
Din cand in cand se mai intampla sa apara ceva care se baga in plina psihologie a muncii cu creatia. Darren Aronofsky nu e chiar ultima persoana care sa dea socoteala pentru fantasmele autoflagelarii. Filmografia il recomanda, s-ar zice. Dar pentru cei care s-au sensibilizat la „luptatorul” si au vazut cat de dur e sa joci teatru cu wrestlingul, e timpul sa vada cat de dur e sa faci balet. Iarasi fantezia iese prin porii realitatii si face lucrul asta la propriu. Mai jos e trailerul iar cine vrea sa vada filmul doar sa aleaga de aici un link.
Din nou despre aceeasi moarte a generatiei
In 2006 se intampla sa se termine tot ce se intampla cu generatia 2000 din punctul meu de vedere. De doi ani aparuse deja antologia lui Marin Mincu, totul se oficializase deja dincolo de orice asteptare. Textul de final l-am publicat intr-o revista de poezie care aparea pe atunci Versus/versum si pe Club Literar. Dupa o vreme un bug a sters mai multe texte de pe club literar, printre care si articolul meu. Acum am reusit sa il recuperez exact asa cum era atunci, cu diferite interventii si discutii venite din aceasta poveste.
Continuă lectura Din nou despre aceeasi moarte a generatiei
Critica poeziei
Cum se mai scrie despre poezie? In multe feluri, evident, si in principiu nespectaculos. Dar exceptiile merita amintite si as vrea sa fac asta chiar acum. O sa fie un post mai lung si promit sa ajung si la o scanare cat se poate de generala a peisajului romanesc, cu lipsurile inerente unei postari de blog.
De cateva zile ma delectez cu cronicile razboinice de poezie marca William Logan. Tot ce e mai consacrat si idolatrizat prin poezia americana mai de azi si mai din modernism este facut arsice de Logan in New York Times si The New Criterion cu entuziasm si formule pe care cu greu le mai dezlipesti de pe poeti, fie ca e vorba de WC Williams ori de Heaney, Billy Collins ori de editii revazute din Hart Crane. Printre altele, nu cred ca sunt prea multi critici literari care sa se poata lauda ca au fost amenintati de un poet recenzat ca o sa-l calce cu masina. Si mai ales cand poetul nervos este un laureat Pulitzer.
Citind cate ceva din ce se gaseste in „Our Savage Art” (culegerea sa de cronici) iti dai seama ca e o distanta mare de la societatea criticilor de poezie dispusi sa laude carti pe care stiu bine ca nu le vor mai deschide vreodata pana la obsesia infailibilitatii criticului literar. S-a intamplat ca intr-o cronica in care pedala pe amanunte biografice legate de un poet dea clasicizat sa de niste amanunte eronate. A recunoscut greselile cu umor atunci cand i-a fost atrasa atentia dar a folosit ocazia ca sa ironizeze o data in plus lectura idolatra la care sunt supusi poetii de foarte multe ori. Continuă lectura Critica poeziei
Major World Poetry Awards in 2010
All around the world there are a few awards for poetry that are a mark of quality of this art and manage to rise the public attention over contemporary poets, even when they are well established as authors in their own comunities.
One of the most important poetry awards in Italy is presented by City of Florence. This year the Carlo Betocchi Prize for poetry was awarded to Patrizia Valduga as she made her own the „crisis of modern lyrical language, managing to give it new literary dignity thanks to an inspired, and striking recovery of contaminated forms and meters of Italian most illustrious tradition.” (Pierfrancesco Listri)
Golden Wreath of Poetry for Struga Poetry Evenings festival was awarded to the Bulgarian author Lyubomir Levchev.
The Pulitzer Prize for Poetry (United States) went to Rae Armantrout for Versed, “a book striking for its wit and linguistic inventiveness, offering poems that are often little thought-bombs detonating in the mind long after the first reading.” as the jury described the collection: “What if there were a hidden pleasure/ in calling one thing/ by another’s name?//” quoted on Cati Poter blog Continuă lectura Major World Poetry Awards in 2010
