Cât de discretă poate să fie poezia: Laurențiu Ion (Subcapitol) despre proiecțiile cu poeme

Când e vorba despre poezie în cluburi, imaginea care se formează automat este aceea a unui public mai mult sau mai puțin agresat de chinurile lirice ale unei persoane aplecate peste un microfon. Dar se poate și altfel. La începutul lunii aprilie, revista online de poezie și fotografie Subcapitol, și-a scos textele în Club Control. Evenimsubentul “Poezie pentru pământenis-a trecut în cele două zile de proiecții de poezie de la eșec la succes. La începutul primei seri părea că fragmentele de poeme se vor pierde printre ornamentele peretelui din club. Până la urmă, organizatorii s-au adaptat din mers și poemele și-au făcut loc între jocurile de lumini din club. L-am invitat pe Laurențiu Ion, fondatorul Subcapitol.ro, să explice pentru poetic.ro cum a formulat evenimentul care a găsit un loc natural pentru poezie între discursurile gălăgioase. Fragmentele prezentate au aparținut autorilor Adelina Pascale, Alex Văsieş, Alexandra Negru, Anastasia Gavrilovici, Dósa Andrei, Claudiu Komartin, Cosmin Perța, Cosmina Ștefania Oniciuc, Costel Onofraş, Cristina Alexandrescu, Dan Dediu, Dmitri Miticov, Ecaterina Bargan, Horia Șerban, Ilinca Mare, Laurențiu Ion, Ligia Pârvulescu, Marius Aldea, Marius Surleac, Mădălina Nica, Radu Nițescu, Valeriu A. Cuc, Valeriu Andrișcă, Victor Țvetov și Vlad Viski.

(foto: Manuela Dospina)

Care a fost intenţia şi cât a ieşit din ea?

sub1Nu știu exact cât de bine s-a înțeles conceptul expoziției noastre — mai ales că, în prima seară, au existat câteva probleme tehnice (unele versuri nu se vedeau, numele autorului era proiectat prea jos etc.) — dar intenția noastră a fost clară: să expunem versurile unor autori tineri într-un spațiu mainstream, unde oamenii vin de regulă să bea o bere și să asculte muzică, nicidecum să citească poezii. Mă refer aici la oamenii care nu au nicio legătură cu lumea literară, care nu au auzit de Radu Nițescu sau Andrei Dósa și care, în general, nu citesc poezie contemporană. Cineva mi-a spus că versurile expuse în Control seamănă cu niște statusuri de pe Facebook; se referea, desigur, la statusurile mișto, scrise inteligent. Nu întâmplător am ales să le proiectăm pe un singur perete. Cumva, „cool poetry for a lost generation.” Și cred ne-am atins scopul: au venit mulți oameni, mai ales în prima seară, s-a vorbit despre eveniment (de rău sau de bine) și, foarte important, au venit oameni care nu au nicio legătură cu lumea literară. Și asta nu a fost decât un „teasing”.

De câţi oameni aţi avut nevoie ca să puneţi la punct serile de proiecţii de poezie?

În primul rând, de Maria Băcilă, Art Director-ul SUBCAPITOL, care a stat seri întregi să scrie versurile selectate, să le scaneze, editeze etc. Apoi, de David, cel care face Social Media pentru SUBCAPITOL și care trebuia să publice, la timpul potrivit, teasere și remindere (și chiar să răspundă la diverse întrebări). Afișul a fost făcut în câteva ore de o prietenă din Londra, Alma. Trebuie să-i luăm în calcul și pe cei din Control, cel mai mult ajutându-ne Silviu, SEO & Social Media Manager la Control Club. Am avut și un fotograf prezent în cele două seri, pe Manuela Dospina, care a făcut niște fotografii foarte faine. Și nu trebuie s-o uit pe Xenia Mitran, PR-ul nostru, cu care am petrecut ore întregi discutând diverse detalii și căutând cele mai bune soluții tehnice pentru conceptul expoziției nostre. Tot Xenia a dat un interviu la Radio Moldova la invitația lui Oleg Carp, timp în care s-a ocupat și de promovarea per se a expoziției. Am fost cam nouă oameni, deși cel mai mult ne-au ajutat cititorii și autorii SUBCAPITOL: distribuind evenimentul nostru, chemându-și prietenii etc. Ne comportăm deja ca o sectă mișto.

Ce ai urmărit atunci când ai făcut selecţia fragmentelor?

sub3Nu am făcut eu selecția, nu ar fi fost corect – o dată, pentru că, inevitabil, am ajuns să-i cunosc pe mulți dintre autorii publicați pe SUBCAPITOL și aș fi fost subiectiv, iar apoi, pentru că nu aș vrea să monopolizez cumva acest proiect cu viziunea mea, mai ales că acum nu mai vorbim neapărat de o revistă online de literatură și fotografie, ci mai degrabă de o comunitate. Selecția versurilor a fost făcută de David și de prietena lui într-o noapte cu lună plină. Era trei dimineață când am primit documentul cu versurile selectate. Cât despre criterii, singura mea rugăminte la ei a fost să aleagă ce le place (e drept că David știa poeziile care au prins la public). Au lipsit versurile unor autori care au publicat chiar și două poezii pe SUBCAPITOL, abia apoi am văzut, dar nu am vrut să intervin. În schimb, nu au lipsit versurile mele, cred că asta mă face un mogul.

Spui ca a fost un teasing… pentru ce?

Aș putea spune că a fost „teasing” pentru „SUBCAPITOL, revista”, adică pentru primul număr, dar aș minți. În realitate, expoziția a fost un teaser pentru „ceva” de proporții mai mari. Uite, nu pot să spun pentru ce, dar, în schimb, ce pot să-ți zic e că vom lansa varianta în engleză a siteului. Foarte curând.

 sub2

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: