Inspre sfarsitul anului trecut, poetul Ion Zubascu a fost la Atelierelationale pentru o prezentare a poeziei sale din „Moarte de om- o poveste de viaţă” dar si pentru o discutie despre ce se intampla cu poemele astazi.Ce respecta, ce aude si pentru ce vine autorul „omului disponibil”.
Discutia a mers de la cenaclul Flacara pana inspre zilele de acum, împletind biografia cu poezia. Veti avea surprinderea sa aflati ce se citea in Maramures in anii 80 si cum circula poezia care te marcheaza.
tema: viata poeziei. În partea a doua a discuţiei, înainte de a citi „splendoare cu citostatice” şi două „tragedii de familie”, din volumul „moarte de om, o poveste de viata”, zubascu explica poezia sa: epică şi dramatică. Apoi (in partea a treia) poetul vorbea despre registre de adresabilitate si canale de comunicare, despre internet ca etnografie de mana a doua si a povestit amintiri despre nichita stanescu la Sighetul Marmatiei.
La final, in partea a sasea a inregistrarii ion zubascu citeste poemele „viata mea, dupa istoria lui manolescu”, „testament”, „logoterapie”, „epitaf”, „gaudeamus igitur. lui nicolae prelipceanu” si „mereu inceputul lumii”,
Arhive categorii: poeme
exerciţii, selecţii, mize de poezie
Sonet CCXL – Vasile Voiculescu

Sa-mi vindec dorul, altor dureri cer lecuire:
O boala grea cu alta potrivnica s-alina;
Te uit… Uitarea numai de tine mi-este plina…
Si departarea-i inc-un adaos la iubire.
Pentr-un ragaz de-o clipa ma-ncatus nopti de-a randul,
Stau gata sa te-nabus… Cand far-a-mi da de stire,
Cu-ntortocheri de vulpe, misel se-ntoarce gandul
Sa-ti mai ulmeze ochii, acolo-n amintire,
Veneam intaia oara; zambind, citeai alene…
Si te-ai intors: deodata cu fulgerul orbirii
Tasnira pe sub pumtea arcatelor sprancene
Scaparator de-albastre suvoaiele privirii.
Te blestem, amintire! Ca o nebuna-mi strangi
Amarul colb de patimi in stupii tai natangi.
(Vinerea mare, 1958)
E greu să enumeri toate evenimentele istorice dar e ușor să începi (fragment)
Cum vă sună? E poemul lui Linn Hansen (o parte) la are trebuie să traduc și cam așa merge (nerevăzut). Eu de la partea asta din poem nu am putut să mă mai opresc și acum abia mai am vreo 2 pagini. Ca să nu ne umplem de puriști sub text trebuie să zic aici că toate virgulele sunt acolo unde trebuie (chiar dacă pare altfel) și nu sunt acolo unde nu trebuie (zice poeta).
3.
Ce e istoria
uite istoriile ei ea purta pantaloni
Ce e istoria
ea s-a urcat pe scări aproape până sus apoi a coborât la loc e antrenament dar o fi asta istorie.
Nimeni nu te vede de la balcon asta-i sigur asta nu e istorie.
Apare dragostea asta nu e istorie asta e economie.
Poți să pari simpatic săptămâni întregi până îți spune cineva că gata.
Istoria ar trebui să răspundă la întrebări.
Până la urmă armata a ajuns în Franța o fi asta istorie nu-i e geografie.
Un soldat e soldat o singură dată dar un cizmar e și altă dată. Sper că mai întâi e
cizmar pe urmă soldat apoi e omorât în luptă. Nu. Sper că e soldat, pe urmă e omorât în luptă, după care ajunge cizmar.
Toate țările sunt importante doar că nu în același timp. Continuă lectura E greu să enumeri toate evenimentele istorice dar e ușor să începi (fragment)
Imnul României – fragment
(o lectură)
(…)
Poţi să stai în cel mai liniştit loc şi brusc
Să te lovească fericirea. Nici n-ai bă-
nui, pentru că n-ai şti cum să zici şi cui.
Ar putea să te şi omoare. Şi numai
pentru că nu eşti gata să fii fericit
multe zâmbete şi o confortabilă
amorţeală afectivă, asta ne tot
enervează mereu. Legile grupului
s-au schimbat între timp, sunt astea, ori mergi pe
ele ori mori dar poţi sa pleci oricând şi când
suntem
toţi trişti suntem toţi glumeţi şi mereu
alţii sunt de vină dar poţi să pleci oricând/
asta
ne
sparge Continuă lectura Imnul României – fragment