Arhive categorii: util

util

Relatia poetica şi acţiunile limbajului

Lasă un comentariu

Tot mai multe „descoperiri” de care am parte in ultima vreme (fie ca e vorba despre concursurile rezervate celor mai tineri poeti ori despre volume de poezie recent publicate) ma lasa intr-o stare de entuziasm aproape mut. Pe cat de mult ma bucur de fiecare data cand vad ca poezia functioneaza si leaga, exprima, formuleaza lucruri care plutesc in jurul nostru, tot atat de intensa este senzatia de teama care ma incearca atunci cand imi dau seama cat de lejeri sunt termenii in care este de obicei aclamata sau blamata poezia cuiva.

Este suficient sa stergi judecatile de valoare (sau pur si simplu cuvintele „mare”, „genial”, „talentat”) si sa verifici catusi de putin consideratii ca „inedit”, „original”, „puternic” din majoritatea discursurilor despre poezie şi realizezi în ce situaţie neajutorată sunt cei mai mulţi comentatori. Şi fiecare parcă se simte obligat să dovedească ceva, să predea o lecţie.

In cele din urmă, însă, responsabilitatea ca şi soluţiile rămân personale.
Şi personală este reacţia pe care fiecare poem citit o poate stabili în cadrul relaţiilor poetice care îl justifică.
De fapt nici cel mai important poem din epocile clasice până în secolele mai recente ale istoriilor literare nu poate să aibă vreun sens fără contextul cu care interacţionează mai devreme sau mai târziu.
Până şi cea mai naivă compunere poetică lasă să se vadă un fel specific în care este folosit limbajul, măsura în care depăşeşte sau nu iluzia automatismelor poetizante şi chiar locul în care se încadrează poemul cu pricina în contextul poetic de care ţine. Şi aici nu poate să facă nimic nici mama marketingului cu cuvinte mari. Şi relaţia poetică face trecerea de la personal în spaţiile fluide ale limbajului în acţiune.

util

Concurs de DEBUT poezie si proza editurile Max Blecher si Herg Benet

3 comentarii

Uploaded with ImageShack.usPe parcursul ultimului an, două edituri recent fondate – Casa de Editură Max Blecher (http://maxblecher.ro) şi Editura Herg Benet (http://www.hergbenet.ro) – au demonstrat, prin apariţiile pe piaţa de carte pe care le-au propus şi promovat, că se axează pe cele mai noi discursuri literare contemporane. Miza acestor edituri a fost de la început reprezentată de autorii originali şi neînregimentaţi, a căror literatură poate deschide noi perspective şi direcţii de expresivitate.
DETALII de PARTICIPARE mai jos
Continuă lectura Concurs de DEBUT poezie si proza editurile Max Blecher si Herg Benet →

util

Observator cultural: în sfârşit un articol românesc din care înţelegi ce s-a întâmplat la un eveniment de poezie

Lasă un comentariu

Despre cum se scrie despre poezie de obicei e aproape un clişeu să se plângă cine vrei şi cine nu vrei. Aşa se face că mă bucur să găsesc şi un articol din care poţi să înţelegi ce s-a întâmplat în cadrul unui eveniment de poezie. Prezentarea este semnată de Alina Purcaru şi pot să sper că o să devină un obicei.

Maraton de poezie: lecturi, controverse şi invitaţi din Germania

Poeţi tineri din România şi din Germania, lecturi live, în faţa cititorilor, întîlniri cu traducătorii şi discuţii despre faţa actuală a poeziei, toate acestea au figurat pe lista de propuneri care a anunţat întîlnirile literare germano-române, desfăşurate între 8 şi 11 iunie sub titlul Poesis. Organizate de Goethe Institut Bukarest, de Centrul de Carte Germană şi de revista Poesis Internaţional, aceste întîlniri, gîndite pentru patru seri, în Bucureşti, Braşov şi Sibiu, i-au adus în faţa celor interesaţi de pulsul poeziei la zi pe patru dintre cei mai buni poeţi din Germania şi opt din România şi Republica Moldova: Ulrike Almunt Sanfig, Björn Kuhligk, Daniel Falb, Uljana Wolf, Andrei Dósa, Mihail Vakulovski, Rita Chirian, Radu Vancu, Andrei Gamarţ, val chimic, Gabriel Daliş şi Svetlana Cârstean. Continuă lectura Observator cultural: în sfârşit un articol românesc din care înţelegi ce s-a întâmplat la un eveniment de poezie →

util

Din nou despre marketing literar

Lasă un comentariu

bangladesh-book-market-2009-8-3-11-43-42De ani buni, unul dintre clişeele care ornează discuţiile despre literatură include cuvântul „marketing”. Tot mai mulţi autori de toate vârstele au concepţii şi strategii proprii pentru felul în care trebuie să fie scoase în public creaţiile literare.
Nu pot să nu îmi ascund un oarecare entuziasm de câte ori aud că este organizată o întâlnire-performance ori o lansare „nonconformistă”. Dar de multe ori, dezamăgirea ia locul elanului iniţial, pentru că ne rătăcim în veşnice liste de nume şi de „cei mai bun”. Aş încerca să enumăr câteva dintre modurile de promovare a literaturii care îşi fac numărul în jurul cărţilor româneşti.

Lansarea
Cea mai întâlnită mişcare de marketing este, de departe, lansarea publică. Organizată, fie în cadrul unui eveniment specializat (târg de carte, întâlnire literară regulată), fie în locuri clasice (librărie) sau neconvenţionale (club, bar etc.) acest tip de eveniment lasă să se vadă câtă creativitate sunt dispuse editurile să investească în promovarea cărţilor pe care le publică.
Din păcate formula cea mai întâlnită nu are nicio legătură nici cu literatura şi nici cu volumele promovate. Strategia de bază este invitarea unei personalităţi care să spună câteva lucruri despre cartea publicată. Aruncând o privire asupra programului lansărilor de la recent încheiatul târg de carte bucureştean îţi faci o impresie asupra interesului de care se bucură cărţile din partea profesioniştilor.
Nici măcar o singură lansare nu propune o temă de discuţie ci numai titluri de cărţi şi nume de invitaţi. Mai mult, am citit cărţi a căror prezentare de pe ultima copertă include fragmente relevante din critica literară privind scrisul autorului publicat. Dar, surpriză: de foarte multe ori fragmentul selectat a fost scris pornind de la o cu totul altă carte a autorului decât cea pe care o ţii în mână.

Cronicile specializate vs recenziile bine ţintite
Dacă evenimentele publice nu reuşesc să se concentreze asupra conţinutului unei cărţi poate că se consideră că acest aspect cade în domeniul criticii literare. Pe bună dreptate criticii vor susţine că demersul lor este unul personal, de judecare a valorii fiecărei cărţi în parte, în contextul unei grile de valori bine stabilite (mai mult sau mai puţin specializată).
Şi atunci, dacă până şi editurile promovează cu totul altceva decât cartea pe care o publică, de unde poţi aduna informaţii despre volumul nou apărut? Poate din recenziile adresate diferitelor tipuri de public larg. Aici se pot găsi două sau trei publicaţii care îţi fac surpriza să includă texte concise de întâmpinare a noilor apariţii. Dar spaţiul tipografic face să fie imposibilă acoperirea unui număr de titluri care să acopere măcar parţial oferta editurilor într-un an.
Din start trebuie menţionat că promovarea nu este rolul blogurilor literare. Cu cât sunt mai bune, acestea surprind o viziune şi o selecţie mai subiectivă asupra titlurilor prezentate. Şi acest lucru începe să fie mult mai important decât prezentările din revistele specializate pentru că oferă elanul necesar unei discuţii vii a lucrurilor scrise.

Dar despre ce carte vorbim?!
Adevăratul faliment literar însă paşte zona premiilor. Pe măsură ce organizaţiile profesionale ale scriitorilor şi-au pierdut prestigiul de care se bucurau cândva, premiile lor au început să îşi piardă din importanţă. Aş alege ca exemplu recent o serie de premii care au rămas printre cele mai serioase în breaslă. Premiile pe care filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România le acordă anual membrilor săi şi-au păstrat neştirbită reputaţia publică. În ultimii ani nu am auzit niciodată ca vreo opţiune a juriului de la Cluj-Napoca să sufere vreo contestaţie relevantă. Aproape toate celelalte premii s-au confruntat cu reproşuri. De aceea nu avem cum să ne îndoim de profesionalismul asociaţiei din Cluj. Dar în acest an am fost năucit să găsesc pe mai multe site-uri lista premiilor acordate la Cluj pentru anul 2010. Cu toate că preşedintele Asociaţiei, Irina Petraş a declarat că „Cu alte cuvinte, toate cărţile premiate sunt cărţi ale anului”, pe listele respective nu sunt decât nume. O tendinţă pe care am mai remarcat-o şi la începutul acestui an, atunci când am vorbit despre premiile de debut. Continuă lectura Din nou despre marketing literar →