De ani buni, ICR susţine un program de ateliere în cadrul cărora poeţi români şi suedezi traduc poezie folosind limba engleză ca instrument comun. Până acum, în proiect, poezia suedeză a fost reprezentată de Ida Börjel, Kristofer Flensmark, Malte Persson şi Kajsa Sundin (la ediţia I), Cecilia Hansson, Viktor Johansson şi Henrik Nilsson (la ediţia a IIa), Anna Hallberg, Leif Holmstrand, Sofia Stenström şi David Vikgren la (ediţia a IIa) şi Johannes Anyuru, Ann Hallstrom, Linn Hansen şi Par Thorn la ediţia din aprilie 2011.
Pe 27 mai a fost organizată la sala oglinzilor din Uniunea Scriitorilor o ediţie a Institutului Blecher din seria Colonia Poetică, întâlniri dedicate prezentării în România a celor mai recente tendinţe din poezia suedeză.
Ambasadorul Suediei la Bucureşti, Anders Bengtcén a deschis seara vorbind în limba română despre colaborarea pe care instituţia pe care o reprezintă şi Swedish Arts Council o are cu mediul cultural din România.
Fiecare dintre poeţii invitaţi au adus în faţa publicului bucureştean perspective proaspete asupra creativităţii poetice de azi. Kajsa Sundin (n. 1978) a publicat volumul de poezie „Definition” (2007, „Definiţie”), la OEI, unde a şi fost apoi angajată ca redactor al editurii şi al revistei cu acelaşi nume. Împreună cu Linn Hansén a construit grupul-proiect Shark, una dintre cele mai cunoscute creaţii ale acestuia fiind filmul-poem “Bonjur enfance”, făcut în colaborare cu artistul video Orjan Markusson.
Kajsa Sundin a publicat în România, în revista Cuvântul, poemul “Flick”.


Linn Hansén (n. 1983) a debutat în 2008 cu volumul „Ta i trä” („Apucă lemnul”), pentru care a fost nominalizată la Premiul Katapult, decernat de Uniunea Scriitorilor din Suedia. Este redactor la revista literară Glänta şi unul dintre curatorii Festivalului Internaţional de Poezie de la Göteborg – cel mai vechi festival de poezie din Suedia. În 2005 a redactat şi editat, împreună cu poeta Athena Farrokhzad, antologia de poezie suedeză contemporană „Omslag: queer poesi” („Focus: poezia queer”). Continuă lectura Cum a fost la Colonia Poetică împreună cu poeţii suedezi la Bucureşti →

În 1947, romancierul elveţian notează în jurnalul său câteva lucruri care sunt interesante pentru oricine este interesat de poezie în orice vreme.

„Ne văităm că poeţii noştri nu sunt luaţi în serios, mai cu seamă cei lirici- şi avem un ton reţinut de reproş la adresa lumii, reţinut cu amară emfază că soarta care a lovit lirica noastră este, de altminteri, soarta spiritului în general; ne văităm în loc să apreciem că aceasta este ordinea lucrurilor.
Soarta spiritului? Continuă lectura Max Frisch "despre lirică" in Jurnal →

Vrei sa gasesti publicul tau pentru ceea ce scrii? Ai o abordare personala a poeziei si lumea editoriala ti se pare ca este inchisa pentru tine? Doar citeste poezia pe care o scrii si cea care iti place cu voce tare. In plus propunerea mea se adreseaza celor care vor sa promoveze idei, moduri de a scrie si de a aborda poezia si nu nume.

Vă invit să punem pe picioare o rețea de evenimente literare destinată publicului și autorilor de poezie în limba română din orașele în care se citește și se scrie românește.

Pentru aceasta avem vă pun la dispoziție poetic.ro pentru a deveni o platformă a evenimentelor publice de poezie. Acesta este locul unde sunt binevenite anunțurile și propunerile dumneavoastră pentru evenimente de performare a poeziei.

M-am intrebat mereu ce ma intereseaza in evenimentele pe care le organizez. La fel s-a intamplat pentru fiecare editie din cele 145 ale poeticilor cotidianului, atelierele relationale au functionat la fel si acum e momentul pentru altceva in ce ma priveste. Brusc ma intereseaza ca evenimentele sa fie organizate de cat mai multe persoane.

În ultimii ani organizatorii de evenimente literare se plâng de lipsa interesului din partea publicului. Totuși, evenimentele care au promovat punctual probleme și teme literare în locul atât de deselor campanii de imagine care au deformat fața literaturii prezentate public au reușit să găsească aproape întotdeauna destinatarii potriviți.

Poate si pentru ca Andrei Ruse a anuntat ca intrerupe Clubul de lectura, pentru ca Institutul Blecher deja este o intreprindere care functioneaza, un cristian continua diferite variante ale intalnirilor la Club A sau in tara, mi-ar placea sa stiu ca macar problema performarii poeziei incepe sa se rezolve.

De aceea astept mesajele voastre la razvan_tupa@yahoo.com cu promisiunea de a va oferi promovare si consiliere pentru evenimentele pe care vreti sa le organizati in orice oras s-ar intampla asta.

Am pierdut demult numărul vizionărilor pentru Reconstituirea lui Pintilie la care am participat. Interesant este pentru mine faptul că, asemenea persoanelor importante pentru mine, nici pentru acest film nu îmi amintesc în ce fel l-am văzut pentru prima oară. Ştiu că deja aveam în cap faptul că mama mea, elevă de liceu în momentul filmării, a făcut figuraţie în acest film şi se pare că ar apăra la un moment dat pe undeva prin fundalul poveştii.
De câte ori m-am uitat la film am încercat să identific prin planul secund chipuri sau siluete care ar semăna cu ce ştiu de prin fotografiile părinţilor mei din anii 60-70. Cel mai aproape am ajuns cu imaginea din ataşament, unde mi s-a părut că recunosc câte ceva din atitudinea mamei mele din alte fotografii. Am printat imaginea, am marcat silueta dar mama mea nu îşi mai aminteşte pe unde era în timpul filmărilor şi nici cum era îmbrăcată.
În anii 80, din când în când filmarea la care participase în timpul liceului apărea prin discuţiile mamei cu rudele. Mă miram doar că până la 14 ani nu văzusem niciodată filmul. Abia după 90, filmul a fost relansat pe ecrane şi abia atunci am aflat şi eu că era un film interzis.
Dar cel mai mult îmi place ideea că mama mea a jucat în cel mai bun film românesc. E adevărat, a făcut figuraţie şi nici ea nu ştie când şi dacă apare. Dar era pe acolo. La fel ca toate sutele de oameni care “interpretau” ieşirea de pe stadion dojenitori şi moralişti cu personajele principale.
Şi totuşi chiar acesta este felul în care ne reprezentăm lumea în jurul unui personaj principal sau altul din istoria mai recentă sau mai îndepărtată. Cei pe care îi ştim erau pe undeva în zonă şi ştiau ce e bine. “Dar atâţia proşti făceau legea în jur…” şi asta o poate spune fiecare dintre cei care făceau legea morală a momentului.
Şi singura întrebare la care nicio reconstituire nu răspunde: “de ce?” Continuă lectura Reconstituirile →