Arhive etichete: contemporana

Scrisoare din Republica Poetica

Radu Vancu a strâns pentru platforma „La Punkt” mai multe texte semnate de poeţi de azi despre starea poeziei. M-am bucurat să mă alăture lui Chris Tanasescu, Ovidiu Nimigean şi propriei sale radiografii a fenomenului din anii recenţi. Cam asta am găsit eu de spus:

Dragă Radu,

ultima dată când am văzut pe cineva murind şi apoi revenind la viaţă la distanţă de numai câteva cuvinte a fost pe 27 mai. Mi-a luat ceva timp până când am înţeles că nimic din ce ni se spune despre poezie nu m-a ajutat vreodată. Aşa că nu aş vrea să îţi trimit un text în plus care să se adune printre părerile atât de liber metafizice legate de natura patetică a poeziei şi de alte minuni rezultate din jocurile şi invenţiile etimologice pe marginea termenilor folosiţi atunci când vine vorba de poezie. Era luni, pe 27 mai.

M-am bucurat atunci când mi-ai trimis mesajul prin care mă invitai să scriu pentru „La Punkt” un text despre poezia contemporană. Gândindu-mă ce tip de abordare să aleg, revăzând articolele mele mai vechi, de la o zi la alta îmi dădeam seama că, mi s-a întâmplat ceva în ultima vreme. Cred că se poate spune că mi-am pierdut câteva iluzii pe care îmi construisem imaginea privind poezia şi tot restul, dar, în mod ciudat, mă simt perfect. Sigur, asta poate să fie şi deprimant, ca atunci când realizezi că, deşi fumezi de 20 de ani, tu eşti, de fapt, nefumător. Şi trebuie să îţi reformulezi toate obişnuinţele şi perspectivele asupra lucrurilor pe care le ai de făcut cu mâinile. Tocmai coborâsem la capătul autobuzului 202 şi aşteptam să continui cu 102 până la Piaţă la Grigorescu.

Sigur că este posibil să încercăm nişte generalităţi sau o introducere personală
Era aproape ora 11, şi toată lumea din staţie se strângea lângă bordură lăsând un spaţiu mare, în spatele lor, până la gard. Într-un colţ, un tânăr cu trăsături feminine dansa pe manelele care se auzeau din spate. Toţi cei care aşteptau autobuzul au preferat să se înghesuie lângă stradă doar ca să se ferească de el. Aş putea să găsesc un sens metafizic şi eu celor 12 ani care au trecut de când am debutat în volum. Dar o să mă limitez numai la faptul că nimic nu mai este la fel ca atunci când mi-am cărat în spate tot tirajul volumului „fetiş” de la tipografia aflată undeva în Bucureştii Noi până în Drumul Taberei de unde urma să trimit cărţi spre vreo 50 de critici literari şi poeţi care mi se părea mie că ar putea să fie interesaţi de ceea ce scriu eu. Multă vreme după asta, prieteni poeţi şi chiar prozatori m-au rugat să le dau lista respectivă şi au folosit-o pentru a-şi trimite propriile lor cărţi. Dar, treptat, reperele au început să se schimbe, aşa că în 2013 mă bucur să îmi dau seama că nici instituţiile la care ne raportăm nu mai sunt aceleaşi şi nici modalitatea de a clasifica poezia scrisă nu mai funcţionează după aceleaşi reguli.

Pregătind „fetiş” în 2001 am vrut să reţin pentru volum doar ceea ce mi se părea că se poate citi fără ca un posibil cititor să ştie cu ce are legătură. Încercam să introduc poezia mea într-o organizare a poeziei pe care aş putea să o simplific astfel:

sfera diletanţilor imitatori – sfera diletanţilor de profesie – sfera poeţilor filologi – creatori de limbaje poetice Continuă lectura Scrisoare din Republica Poetica

Poezia şi libertatea formelor ei fixe (din Poesis International nr.6)

