Tag: Raluca Ioana Rîmbu

essay about high school

Este al cincilea an în care mă bucur să lucrez în ateliere de scris întinse pe mai multe zile cu câțiva dintre cei mai dinamici tineri poeți din România. Radu Herjeu m-a invitat prin 2006 pentru prima dată în juriul concursului Licart, după ce la primele ediții poemele liceenilor au fost judecate de Adrian Păunescu, George Țărnea, Florin Iaru și Mircea Dinescu. De atunci, aproape în fiecare an Claudiu Komartin, Andrei Ruse, Sorin Despot și alți câțiva prieteni au fost alături de mine în atelierele dedicate finaliștilor acestui concurs care adună poeți tineri din toată țara. Uneori atelierele au fost numai câte o întâlnire cu un performance pe stradă, alteori am avut serii de 5-6 dezbateri cu teme și texte pe care le-am regăsit ulterior printre textele câștigătoare ale anilor următori. Continuare

Atelier poetic 08 Licart 2014 sesiunea video

Ultima întâlnire din atelierul poetic rezervat poemelor finaliste Licart 2014 a oferit participanților ocazia să transpună în video poeme concepute în urma exercițiilor de poezie. Pregătite de lectura finală, vocile le-au intrat în dialog cu detaliile ascunse în diferite colțuri ale balonului ocrotitor.

Foto Ionuț Rusu după un poem de Ana Dragu

Foto Ionuț Rusu după un poem de Ana Dragu

1. poemul video al Cosminei Oniciuc la ultima întâlnire din atelier.

 

2. Raluca Ioana Rîmbu face video poem din poemul ultimei întâlniri a atelierului

2. Raluca Ioana Rîmbu face video poem din poemul ultimei întâlniri a atelierului
 

 

3. Estera Stanciuc la sesiunea video din ultima întâlnire a Atelierului de la Poiana Brașov

 

4. Cătălina Suditu înregistrează varianta video a poemului pe care l-a scris pentru ultima întâlnire din atelier

 

5. Alexandra Turcu și poemul ei din ultima sesiune de exerciții de poezie

 

6. Crina Cristache și rimele ei mai personale decât în toți anii în care a venit la ateliere

 

7.Claudia Văduvescu a preluat o secvență de la știrile tv în poemul scris la ultimele exerciții din atelierul finalei

 

8.Lavinia Nechifor și poemul scris în ultima întâlnire de poezie a atelierului din Poiana Brașov

 

9. Mara Alexoaea în sesiune video pentru poemul ultimului exercițiu din Atelier.

 

10. Bogdan Constantin Enache a transpus în variantă video poemul în care a trebuit să lucreze cu Antarctida, ca element nepoetic propus de colegele de atelier

 

11. Ioana Stanciu încheie atelierul cu balauri după ureche și victimizări de animale mici.

Atelier poetic 07 Licart 2014 Ioana Stanciu

Penultima întâlnire din cadrul Atelierului poetic Licart 2014 a fost supravegheat de Ioana Stanciu cu ironia pe care dacă nu i-o știți, puteți să o descoperiți și în volumul cu textele atelierului pe care o să-l postăm curând:

