Aseara, la Institutul Blecher, Claudiu a redeschis o discutie la care ne amuzasem sa participam in timpul Targului de Poezie. La acea discutie un poet respectabil ca Alexandru Musina se plangea de calitatea scazuta a poeziilor pe care le citeste pe internet si se arata ingrijorat-amuzat de amestecul valoric in care s-ar zbate poezia pe internet.
Ceea ce este insa cu adevarat amuzant este multimea de lecturi de poezie care pare sa ii contrazica localizarea babelului poetic in lumea virtuala. Pentru ca majoritatea lecturilor includ poezie buna, poeti care au ceva de spus dar, ca intotdeauna, si poezie nu tocmai convingatoare.
Dar felul in care se fac selectiile, felul in care sunt propuse texte pentru lectura tine de competenta celor care selecteaza. Iar competenta, o sa radeti, este cel mai periculos lucru care se poate intampla unui sistem in care e mai important cine e prieten cu cine si cine nu deranjeaza. De fapt, modelul de succes in poezie tinde sa se confunde cu cel din mass media. Daca nu te deranjeaza sa te prefaci mai prost, mai grosolan, „mai” principial prin tufisuri decat oricine, vrem sa te vedem. Incet incet, posesia devine mai importanta decat existenta si aici: Fii prostul nostru! e lozinca generala. Dar ce nu pot sa inteleg este: cum se numeste cel care nu poate sa aiba in posesie decat prosti?
De fapt, sigurul motiv pentru care pe internet poti gasi mai multa poezie slaba decat in revistele de specialitate tine de faptul ca pe internet se publica mai mult. In plus, cred ca nici poezia buna nu ar iesi dezavantajata la o cautare pe internet in comparatie cu ceea ce gasesti prin suplimentele literare. Sigur, e mai greu sa gasesti volume intregi, dar poeme… doar sa stii sa cauti.
Dar am promis ca vorbesc despre lecturile de poezie. S-ar putea face o lista foarte lunga cu motivele pentru care lecturile de poezie sunt privite cu neincredere de public. Dar motivele de baza tin de felul in care aceste lecturi sunt organizate.
De obicei lectura de poezie este confundata cu un eveniment la care un poet citeste ceva.
In realitate niciodata un poet nu citeste ceva. In primul rand intotdeauna este vorba despre un poet anume care va citi ceva anume. Sau asa ar trebui sa fie. Am putut sa verific in cadrul poeticilor cotidianului acest aspect intr-o tranformare destul de interesanta.
Daca in 2005-2006 publicul venea sa vada poetii anuntati, fiecare poet aducand in sala propriul sau public, din 2007 au inceput sa conteze din ce in ce mai mult temele sau combinatiile de lecturi pe care le anuntam. Cu cat tema propusa pentru discutia in jurul poeziei trezea mai mult interes, cu atat publicul s-a aratat mai dispus sa stea ore intregi sa asculte poezia propusa.
Am vazut lecturi la care toti invitatii aveau ceva de spus, insa de foarte putine ori am putut sa inteleg de ce era propusa acea formula, de ce poetii aceia citeau impreuna din punct de vedere poetic, nu personal. Cele mai multe lecturi de poezie sunt subminate chiar de lipsa criteriilor obiective de selectie a invitatilor. Iar acest lucru il resimte imediat orice spectator.
Imaginati-va ca un neuro-chirurg incepe sa faca operatii la un simpozion de stomatologie. Doar si el e medic. Poate chiar unul foarte bun. Dar acolo este vorba despre cu totul alta parte a medicinei. Cam aceasta este situatia in care sunt pusi cei mai multi poeti de astazi. Cei mai multi sunt blazati si accepta sa isi citeasca poezia in cele mai nepotrivite contexte. Poate sa fie si asta o distractie.
Dar pentru contextul nepotrivit cine este vinovat? In traditia dezbaterilor culturale romanesti esti tentat sa spui: „Ei”. Dar mult mai apropiata de adevar este afirmatia „noi”. Fiecare poet care se plange. Si asta pentru ca pot sa inteleg nostalgia dupa poemul care e bun oricand, dar cum existenta de zi cu zi este mai mult decat oricand impartita in bucatele specializate, e foarte greu sa accepti ceva ce are pretentia ca ar face orice. In plus, lectura de poezie insasi nu este neaparat sa faca acelasi lucru pe care il face poezia. Dar oricat de modest s-ar dori un asemenea eveniment, un lucru nu poate sa evite sa il faca: ofera un context. Un context pentru ce? Asta tine de ce iti propui. Din pacate, atat de multe lecturi nu isi propun nimic, incat am ajuns sa ma mir de fiecare data cand lucrurile stau altfel.
Si spun asta pentru ca unul dintre cele mai bune locuri pentru lectura relationala a corpurilor roman3sti in care am fost pana acum e Institutul Blecher. De fapt cred ca e numai a doua lectura relationala la care iau parte: prima a fost la Bratislava acum 2 ani, cand publicul a retinut litere si a fost invitat sa formeze din ele un sotron care forma cuvantul poezie in limba slovaca. De data aceasta publicul a primit cuvintele poemului poetic. mix si a fost invitat sa citeasca. Si publicul mi se pare mai mult decat interesat, pentru prima data am senzatia unui public dispus sa se implice in lectura. Probabil ca am avut nevoie de 5 ani de poeticile cotidianului ca sa descopar disponibilitatea de a se implica in poezie a cititorului de poezie la Institutul Blecher de la USR. Dar vreti sa urmarim ce o sa se intample cu unul din putinele evenimente organizate competent incepand din toamna?
Sa organizezi o lectura de poezie in Timisoara, Suceava, la Iasi sau la Targoviste este o performanta in sine. Dar aceasta performanta nu mai este suficienta. Stadiul urmator este sa descoperi si legaturile pe care poezia este in stare sa le instaureze intre cei care citesc si cei care sunt cititi.
