La ediția a VII-a a Zilelor de Poezie Constantin Vigil Bănescu, Jurizarea a arătat după cum se va vedea mai jos.

Notelor mele de lectură le alătur punctajele juraților care nu au refuzat să le fie făcute publice notele acordate. Felicitări tuturor participanților.

Republica poetica

„Cu puţin exerciţiu poţi ajunge să vezi aerul” scria Radu Petrescu în „Ocheanul întors” (Cartea românească, 1977, p.107). Fiecare întâlnire de poezie ne oferă ocazia să ne găsim locul în acest aer. Fiecare poezie, de la imitaţiile cele mai banale, până la exerciţiile riscante cărora îţi vine greu să le găseşti repere literare, toate definesc poziţia celui care citeşte mai mult decât pe cea a celui care scrie. Sigur, şi pentru autor e o definire, dar mai puţin cea pe care o trăieşte cititorul.

Este al şaptelea an când autori de poezie care încă nu au apucat să debuteze îşi trimit textele pentru a participa la concursul organizat la Târgovişte în cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu”. Pentru un autor aflat la început cel mai mult contează reacţiile pe care le poate avea la poezia sa. Fie că sunt reacţii de aprobare sau de dezaprobare, nimic nu este mai frustrant decât să scrii în gol. Cândva cenaclurile literare puteau să satisfacă nevoia unei reacţii directe. Chiar avantajul că nu mai sunt limitate la o perioadă de timp face însă site-urile de poezie să îşi piardă impactul. Oricând calc într-un târg de carte sunt copleşit de numărul mare de cărţi de poezie publicate de toate editurile. Nu mă număr printre cei care să pretindă că poezia nu mai contează. Dimpotrivă, fiecare detaliu al vieţii mele a fost modelat de poezia pe care am scris-o sau am citit-o. Întâlnirile cu oameni care mi-au tăiat respiraţia a venit tot din poezie şi doar ce am scris a putut să mă pregătească pentru asta.

Închipuiri

Desigur, aceasta ar putea să nu fie „importanţa” cu care suntem obişnuiţi. Aproape că nu poţi să te întorci fără să dai de cineva care îţi explică nişte lucruri. Şi toate explicaţiile astea, nu doar în cazul poeziei, mai mult ne derutează. Viziunile diferite asupra poeziei s-au manifestat în fiecare an în care am simţit apăsarea notei pe care o să o acord fiecărui participant. De aceea am adăugat de fiecare dată notele mele de lectură, pentru că, dacă se simte cineva nedreptăţit, să ştie de ce am greşit în cazul în care nu am ştiut să citesc poemele lor. De altfel, nici nu are cum să existe o jurizare perfectă. E un lucru pe care putem să învăţăm să ni-l asumăm pentru că toate greşelile pe care le putem face tot noi suntem. Perfect, aşadar nu este ceea ce ne închipuim, ci ceea ce reuşim să fim chiar şi în faţa poeziei fără să simţim nevoia să transformăm totul într-o scuză.  Continuă lectura Câștigători, note de lectură și punctaje din Concursul de poezie Constantin Virgil Bănescu 2016 →