Poeţii Dan Coman şi Petru Romoşan au lansat o nouă antologie dedicată autorilor care au debutat în România anilor 2000.

“Compania poeţilor tineri în 100 de titluri” (Editura Compania) este o culegere a celor mai proaspete texte poetice româneşti. Până acum, fie că a fost vorba despre „Generaţia 2000” (2004) ori „Poezia antiutopică” (2010), antologatorilor li s-a reproşat absenţa unuia sau altuia dintre poeţii consideraţi reprezentativi pentru această perioadă din literatura română. Antologia de faţă este prima căreia nu i se poate reproşa aşa ceva din moment ce editorul îşi asumă alcătuirea unei „structuri muzicale” pentru volum.

„În pădurile mari de la Nord de Dunăre, acolo unde locuiesc români trăiesc şi jderii de copac (Martes martes), jderii adevăraţi. Jderul de copac – spre deosebire de cel de piatră, care iese doar noaptea -, cu o pată gălbuie pe piept, nefragmentată, deşi atent şi fricos, vânează şi ziua. Se caţără în copac cu o viteză uluitoare. Luat de mic pe lângă casă, poate fi şi îmblânzit. Femela are o perioadă de gestaţie de nouă luni. Jderii, prădători mici care nu trec de 1,5 kg, atacă uneori animale mult mai mari: căpriorul, înalt de 1 m şi cântărind până la 35 kg, sau chiar celebrul cerb carpatin, de 2 m înălţime şi greu de 300 kg. Aşa povestesc vânătorii – puteţi afla totul despre jderi de pe Net, care e şi loc de refugiu pentru cultura «jderească». Jderii sar arareori la gâtul omului – dacă turbează, de exemplu.”

scrie editorul.

Jderii poeziei si inelele lor
Este o primă antologie dedicată celei mai noi poezii care preferă explicit, pretenţiilor de lucrare de referinţă, o structură liberă, concentrată asupra „noilor metafizicieni”, după cum se arată în acelasi „cuvânt înainte” semnat de Petru Romoşan. În acelaşi timp, poeţii care fac parte din fenomenul promovat cu ani în urmă de Marin şi Ştefania Mincu beneficiază aici de o primă selecţie tematică, puşi în relaţie cu tradiţiile poeziei româneşti, de la Văcăreşti la Nichita Stănescu. Cititorul interesat de etapele literaturii române va avea surpriza să descopere cum se constituie noua „Frăţie a Jderilor” literaturii care „îşi vor ţara înapoi”. În fond Tolkien nu era decat cu 10 ani mai mic decat Sadoveanu.
Textele din antologie adună 15 semnături şi o bibliografie privind fenomenul poetic 2000, pe care o vor găsi folositoare toţi cei interesaţi să afle mai mult despre poezia contemporană. ziarul ring

1-3 (raspunsuri la o ancheta a revistei Cultura, mai 2011- cum nu l-am gasit pe net, il pun eu aici)

Douămiismul a murit încă de acum cinci ani. Totuşi impactul pe care această idee promovată de Marin Mincu l-a avut încă nu este complet epuizat. Abia acum pot să savurez neînţelegerile legate de termenul pus în circulaţie de un cristian şi apoi de editura Vinea. Nu cred că va mai dura mult până când fluturarea aceastei etichete va însemna ceva la fel de revolut ca simbolist ori modernist. Ceea ce mă interesează pe mine este ceea ce se întâmplă în poezie, cu literatura în general limitându-mă la o relaţie mai degrabă umorală.

[Scurtă introducere]
Oricât de neimportantă ar părea specializarea mea pe zona poetică, în acei ani s-a întâmplat ceva esenţial trecându-se de la un establishment literar serios provocat de formulările propuse de Gheorghe Iova, Crăciun sau Bogdan Lefter la sfârşitul anilor 80 la o deschidere completă a domeniului spre poetici personale care acoperă o plajă vastă. De la retorica unei cruzimi manieriste cultivate de Linda Maria Baros la anarhismul spiritual-poetic luat pe pielea lui de Marius Ianuş Continuă lectura O situaţie a deceniului 2001-2011 în poezia din spatele etichetelor generaţioniste →

Se pare ca la sfarsitul anului trecut am publicat textul acesta undeva dar eu nu mai stiu unde.

Ca de obicei, la închidere tragem o linie

Viaţa din spatele execuţiilor culturale

Fiecare an cultural reprezintă o miniatură a vieţii unei culturi. Sigur că în orice sistem care îşi propune oarece reguli de civilizaţie, vedetele se schimbă în funcţie de sistemul de referinţă pe care îl alegi. Din păcate exact această regulă se aplică în toate domeniile româneşti, setea de vedetizare, mitizare şi probleme false fiind destul de mare în limba română.
Din punctul meu de vedere, ceea ce am văzut şi am citit în acest an mă încurajează să cred că încep să apară acei centri de forţă independentă pe care orice fel de putere politică nu îşi poate dori decât să îi anuleze, pentru că se va simţi mereu ameninţată. Mă bucur să pot să scriu exact în ultimul număr al unui asemenea centru: Revista la Plic şi-a făcut treaba, funcţionând ca o platformă pentru curentele şi accentele care se manifestă astăzi în societatea vorbitoare de limba română de prin toate părţile Prutului şi acum se vede pedepsită pentru asta. Continuă lectura Viaţa din spatele execuţiilor culturale →