Arhive etichete: azi

actual

Fals raport despre starea instituțiilor literare

Lasă un comentariu

Zâmbim, pentru că vorbim din exterior. Criza prin care trece Uniunea Scriitorilor este întâmpinată de unii cu satisfacție, de alții cu blazare. Președintele instituției, probabil conștient de faptul că nici măcar nu se întrevede vreo alternativă la conducerea organizației, a reușit să modifice până și statutul Uniunii pentru a-și oferi încă un mandat.

Faptul că, în ultimii ani, premiile oferite de Uniunea pe care o conduce au reușit să nu mai aibă absolut nicio relevanță nu i se poate reproșa în mod exclusiv. De altfel, nici alte premii literare nu au mai reușit să impună nicio carte în această perioadă, nici măcar atunci când aceeași carte a adunat câte trei-patru premii, semn al unui fel de unanimitate a părerilor privind valoarea prozei sau poeziei azi, dar și al lipsei de instrumente relevante pentru acest gen de judecată.

Este suficient să citești în ce fel sunt prezentate proiectele de promovare a literaturii pe care se angajează Uniunea să le susțină: mici călătorii, mici lecturi, mici premii și chermeze, de obicei fără niciun impact în afara glumelor condescendente  (sigur, se poate remarca și faptul că filiale locale precum cea de la Cluj, Timișoara sau cea din Craiova sunt excepții de la această regulă). Nici măcar atunci când președintele Uniunii, însuși, își pune obrazul pentru o manifestarea mai amplă precum Gala Poeziei la Ateneu, respectiva poveste nu este nici anunțată și nici reflectată altfel decât ca un pomelnic de nume și alegeri fără niciun fel de recunoaștere explicită a importanței pe care o are scrisul fiecăruia dintre cei invitați. Lipsa de interes pentru ceea ce scriu membrii organizației a fost evidentă și în acest an, când, obligată să își apere imaginea, Uniunea s-a văzut datoare să răspundă unui articol răutăcios recunoscând faptul că sunt și scriitori slabi în rândurile ei. Dacă măcar unul dintre cei care se ocupă ce această organizație ar fi avut cel mai mic interes pentru ceea ce scriu acei autori, și-ar fi dat seama că rostul lor este să asigure un context fertil chiar și pentru ei, nu să emită judecăți de valoare pe baza unor fantezii moraliste. Continuă lectura Fals raport despre starea instituțiilor literare →

util

Poezia şi libertatea formelor ei fixe (din Poesis International nr.6)

2 comentarii

(numarul 6 al revistei Poesis International a gazduit ancheta “Libertatea formelor fixe” care pentru care au raspuns la intrebarile revistei atat poeti cunoscuti din toate generatiile cat si cativa dintre cei mai surpinzatori artisti ai cuvantului rostit in varianta hip-hop romaneasca. Cum raspunsurile lor sunt foarte consistente, ancheta se constituie intr-un ghid al formei fixe in poezia contemporana romaneasca. De la rima la fineturi tehnice, nimic nu este strain autorilor invitati la ancheta noastra. Veti regasi mai jos raspunsurile oferite de Şerban Foarţă, Chris Tanasescu, Gabriel H. Decuble, Florin Dumitrescu, Cedry2k, Norzeatic si raku)

Din când în când se aude propoziţia „dar poezia fără rimă nu e poezie”. Totuşi este normal ca impresia cea mai răspândită despre poezie să rămână legată de un element pe cât de intens distinctiv, pe atât de depăşit. Chiar şi fără să facem din regulile clasice dogme contemporane, putem să descoperim chiar şi acum poeţi care ţin să îşi construiască textele după rigorile unui ritm sau al rimei.

Ca de obicei, o bună parte a creativităţii poetice se petrece în afara a ceea ce majoritatea consideră poezie, de cele mai multe ori fiind vorba despre texte care nu sunt popularizate în scris ci cântate.

În realitate, însă, foarte greu poţi să găseşti chiar şi un singur poet influent care să fi scris folosind forme care în momentul în care el a creat să fi fost considerate culte pentru limba în care scria. Dimpotrivă, aproape fiecare mare moment al poezie a părut îndoielnic şi chiar scandalos vremii lui.

Ceea ce nu se vede privind în istoria literaturii este suspiciunea pe care a trezit-o la publicare aproape fiecare moment reţinut ca relevant pentru tot ce s-a întâmplat ulterior. De aceea, în prezentarea de faţă miza pe care ne-am propus-o este creativitatea.

