n plină expansiune a modelelor poetice mai mult sau mai puţin împrumutate o carte precum Casa scărilor de Corina Bernic poate să fie resimţită ca o gură de aer proaspăt. Sigur că atunci când citeşti diferiţi cronicari literari puşi să comenteze poezie s-ar putea să ai impresia că domeniul tinde să devină ţara minunilor închipuite. Mai că ai impresia că se poate spune aproape orice despre absolut orice gen de poezie îţi ajunge în mână. Dar nu e deloc aşa pentru că nimeni nu stă să te creadă.

Cele patru secţiuni (”parter”, “mezanin”, “printre etaje. pistruiatu blues”, “uscător”) ale volumului publicat de casa de pariuri literare (2011) sunt introduse de un poem care dă titlul volumului. Încă de la acest text, Corina Bernic reuşeşte să contureze una dintre cele mai coerente întreprinderi poetice din ultimii ani. Printre succesiuni de bine-rău, definite în amănunte cât se poate de concrete poemul infiltrează mărci ale alterităţii şi ale reacţiilor afective. Şi astfel se ridică edificiul poetic propus aici.

Personaje de desene animate (bălănel, miaunel), evenimente traumatice ale anilor 80 (cernobâl), mărci ale culturii pop pentru pionieri (racheta albă, maria-mirabela) sunt invocate pe rând în prima secţiune a volumului ca instrumente de calibrare a mecanismului poetic. Rezultatul este una dintre cele mai fertile utilizări ale acestor elemente, nu întâmplător apropiată de ceea ce tot CDPL a propus anul trecut în fuck tense de Bogdan Lipcanu (probabil cel mai nedreptăţit debut în poezie din 2010). Continuă lectura Casa scărilor (Casa de pariuri literare, 2011) →

Volumele cu care a debutat Ian McEwan apar in romana

Ian McEwan este unul dintre cei mai respectaţi romancieri britanici de azi. Schimbându-şi stilul şi genul abordate de la un roman la altul, McEwan rămâne de fiecare dată un maestru al paradoxurilor psihologice, personajele sale depăşind de fiecare dată clişeele legate de anumite situaţii de familie, naţionale ori sexuale.

Dan Croitoru şi Raluca Truscanu au tradus „Prima dragoste, ultimele ritualuri. În aşternuturi” pentru Polirom, unind cele două volume în care Ian McEwan şi-a strâns primele povestiri. „A fost ca o cercetare de laborator pentru mine. Am avut şansa să încerc diferite lucruri, să mă descopăr pe mine însumi ca scriitor”, a afirmat britanicul despre povestirile adunate în volumul cu care a debutat în 1975, „Prima dragoste, ultimele ritualuri”. Continuă lectura Ucenicia unui succes literar →

Romanul “Poker”, de Bogdan Coşa, a fost publicat de Editura Cartea Românească în urma concursului de debut din această primăvară.

Cu toate că după 1989 nu au lipsit romanele autohtone bine scrise şi puternice, numărul de cititori al naraţiunilor româneşti a scăzut constant. “Poker” aduce o lume relaxat-seducătoare.
Povestea pe care o oferă Bogdan Coşa este ţesută în jurul unui “gambler pasionat de literatură” care se descrie simplu puţin după jumătatea cărţii: “Am 22 de ani şi două fobii: sângele şi apa”. Titlul poate să pară comercial, şi după primele capitole îţi lasă senzaţia că ai în mână o carte care poate să se îndrepte spre orice gen, de la naraţiune poliţistă până la roman erotic, iar performanţa lui Coşa ţine de hotărârea cu care îşi păstrează povestea în marginea oricărui gen editorial. Personajele care invadează povestea din “Poker” sunt de multe ori ameţitoare.
Continuă lectura Important nu e cine castiga, ci cum →