectacolul la persoana I. Pornește de la gestul esențial: „cum agăț frica de crengi și încerc să respir”. Scopul aș zice că este gestionarea insuportabilului. Tactica este „small victories over small distances”. Una dintre ele.
Dacă nu știi cărțile în care scrisul său a început să își stabilească măsura, uite ce ai pierdut: Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra (2020) dramatiza poezia. Buletin de știri blues (2022) împărțea abordările în două zone distincte: una a formulării, a schițării, cealaltă a copleșirii. De data aceasta perspectiva este triplată. O dată poemele în română, care oferă spațiile de desfășurare pentru jocul afectiv până la cruzime. Discursurile în engleză mult esențializate, aproape ca tot atâtea colecții de titluri. Și șarja grafică. Poate cea mai diversă din volum. În care scrisul și imaginea își dispută stabilirea unui centru pentru focalizarea atenției. O atenție sentimentală, în care transpunerea la scară funcționează invers decât în cartografie. Aici realitatea nu mai este redusă, ci extinsă de la nivelul pronunției, din mijlocul întâmplării, din pupila atingerii. Iar apogeul acestei mișcări poetice are loc la prezent, de data aceasta. Asta te găsește aici.