(numarul 6 al revistei Poesis International a gazduit ancheta “Libertatea formelor fixe” care pentru care au raspuns la intrebarile revistei atat poeti cunoscuti din toate generatiile cat si cativa dintre cei mai surpinzatori artisti ai cuvantului rostit in varianta hip-hop romaneasca. Cum raspunsurile lor sunt foarte consistente, ancheta se constituie intr-un ghid al formei fixe in poezia contemporana romaneasca. De la rima la fineturi tehnice, nimic nu este strain autorilor invitati la ancheta noastra. Veti regasi mai jos raspunsurile oferite de Şerban Foarţă, Chris Tanasescu, Gabriel H. Decuble, Florin Dumitrescu, Cedry2k, Norzeatic si raku)

Din când în când se aude propoziţia „dar poezia fără rimă nu e poezie”. Totuşi este normal ca impresia cea mai răspândită despre poezie să rămână legată de un element pe cât de intens distinctiv, pe atât de depăşit. Chiar şi fără să facem din regulile clasice dogme contemporane, putem să descoperim chiar şi acum poeţi care ţin să îşi construiască textele după rigorile unui ritm sau al rimei.

Ca de obicei, o bună parte a creativităţii poetice se petrece în afara a ceea ce majoritatea consideră poezie, de cele mai multe ori fiind vorba despre texte care nu sunt popularizate în scris ci cântate.

În realitate, însă, foarte greu poţi să găseşti chiar şi un singur poet influent care să fi scris folosind forme care în momentul în care el a creat să fi fost considerate culte pentru limba în care scria. Dimpotrivă, aproape fiecare mare moment al poezie a părut îndoielnic şi chiar scandalos vremii lui.

Ceea ce nu se vede privind în istoria literaturii este suspiciunea pe care a trezit-o la publicare aproape fiecare moment reţinut ca relevant pentru tot ce s-a întâmplat ulterior. De aceea, în prezentarea de faţă miza pe care ne-am propus-o este creativitatea.

Poeţii pe care i-am ales pentru a răspunde anchetei noastre nu au cum să fie toţi cei care scriu folosind repere clasice (rime, ritm) ale poeziei. Uneori, nici măcar ei nu sunt conştienţi că pun la treabă o întreagă tradiţie poetică prin formulările pe care le aleg. Majoritatea autorilor pe care îi veţi citi mai jos au colaborat cu muzicieni. Şerban Foarţă este o legendă pentru fanii trupei Phoenix de când a semnat o parte din versurile celebre ale acestei trupe. Florin Dumitrescu reprezintă o serie nouă de autori ale căror texte au fost făcute celebre de prezentări muzicale. Orice refren aţi alege de la trupa Sarmalele reci, sunt semnate de invitatul nostru. Gabriel H Decuble şi Octavian Soviany, pe cât de diferiţi sunt în textele pe care le scriu, pe atât de apropiaţi sunt în demersul de reformulare a regulilor şi a reperelor din poezia clasică.

Faptul că versurile interpreţilor de hip-hop sunt trecute cu vederea atunci când se vorbeşte despre poezie nu are de ce să surprindă. Însă celor care se încăpăţânează să creadă că problema ţine de faptul că piesele rap şi cultura hip-hop nu sunt specifice limbii române trebuie să le amintim că nici sonetul nu era specific limbii române înainte ca Iancu Văcărescu sau Gheorghe Asachi să folosească forma poetică impusă de clasicismul italian. De aceea, din prezentarea de faţă nu puteau să lipsească răspunsurile câtorva autori de poezie hip-hop, una din zonele cele mai vii ale creativităţii lingvistice de azi.

Până şi rigorile diferitelor poetici clasice ajung să se definească mai degrabă drept repere de compoziţie şi lectură decât reguli de construcţie. Continuă lectura Poezia şi libertatea formelor ei fixe (din Poesis International nr.6)

