Revista Observator cultural a publicat un supliment dedicat ediţiei 2015 a Zilelor de Poezie „Constantin Virgil Bănescu” de la Târgovişte. Textul de mai jos este varianta personală a poveştii. Varianta profesionistă o găsiţi în revistă.
„Nu mă pricep să aleg flori”
Constantin Virgil Bănescu, „Cântece pentru Estera”
Este al şaselea an când jumătatea lunii mai prinde la Târgovişte o mână de poeţi care se pregătesc să debuteze. Selectaţi în urma unui concurs pus la cale de familia poetului Constantin Virgil Bănescu (1982-2009), cei mai tineri autori de poezie din România au fost invitaţi pe 16 şi 17 mai în fosta cetate de scaun să îşi citească poezia şi să ia pulsul unui public pe care îl întâlnesc mai rar. Autori şi personalităţi, ale căror drumuri s-au întâlnit cu poezia lui Virgil Bănescu, deschid în fiecare an Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” de la Târgovişte într-un eveniment crescut de la an la an doar prin efortul făcut de o familie de profesori, pentru a găsi sprijin la instituţii şi companii locale dar şi la scriitori şi prieteni ai poetului.
În locul unei manifestări locale
„am continuat să vorbesc în timp ce tu erai în cadă
era iarnă şi iarna îţi îngheaţă organele
niciodată nu am înţeles de ce poate trebuia să văd mai mult
fiindcă ceea ce poţi vedea e doar amintirea regretului
şi nici pe aia nu foarte bine
această lumină a soarelui
ne veghează în fiecare zi
tot plânsul ăsta sub pătură
mesajele pe care mi le dai seara deschizi
robinetul uşile avem de scris zece pagini în word
ca să ne liniştim
avem nevoie să rupem pagini din cărţile noastre preferate să
le punem în portofel şi să ne prefacem că sunt poze
cu fostele noastre iubite
avem disperată nevoie de un soundtrack pentru asta şi roţile trenului
se suprapun cu butonul mp3-ului click click asta e pentru zilele
când ţi-ai dat viaţa să simţi ceva
pentru când te-ai trezi cu ochii umflaţi şi bolborosind
două minute înainte de asfinţit”
Aşa arată unul dintre textele scrise de cei care au participat în acest an la atelierul de poezie relaţională de la Târgovişte. Exerciţiul era dintre cele mai banale, dar câteva nuanţe au schimbat accentele scrierii acestui text. Li s-a cerut să pornească un cadavre exquis (poem în care participanţii scriu câte un vers fără să citească ce au scris cei dinaintea lor). De data aceasta, erau ascunse doar versurile ce precedau rândul ultim, astfel că fiecare autor a putut să 
citească numai ceea ce a scris cel dinaintea sa, nu şi versurile anterioare. Din vers în vers, fără să se coordoneze, autorii au putut să structureze acest poem între mărcile intimităţii (cada) şi cele ale temporalităţii subiective (mesajele pe care mi le dai seara) şi, în final, obiective (două minute înainte de asfinţit). Alexandra Negru (Suceava), Bianca Gheorghiulescu, Ioana Stanciu, Daniel Andrei (Târgovişte), Costel Onofraş (Sibiu), Mircea Andrei Florea, Radu Nitescu, Horia Şerban (Bucureşti), Mihnea Bâlici şi Iris Nuţu (Piatra Neamţ) au împărţit exerciţiile de scris în acest an în sala de la Hotelul Valahia. „Să scriu pentru exerciţiul ăsta a fost puţin self destructive. A trebuit să înfrunt nişte frustrări şi să încerc să le accept înainte să pot să le traduc, să le notez” explica Iris (Premiul Centrului Judeţean de Cultură) după secţiunea de scris terapeutic propusă în debutul atelierului de psihoterapeutul Iulia Stoian.
Citește în continuare Prezentul poeziei. Unde „generaţie” e singurul cuvânt ruşinos →