Poeţii pe care i-am ales pentru a răspunde anchetei noastre nu au cum să fie toţi cei care scriu folosind repere clasice (rime, ritm) ale poeziei. Uneori, nici măcar ei nu sunt conştienţi că pun la treabă o întreagă tradiţie poetică prin formulările pe care le aleg. Majoritatea autorilor pe care îi veţi citi mai jos au colaborat cu muzicieni. Şerban Foarţă este o legendă pentru fanii trupei Phoenix de când a semnat o parte din versurile celebre ale acestei trupe. Florin Dumitrescu reprezintă o serie nouă de autori ale căror texte au fost făcute celebre de prezentări muzicale. Orice refren aţi alege de la trupa Sarmalele reci, sunt semnate de invitatul nostru. Gabriel H Decuble şi Octavian Soviany, pe cât de diferiţi sunt în textele pe care le scriu, pe atât de apropiaţi sunt în demersul de reformulare a regulilor şi a reperelor din poezia clasică.

Faptul că versurile interpreţilor de hip-hop sunt trecute cu vederea atunci când se vorbeşte despre poezie nu are de ce să surprindă. Însă celor care se încăpăţânează să creadă că problema ţine de faptul că piesele rap şi cultura hip-hop nu sunt specifice limbii române trebuie să le amintim că nici sonetul nu era specific limbii române înainte ca Iancu Văcărescu sau Gheorghe Asachi să folosească forma poetică impusă de clasicismul italian. De aceea, din prezentarea de faţă nu puteau să lipsească răspunsurile câtorva autori de poezie hip-hop, una din zonele cele mai vii ale creativităţii lingvistice de azi.

Până şi rigorile diferitelor poetici clasice ajung să se definească mai degrabă drept repere de compoziţie şi lectură decât reguli de construcţie. Continuă lectura Poezia şi libertatea formelor ei fixe (din Poesis International nr.6) →

actual

Proza noua

3 comentarii

Calendarul selectiei la care va invit este deja mai clar, structura evenimentului de proza incepe sa se clarifice. Ne-am propus sa facem in strainatate o lectura publica de proza romaneasca contemporana scrisa de autori de pana in 40 de ani.
Orientativ, impreuna cu cititorii blogului poetic.ro am propus o serie de titluri de carti publicate in ultimii 15 ani care ar putea sa ofere subiecte de discutie pentru selectia directiilor relevante pentru o asemenea prezentare. De cand am inceput discutia (anul trecut) o parte dintre autorii propusi au depasit varsta propusa, astfel ca nu vom reusi sa ii pastram pentru selectia noastra.

Va invit acum sa continuam dezbaterea (pana pe 14 septembrie), urmand ca lectura publica sa aiba loc pe 24 noiembrie intr-o capitala din centrul Europei.

Propun mai jos cateva directii de ordonare pentru lectura pe care o pregatim, urmand ca in final sa selectam 6 autori din cei propusi de cei care vor participa la discutie.

Fictiunea istoriei

“Viaţa închipuită a micului N. Ceauşescu” (proza scurta) de Cosmin Perta intretese fantasme si date istorice intr-o poveste provocatoare.

Dragos Voicu în “Coada” oferă o poveste relaxată a istoriilor mici si a viselor din timpul comunismului.

“Gluma ruseasca” a lui Dragos Ghitulete despre care Matei Visniec scria ca “reuseste sa urce pe versantul cel mai dificil al meseriei de scriitor, pentru ca reuseste sa povesteasca. Are un dar al naratiunii si o privire interesanta asupra unor subiecte cu conotatie istorica. El face parte de altfel din acea generatie care a fost putin marcata de comunism, dar suficient pentru a-l pastra in memorie si a incerca acum sa descifreze mecanismele schizofrenizarii fiintei umane prin ideologie si printr-o anumita practica istorica revolutionara”.

Naratiunile prezentului

Costi Rogozanu în ”Fuck the cool” schiteaza relaxat pe marginea situatiilor crispate din care este facut peisajul urban romanesc.

Adina Rosetti (”Deadline” editura Curtea Veche) pentru ca reuseste sa stranga intr-o carte impresionanta un puzzle de povesti din lumea de azi pornind de la cazuri reale.

Jean Lorin Sterian – “Lorgean” (Polirom, 2006)  este scriitorul care a aratat ca poate sa gloseye pe teme clasice cu o privire contemporana care strabate medii romanesti dintre cele mai diferite.