Atelier #7 sau cât de bine se pricepe Răzvan să lucreze în word

imageÎntr-o atmosferă mai relaxantă, aproape somnoroasă, ne-am întâlnit la al doilea atelier al zilei în sala de conferințe a hotelului. Tolăniți pe canapele, cu capul pe mese sau făcând desene mult prea abstracte pe caietele de creații, ne-am adunat să ne ascultam poemele și să încercăm să le clasificăm într-o antologie a femininului. După ce am trecut de stadiile „bă, îmi citește Razvan Țupa poemele cu voce tare”, “am uitat să pun diacritice” și „ciocoi, ciocoflenderi sau ciocârlani”, am reușit să împărțim poemele în trei categorii
AGRESIUNI aka aproape toate poemele Cătălinei
*poeme tari, violente și inpunatoare, poeme cu femei puternice și problematici aproape de tabu, mica sirenă răzbunătoare, bukowski, bebeluși în mai multe tomberoane*
NOSTALGII aka “hai să mai punem pe cineva lângă Alexandra!”
*algocalmin, floricele scămoșate și cum în continuare suntem șocați că pe Cătălina nu a luat-o încă poliția la întrebări pentru versul-titlu „dumnezeu e cel mai kinky dintre noi”. Sau chiar dumnezeu.*
STRATEGII aka tot ce nu sună a nostalgie sau agresiune
*mici tutoriale poetice, planuri de rezervă, un fel de ghid al femeii de azi*
După vreo 4 ore în care poetele s-au tot plimbat între ședințele foto la care au fost invitate să fie modele și atelier, Răzvan ne-a oferit niște valoroase sfaturi de viață despre cum să stai drept în fața unui calculator și apendicele lui Bogdan ne-a dat de gândit (sau apendicul lui Bogdan?), am reușit să terminăm și ne-a plăcut ce a ieșit. În plus, vorba Ralucăi, azi am recuperat tot timpul liber de gândire pe care l-am avut la atelierele trecute. Le mulțumim mult lui Răzvan pentru răbdare si Alexandrei pentru pernuțele cu vanilie care ne-au salvat pe la jumătate! Acum așteptăm cu toții ultimul atelier („maaamă, chiar, putem să facem și noi asta cu alți oameni!”) si, normal, premierea de mâine seară.

Și un preview din placheta virtuală în care am selectat ce am lucrat în aceste zile:

“Mici tutoriale poetice, planuri de rezervă, un fel de ghid al femeii de azi”