O alternativa interpretativa

vremea criticii
EgoBestiar-HBP-2011-420x646Dezbaterile din ultima vreme pe marginea timidității cu care se manifestă critica literară față de fenomenele literare contemporane ar putea lăsa impresia că peisajul de gen ar fi în criză. Din contră, pe lângă lecțiile de metodă pe care criticii și le servesc (este adevărat rar), apar semne că începe să fie depășit un prag al discuțiilor. Atunci când încep să prindă consistență chiar și alternative la discursul critic standard, putem vorbi despre un moment fertil pentru abordarea textelor literare.
O editură nouă
Editura Herg Benet a lansat vineri la Muzeul Literaturii Române volumul Egobestiar de Igor Ursenco. Editura destul de nouă s-a remarcat deja prin orientarea spre cărți semnate de autori care nu au intrat în prim-planul dezbaterilor din ultimii ani și au fost, pe nedrept, lăsați într-un con de umbră. Prezentarea grafică a fiecărui volum lansat de această editură arată că întreprinderile editoriale aflate la început pot să schimbe radical percepția publicului despre seriozitatea pieții de carte românești.
În plus, cred că am asistat la cea mai decentă lansare de carte din ultimii ani. Este adevărat că nu sunt un pasionat al lansărilor dar începusem să mă cam feresc de întâlnirile cu scop promoțional. Editura a avut și șansa unui spațiu mai aerisit ca niciodată în rotonda MLR și a unui conducător de discuții în persoana lui Leonard Ancuța care a știut să ofere toate datele de care are nevoie un cititor aflat la ieșirea în lume a unui volum propus de o editură nouă.

O carte nouă
Igor Ursenco a publicat o parte din eseurile strânse în Egobestiar pe platforma online Egofobia, dar cartea subintitulată (alte eseuri trans-culturale) completează imaginea fragmentară până acum asupra limbajului pe care îl vizează autorul.
Întotdeauna, în paralel cu abordările critice așezate, care decantează produse estetice, au funcționat viziuni implicate în actul creației, revelatoare. În acest al doilea mod de a privi literatura se află volumul propus acum de Igor Ursenco. Eseistul își definește demersul drept o asumare a procesului prin care este înfățișată Enciclopedia teologică sacră pe care e mulată Cartea profană a omului. Pe de altă parte, o fabrică de urme care marchează dispariția unei deități excedate ori a unui om șters din memorie.
Ceea ce propune Igor Ursenco aici este departe de o viziune care să clarifice actul literar contemporan, dar, mai mult decât oricând avem de-a face cu exerciții repetate de participare și angajare în jocurile poetice. Dacă ne-am juca pe urmele sale am fi obligați să unim teolosofia și semiologia pentru a contura zona din care se formulează ipotezele eseistice aici. Semiosofia cu care avem astfel de-a face aici, este o provocare atât pentru cititor cât, mai ales, pentru autor care prin aceasta își asumă rolul deloc confortabil de participant activ la mișcările pneumatice ale textului. Principala calitate a eseurilor sale constă în evitarea idolatriei legate de numele mari în literatura contemporană, concentrându-se asupra materiei scrise astfel încât posibilele liste de nume sunt lăsate în umbră.
Mai mult decât oricine, Igor Ursenco însuși este cel mai în măsură să își ducă mai departe proiectul trans-cultural pe care îl creionează aici.

Poesis International a ajuns la nr 3

coperta Poesis International 3
Revista satmareana Poesis International a scos pe piata un nou numar al uneia dintre cele mai consistente intreprinderi de acest fel. Cine a rasfoit pana acum Poesis International stie la ce sa se astepte. Cine nu, are un preview aici si, mai jos pdf-ul intreg

Din cuprinsul numărului 3:
invitat: Zsuzsa Rakovszky (poeme, interviu în maghiară şi română)
portret: Ion Mircea
poemul de colecţie: Ion Gheorghe, „Tot mai des visez pământul” (în română şi engleză)
anchetă: “Antologiile formatoare” (răspund Radu Vancu, Răzvan Ţupa, Şerban Axinte, Octavian Soviany, Viorel Mureşan şi V. Leac)
eseuri de Radu Vancu, Felix Nicolau
însemnări de Răzvan Ţupa
3 poeţi bulgari traduşi în româneşte (Kristin Dimitrova, Ivan Hristov, Kamelia Spassova)
portret: Roberto Bolaño (poeme şi interviu traduse în limba română)
prezentarea editurii Vinea Continuă lectura Poesis International a ajuns la nr 3