Ca şi poezia scrisă, practica asigurărilor pare că vine de la babilonieni şi de la chinezi tot de prin mileniile 2-3 înainte de Hristos. Chiar dacă nu te aştepţi, limbajul acestui domeniu, pare să aibă artiştii săi.
Cam aşa arată o scrisoare trimisă de şeful unei agenţii Alianz Ţiriac Asigurări unui client al firmei.
Pentru că nu poate nimeni să creadă că situaţia unui client poate să fie dată cu google translate, trebuie să fie un fel de intenţie poetică aici care s-ar putea să îmi scape. Pe langă formula de mare efect „aceşti banii merg dor pe partea de protecţie” sau de licenţe gen „Contractual dumneavoastră merge” trebuie să recunoaştem zbaterea interioară redată de strofa:
„Ceea ce vă propunem noi este să schimbaţi această structură investiţională cum doriţi dumneavoastră, având în attas evoluţia acetor fonduri , nu este bine să renunţaţi în acest moment deorece pirdeţi banii şi dacă ne uităm în evoluţia contului şi scădem tote cheltuielile care s-au reţinut pe contract până la acest moment avem banii în plus faţă de ceea ce s-au depus.
Acum toţii banii vă merg pe economisire.
Dacă doriţi să scotem tote cheltuielile suplimentare <<Clauzele suplimentare>> se poate renunţa la clauze.”
Cine ar fi putut să bănuiască faptul că în fiecare asigurator manager de agenţie e un suflet de poet ratat. Şi, evident, şi invers pentru că „toţii poeţii vă merg pe economisire” dacă ni se permite parafraza.
Bravo, Alianz, o supă caldă pentru un poet asigurator e un poet mai puţin dezamăgitor la colţ de stradă.
Ce credeţi, de câte ori poţi să greşeşti într-o frază cuvântul „toate” dar câţi „a” poţi mânca în aceeaşi frază? Şi dacă în loc de fiecare „a” mâncat se adaugă câte un „i” pe unde nu trebuie, nu ne mai echilibrăm?!
P.S. nu e mailul meu, asa ca interesul pe care il am e strict sintactic pentru ca pe partea de ortografie aş fi chiar nesimţit să nu mi le văd pe ale mele.
