Sigur că ar fi ciudat să nu poată să existe tocmai literatura patriotică în condiţiile în care cam orice fel de literatură ne trece prin cap ajunge pe hârtie. Mai degrabă m-aş gândi dacă acest fel de literatură poate să fie valoroasă. Răspunsul este destul de ambiguu pentru că ar trebui să includă soluţia la o altă problemă: valoroasă din ce punct de vedere?
Şi probabil că şirul de întrebări nu s-ar termina niciodată dacă nu ne-am da seama că, în fond, cea mai mare parte a literaturii este proastă. Şi aşa a fost mereu. Dar asta nu înseamnă că nu o să se găsească pentru orice prostie măcar câteva voci care să o considere importantă. Cum vocea majorităţii nu a avut niciodată mare lucru de spus în legătură cu valoarea literară, merită să ne aducem aminte că nicio literatură nu poate să existe decât în limba în care este scrisă, iar majoritatea nu a putut să facă nimic împotriva acestui lucru. Nici pentru. Şi din acest punct de vedere orice operă literară este patriotică pentru limba în care este scrisă. Probabil că nu este o întâmplare că poezia şi operele de ficţiune în general au început să fie numite literatură în sensul pe care îl cunoaştem azi abia atunci când marii romantici aveau şi ideea statelor naţionale.
Aşa se face că literatura patriotică aş zice că are azi o mare problemă cu însuşi conceptul de patrie. Pentru că, în ciuda aparenţelor, patria nu a fost subiect de ridicat în slăvi decât de pe la romantism încoace, când s-a comportat bine ca idee care să facă praf imperii.
Continuă lectura Patria poeziei noastre