Bogdan Cosa (”Poker”) pentru ca dezvaluie un întreg peisaj afectiv specific unui tânăr de azi în situaţii care altădată puteau să fie tragice sau teatrale, dar care acum pot să pară naturale şi să lase loc pentru cele mai sensibile declaraţii de dragoste pe care o carte românească le-a putut conţine. Iar personajele lui Coşa sunt orice în afară de “delicaţi”.

Evadarea textuală

“Irezistibi” (roman) de dan coman, o autofictiune despre interactiunea regimurilor fictional si factual (propus de Ioana Dunea)

Iulian Tanase tocmai a castigat un premiu in Austria pentru proza suprarealista din “Trei Oase”

Matei Florian – “Hams si Regretel” (roman) , un “Fantasy clinic, „Şi Hams Şi Regretel” este poemul eroic al lumii interioare în degradare” (Marius Chivu)

“Benzi desenate” de Adrian Chivu  e al doilea roman al lui mizând pe o zonă foarte vizuală si dinamică, după ce în prima carte jongla cu perspectiva infantila pana la cruzime.

“Aproape a şaptea parte din lume” de Catalin Pavel este un roman propus de White Noise pentru povestea care se petrece peste tot si nicaieri.

Peisaje narative

Scotch (Polirom, 2010), de Ioana Bradea ofera un adevarat tur de forta in contradictiile si senzatiile lumii post-industriale romanesti.

Augustin Cupsa – Perforatorii – Captivant prin economia de mijloace cu care poate sa decupeze scene si situatii narative.

“Dupa gaste”, povestirea lui Lucian Dan Teodorovici a fost inclusa in antologia “Best European Fiction” (SUA),

Vocile contraculturii

“Bong” de Alexandru Vakulovski,  nimic mai insight contraculture decat Pizdet&co

“Dilar pentru o zi” si “Soni” de Andrei Ruse sunt doua carti care au vizat o plaja de cititori din Romania mai putin cautati de edituri cu produse autohtone. Analizele pe care Ruse le ofera cultului figurii marginalului sunt dinamice si arunca perspective inedited asupra lumii romanesti de azi.

Adrian Schiop a lansat “Zero grade Kelvin” al doilea roman e un pic strivit de apropierile de Houellebecq dar primul, “Pe bune/Pe invers” rezista si acum in promisiunile lui de contracultura auto-critica sau asa ceva.

Romanele “Control” unde insailarea e alta decat cea din romanul romanesc obisnuit, tema e diferita si are si nuanta fantastica si “!nfernul” primul disaster novel din literatura romana sunt  propuse de Leonard Ancuta.

„Kasa Poporului” este a treia carte semnata de Mitos Micleusanu, un volum care confirmă o proză provocatoare, dispusă să abordeze motive ce ţin de istoria dictaturilor şi de cruzimile ideologiilor din secolul XX.

Povestile afectivitatii

Ana Maria Sandu cu proza ei e speciala si concentrata pana la halucinatie

Cecilia Stefanescu, singura dintre cei tineri care are o carte ecranizata iar al doilea roman al ei duce mai departe incursiunea in partea intunecata a unei povesti de dragoste.

Lorena Lupu este specialista la zi in proza ambiguitatilor social-sexual-afective

Din pacate, din lista propusa anul trecut au iesit numai din cauza faptului ca trebuie sa limitam la 40 de ani varsta autorilor din lectura

Marin Malaicu Hondrari, una dintre vocile contemporane cele mai inchegate atunci cand este vorba despre fantasmele unei “globalizari” romanesti.

Dana Fodor Mateescu ale carei carti ( vin cu o perspective amanuntita asupra trairilor si ambitiilor din Romania de azi.

Liviu Bîrsan, Asylant, Editura Curtea Veche – e unul dintre putinii prozatori care dau povesti fara sa stii de unde sa ii apuci.

Am mai primit propunerea lui Stefan Doru Dancus cu George Corbeanu – “Dreptul de a sta”, Ed. Domino, 2009, un titlu despre care pana acum nu am gasit referinte sau detalii.

White Noise a mai propus romanele „Pavel si ai lui” de Alexandru Potcoava ca si „In vitro” de Daniela Ratiu, dar am nevoie de pledoarii pentru ele.

Personal mi-ar fi placut ca in dezbatere sa fie si „Halterofilul din Vitan” al Mariei Manolescu dar si „Blocul 29 apartamentul 1” de Corina Sabau dar chiar nu imi dau seama daca originalitatea minutioasa a acestor carti poate sa fie surprinsa la o lectura fragmentara, ca si in cazul romanului „69” de Ionut Chiva.