Arhive etichetă: proza

Poeţi şi prozatori cehi la Bookfest 2015

Republica Cehă este invitatul de onoare al celei de a X-a ediții a Salonului Internaţional de Carte Bookfest (20-24 mai, Romexpo) / Standul ţării invitate: Hala C4 / 6 autori cehi contemporani de primă mărime vor sosi la Bucureşti, pentru lecturi publice şi întâlniri cu cititorii, dezbateri, mese rotunde, precum şi evenimente dedicate filmului şi teatrului

Martin Vopěnka, scriitorul ceh îndrăgostit de ţara noastră: „România e ţara mea preferată! Cred că ospitalitatea românească şi dragostea pentru cultură a românilor sunt subestimate în Europa”. Citește în continuare Poeţi şi prozatori cehi la Bookfest 2015

Întoarcerea lui Nicolae Manolescu sau "cronica unei neînțelegeri anunțate"

Acum câteva săptămâni m-am văzut nevoit să blochez accesul la contul meu de pe o rețea socială unui critic literar care mă acuza că îi atac colegii. Reproșurile lui veneau după ce am cerut într-un comentariu să îmi arate articole din ultimii 20 de ani semnate de Nicolae Manolescu, Eugen Simion sau Alex Ștefănescu relevante pentru actualitatea literară. Dacă primilor doi critici amintiți le recunosc oricând calitatea de a fi scris  în anii 70-80 lucruri esențiale pentru vitalitatea literaturii din România acelor ani, ultimului nu reușeam să îi găsesc nicio calitate în afara unui simț al umorului destul de civilizat, dar care îl mai trădează din când în când. Vorbim despre genul de umor care ar justifica până și un intertitlu precum următorul:

Toamna patriarhului Romlit

Întâmplarea face ca, în numărul 16 al României Literare, editorialul semnat de Nicolae Manolescu să devină brusc interesat de lucruri legate de actualitatea literaturii. Și aceasta nu este o afirmație ironică. Chiar cred că este o întâmplare (de altfel, sunt sigur că articolul era scris înainte să fac eu afirmațiile legate de eludarea problemelor relevante) și, după cum o să arăt, am văzut atinsă o problemă relevantă în articolul respectiv. Citește în continuare Întoarcerea lui Nicolae Manolescu sau "cronica unei neînțelegeri anunțate"

Traseul berlinez al literaturii romane- Ficţiunea provocării – cum a fost lectura de proza noua romaneasca de la Berlin

fictiunea provocarii berlin foto Lucian Spatariu
fictiunea provocarii berlin foto Lucian Spatariu

Berlin 25 noiembrie 2011

Ficţiunea pROvocării/Fiktion der pROvokation a fost o lectură public de proză românească scrisă de autori care încă nu au împlinit 40 de ani. Seara a fost organizată de ICR Berlin la invitaţia Literaturwerkstatt după ce o lectură de poezie românească organizată în acelaşi loc acum doi ani, Live Poesie s-a bucurat de success. Lectura a început la ora 21.00 şi a inclus pauze muzicale şi video cu piese de Mitoş Micleuşanu.

Proza contemporană reflectă situaţia imaginarului din societatea de azi. Ceea ce succesiunea ştirilor publicate în presă nu reuşeşte să surprindă este tocmai structura de profunzime a actelor pe care le descoperim ca fundamentale pentru imaginea noastră despre noi şi despre ţara în care trăim. În ultimii 20 de ani, proza românească s-a concentrat asupra unor direcţii distincte, autorii care nu au împlinit încă 40 de ani fiind cei care au ocazia să aleagă şi să constituie propriile variante ale acestei imagini. Dacă istoria ficţiunii clasice este legată de imitarea naturii, cea modernă de reconsiderarea referinţelor şi instrumentelor literare în raport cu domeniul estetic, proza contemporană românească are şansa unei adevărate culturi a provocării realităţii, impactul ficţiunii de azi fiind piatra de încercare pentru cei mai noi autori.

Ficţiunea istoriei

Cosmin Perţa întreţese fantasme şi date istorice in “Viaţa închipuită a micului N. Ceauşescu”

“Oriunde se ducea era primit cu aplauze, aplauze primea şi în timpul discursurilor sale şi la plecare era condus tot cu aplauze. Se săturase micul N. Ceauşescu de atâtea aplauze. Undeva, într-un colţ, până şi mintea îi aplauda numai când se gândea la el.”
Citește în continuare Traseul berlinez al literaturii romane- Ficţiunea provocării – cum a fost lectura de proza noua romaneasca de la Berlin

"Viseptol" la liber

Casa de pariuri literare a lansat al doilea roman semnat de George Vasilievici. De cand am discutat la Poeticile cotidianului despre primul sau roman, “Yoyo”, cazusem de acord ca ar fi foarte bine sa facem o lectura de proza cu ce e mai nou prin Romania. Lectura o sa fie in noiembrie, la aproape doi ani de cand am discutat cu George despre asta. Dar cartea la care a tinut sa apara pana in ultimul moment ajunge acum la cititori. Prea repede? prea tarziu?

La scurt timp după publicarea primului roman (YoYo, Editura Tomis, 2008), George Vasilievici a început să lucreze la un alt roman, care avea deja un nume, Viseptol, şi care a fost publicat pe fragmente în revista Tomis. Încercând să treacă peste aventura primului roman, George vorbea despre Viseptol ca despre un roman în care-şi punea multe speranţe. Deseori, în redacţia revistei Tomis, se adâncea în scriere şi realitatea dispărea brusc, nici nu mai auzea dacă îl striga cineva. Intrase într-o febrilitate pe care el însuşi o analiza cu fascinaţie, era un munte de bucurie când vorbea despre extazul scrisului. Îi sfătuia pe toţi să se apuce să scrie proză. Când ieşea din patima scrisului, devenea foarte preocupat de părerea celor care îi citeau fragmentele romanului, păreri pe care le cerea de la toţi, mai ales de la cei care nu scriau, voia să ştie cum se văd lucrurile din postura Cititorului. Spre sfârşitul anului 2009 romanul era gata şi a început să circule prin lumea literară. George l-a trimis la câteva edituri, dar nu a primit răspuns, lucru care l-a descumpănit şi l-a făcut să creadă că Viseptolul va avea aceeaşi soartă ca şi romanul de debut, YoYo, primit cu circumspecţie de mai toţi editorii. Oscilând între diferite posibilităţi de publicare, chiar dorind la un moment dat să facă el o editură, George îşi pierduse entuziasmul, dar n-a încetat niciodată să creadă în soarta unei cărţi, a Cărţii. În cele din urmă, Viseptolul „a apărut” la începutul lui martie 2010 la o editură fictivă, editura TA, într-un număr de treisprezece exemplare, o idee năstruşnică, prin care parcă voia să scape de povara romanului şi să se apuce de altceva. Să trăiască. Sau să devină taximetrist în rai, cum a spus la un moment dat. Ceea ce s-a şi întâmplat, în cele din urmă. Şi sunt convins că pasagerii din raiul lui George sunt mult mai atenţi decât am fost noi, cei care am călătorit o vreme în maşina lui de scris.

spune Dan Mihuţ pe site-ul editurii.

Puteti sa rasfoiti cateva pagini aici