Cele opt întâlniri din cadrul Atelierului poetic Licart 2014 au dat ocazia finaliștilor găzduiți în Poiana Brașov între 6 și 11 august să surprindă atât problematica genului feminin cât şi subiecte fierbinți pentru poezia scrisă azi.
În ultimii ani, asociația VIDA a dat publicității rapoarte periodice privind reflectarea cărților publicate de femei în câteva dintre cele mai mari reviste din lume. “Harpers”, “The Paris Review”, “The New Republic”, “New York Review Of Books”, “Times Literary Supplement”, “The New Republic” și “The Nation” au fost în centrul atenției pentru raportul dezechilibrat între recenziile care priveau cărți semnate de bărbați și cele concentrate asupra volumelor semnate de autoare. Singura publicație care putea să se laude cu un număr de cronici aproximativ egal dedicat autorilor și autoarelor a fost în toți acești ani revista “Poetry”, orientată, cum îi spune și numele, asupra poeziei.
Oricât de specializată ar părea această perspectivă, ea dezvăluie o situație cel puțin contradictorie: orice sondaj privind lectura indică publicul feminin ca mult mai interesat de lectură decât cel masculin iar concursurile literare înregistrează o prezență feminină cel puțin egală cu cea a bărbaților. Și totuși, atunci când luăm în considerare literatura contemporană, vom constata că autoare se impun foarte rar. Trecem cu vederea faptul că autoare de succes preferă să aleagă pseudonime masculine, deși acest lucru este relevant pentru zona literaturii de consum.
În poezie, acest fapt își face simțită prezența, mai degrabă atunci când vorbim despre genul folosit în versuri. “De când suntem mici ni se predau la școală scriitori bărbați. Imaginea femeii în literatura care ne este recomandată e aceea de mamă, iubită, soție. Aproape niciodată nu apare ca persoană separată de o figură masculină, ca scriitoare, de exemplu” remarca în timpul atelierului de la Poiana Brașov, Raluca Ioana Rîmbu, elevă în clasa a XI-a la Suceava. Singurul participant de gen masculin, Bogdan Constantin Enache din Pașcani, a atras atenția asupra faptului că poetele și poeții tind, deopotrivă, să trateze genul opus prin stereotipuri. Iar aceste stereotipuri apar ori de câte ori într-un poem accentul este pus asupra genului. “Alegând o voce masculină pare să fie mai ușor să te auzi” a completat dezbaterea o tânără poetă din Iași. “Poate, tocmai pentru că majoritatea cititorilor sunt femei, preferă să caute texte scrise în tonalități diferite de propriile lor voci” a glumit Cătălina Suditu care a convins juriul cu versuri ca “Bărbatul/ îmi citește povești pereții coboară&urcă mă turtesc/ coloana a devenit tot ceea ce îl leagă/ pe Dumnezeu de temelia orașului ăsta cu bolnavi fără acoperiș/
și ferestre rotunde prin care trec limbile lumii/ atingându-se deasupra capului meu/ într-o îmbrățișare atât cât să simt/ iubirea/ într-un singur strigăt;/ cuvintele mi se preling printre dinți lichide îmi cariază incisivii/ nu mai pot mușca pământul mi-e teamă că/ a început să se macereze de atâta caldură cât curge/ din sângele unui necunoscut.//”.
Oricât de surprinzător ar suna pledoaria tinerilor poeți, situația nu a stat altfel în epocile în care femeile aveau foarte rar acces la educație, deci la lectură, astfel că apelul la nevoia vocii diferite de a ta pare să țină, mai degrabă, de perpetuarea unei concepții sexiste în ceea ce privește autoritatea. Educația oricărui naționalist român începe cu personificarea feminină a țării și, ulterior, cu referințe masculine atunci când vine vorba despre stat, în ciuda genului neutru cerut măcar de gramatică.
Juriului Licart din care am făcut parte alături de Florin Iaru și Alexandru Cistelecan a dat ocazia mai multor liceeni să analizeze scrierile care le-au adus punctajele cele mai mari în acest an. Printre aceștia se numără Alexandra Turcu (Col.Național Liviu Rebreanu din Bistrița) nominalizată pentru poemul “Nu-i bine să-i împiedici pe oameni să-și iasă din minți“, Anastasia Gavrilovici (Col.Național Petru Rareș din Suceava) pentru “Memoria ROM”, Cătălina Suditu (Col. Național Costache Negruzzi din Iași), pentru textul “::pironit”, Claudia Văduvescu (Lic. De arte plastice Nicolae Tonitza din București) pentru “Castelul de cristal/ Magic Spells”, Cosmina Ștefania Onciuc (Col.Național Petru Rareș din Suceava) pentru poemul “10paișpe21”, Crina Cristache (Colegiul Național Barbu Știrbei din Călarași) cu “De ce te-aşteaptă şarpele pe ziduri?” și Lavinia Loredana Nechifor (Col. Național Petru Rareș din Suceava) cu poezia “de care nu te poți desprinde” și Bogdan Constantin Enache (Col.Național Mihail Sadoveanu din Pașcani) pentru poemul “kenosis:moneysense”. O parte dintre finaliștii selectați pentru poeme individuale au rămas și în finala rezervată unor cicluri compuse din mai multe poeme, alături de ei fiind creditați cu șanse de a câștiga această sesiune și Estera Stanciuc, Raluca Ioana Rîmbu (ambele din Suceava) și Ioana Stanciu (Col. Național Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște). Tot din Suceava, au fost la atelier Mara Alexoaea și Maria Gavrilovici. După serii de exerciții și teme de scris, textele participanților s-au grupat în trei direcții cărora li s-au adăugat versuri create în aceste zile: “agresiuni”, “nostalgii” și “strategii”, punând la încercare deopotrivă prejudecățile legate de masculin cât și automatismele ce au pretenția să contureze feminitatea.
În cronica dedicată antologării textelor din atelier, Ioana Stanciu a simplificat autironic structura plachetei noastre virtuale:
“AGRESIUNI aka aproape toate poemele Cătălinei [Suditu] – poeme tari, violente și inpunatoare, poeme cu femei puternice și problematici aproape de tabu, mica sirenă răzbunătoare, bukowski, bebeluși în mai multe tomberoane.
NOSTALGII aka – algocalmin, floricele scămoșate și cum în continuare suntem șocați că pe Cătălina nu a luat-o încă poliția la întrebări pentru versul-titlu . Sau chiar Dumnezeu.
STRATEGII aka tot ce nu sună a nostalgie sau agresiune – mici tutoriale poetice, planuri de rezervă, un fel de ghid al femeii de azi”.
Dar, mai mult decât atât, textele scrise de cei mai tineri poeți urmăresc punctele de tensiune ale limbajului poetic de azi, întorcând pe dos clișeele și suflând viață în nările sintagmelor și simbolurilor care păreau să-și fi istovit potențialul expresiv.
răzvan țupa
poetic.ro