Arhive categorii: actual

informatii, stiri, premii de poezie

Se reia cenaclul "Marin Mincu" si Gândirea securistă reprezentată de Daniel Cristea Enache , un drept la replica refuzat de Agentia de Carte

joi 3 februarie, ora 17,30, la sediul bibliotecii metropolitane se reia cenaclul „marin mincu”. citesc aida hancer şi cătălina catinoiu.cenaclul marin mincu

„Pe la 17 ani, întâmplător, mi-a venit ideea să-mi scriu cărţile, aşa că nu mi-a trebuit mult timp ca să neglijez puţin şcolile şi să mă întorc la lucrurile cu adevărat importante, adică la poezia altora- mai întâi, şi în cele din urmă la poezia mea. Aşa încât mi-am făcut bagajele (adică am adunat cam tot ce era util şi corect din jurul meu şi am aruncat nu în foc ci sub pat, fiindcă nu cred că „trebuie, tată, să rămâi între lucrurile utile”) şi am rupt-o la fugă din realitate.” zicea acum un an Aida Hancer pentru Biblioteca de poezie.

„M-a nascut mama mea, Liuba, pe 31.12.1981 si nu m-am nascut singura, asa cum am avut orgoliul sa cred la 5 ani.
Cind am plecat din Delta, am cautat sa impac lanturile cu libertatea, nuferii cu garoafele de plastic, Dunarea cu apa de chiuveta, iar singurul armistitiu posibil a fost poezia.
Mama, sa stii un lucru: copiii pling oricum, asa ca nu-ti face griji! Pling din momentul in care incep sa-si miste picioarele si nu inteleg daca e de rau sau de bine.” spune Catalina Cadinoiu pe site-ul Cartii romanesti.

Gândirea securistă reprezentată de Daniel Cristea Enache
Un drept la replică

Acest drept la replica a fost trimis Agentiei de carte in urma atacurilor repetate pe care le+a publicat la adresa mea. Singurul raspuns primit a fost cel prin care eram rugat sa postez pozitia mea drept comentariu. Din pacate, un drept la replica nu este un comentariu si orice regula privind presa prevede dreptul oricarei persoane atacate de a beneficia de spatiul dedicat atacului pentru a+si formula indreptarile. Agentia de presa nu are ce pierde incalcand aceste reguli. Dimpotriva, betoneaza banuielile ca nu are alt scop decat manipularea scenei culturale fiind cat se poate de straina de regulile unui dialog.
Îmi permit să îndrept câteva inexactități din editorialul semnat de Daniel Cristea Enache în rubrica pe care i-o oferiți:
Cum tânărul critic pe care îl găzduiește Agenția de Carte ține neaparăt să polueze spațiul virtual cu acuzații aberante la adresa persoanei mele, mă vad nevoit să îndrept câteva erori pe care poate graba, poate momentele grele din viață sau referințele mass media nefericite le-au lăsat să se strecoare în articolul intitulat „48 de ore”.
În primul rand, mă interesează să mă dezic de dezinformarea în legătură cu poziția pe care eu aș avea-o într-un scandal demn de poveștile cu asistente de emisiuni mondene care vorbesc singure. Continuă lectura Se reia cenaclul "Marin Mincu" si Gândirea securistă reprezentată de Daniel Cristea Enache , un drept la replica refuzat de Agentia de Carte

Greselile poeziei

mistakePrintre lucrurile haioase din viața poeziei se numără și publicarea. Cei care au publicat deja poezie pot să confirme faptul că fiecare apariție a unei poezii într-o revistă literară are o întreagă poveste. Dar, cu toate acestea, până și la cele mai serioase reviste literare te surprind neglijențe care te lasă să crezi că nimeni nu a citit acele poezii după ce au fost puse în pagină.
Pentru că am văzut că pasiunea cârcotașilor de serviciu este să imi explice cât de gras și urat și peltic sunt eu și pe dinafara și pe dinauntru o să încerc să le iau aceasta piatră de pe inimă și o să spun de la început că tot ceea ce voi spune aici am sesizat mai întâi la mine, ba chiar multe texte pe care le-am postat aici pe blog pot fi aduse în sprijinul acestei auto-acuzații.
Totuși atunci când sesizezi faptul că nu doar neatenția ta este în discuție, parcă începi să te îngrijorezi. Mi-am surprins în textele mele tot felul de greșeli. Începând de la greșeli de literă până la greșeli ortografice. Și probabil că asta se poate întâmpla oricui. Dar „oricui” cine crede că nu este?
Recunosc, în urma unor împrejurări favorabile, acum câteva luni am început să îmi educ ochiul de cititor în căutarea greșelilor pe o pagină tipărită.
După această mult prea lungă introducere este momentul să intru și în motivul acestui text. În nr.2 din acest an al României literare, la pagina 8 este publicat un grupaj de poezii semnate de Ion Stoica. Poeme cuminți, pasionate de o anumită formă revolută a poeziei, cu rime decente și subiecte cât se poate de poetizante până la malul ruralizării poliglote (trebuie neăparat să citez: S-auzi lângă sat zăvozii cum latră; Bonjour infinit! Bonjour nesfârșire! ). Probabil că nu aș fi fost atât de entuziasmat dacă nu m-ar fi izbit un titlu de poem din acest ciclu: O PANDA. Chiar așa cu verzale (recunosc, în intimitate eu le zic majuscule ca tot omul).
M-am simțit brusc o persoană grăbită. Cum am putut să cred că imaginarul poetului selectat de România literară este una rurală. Ia uite ce simț al umorului! mi-am zis, brusc invidios pentru că am ratat ocazia de a-mi folosi unul din numele secrete pe care le folosesc eu în intimitate. Și citesc poemul: Când leg un cep de altul, iară șir, vai, mi-am zis, dar maschează bine ironia. Continuă lectura Greselile poeziei

Note despre lectura poeziei

PoetryOutLoudElena Vladareanu m-a intrebat cateva lucruri despre citirea poeziei cu voce tare pentru o lucrare pe care o face. Cam asta a iesit din partea mea
cum te pregatesti inainte de o lectura? care sunt lucrurile pe care le ai in vedere?
In primul rand incerc sa aflu ce fel de oameni vin la lecturile respective. Mi se pare ca una dintre cele mai comune erori atunci cand e vorba despre comunicarea publica a poeziei este adresarea indiferenta la codul cultural al celor din sala. Asta inseamna ca incerc sa traduc felul in care inteleg eu poezia pentru cei care stiu ca vor fi in sala.
Altfel, ma mai gandesc si la ce m-ar interesa sa le ramana celor din sala din lectura mea, dar asta nu prea imi iese mereu.

Te gandesti la public ca la un public cititor sau ca la un public spectator?
Nu chiar. In primul rand ca in cazul unui cititor el ma alege pe mine, nu invers. Si atunci termenul de referinta sun numai persoanele care imi plac. Foarte rar scriu pentru cineva care ma enerveaza, dar mi se mai intampla si am constatat ca in acest din urma caz trebuie sa gasesc in ce scriu ceva care sa ma intereseze in cel mai mare grad pentru ca reactia pe care o sa o primesc la poemul pe care il dau astfel o sa fie destul de puternica (asa s-a intamplat mereu) si atunci macar sa aduc in discutie un aspect care ma priveste direct si la care tin.

Au fost momente in care ti-ai pierdut increderea in forta de comunicare a cuvintelor si ai cautat alte mijloace, de o alta natura?
Niciodata. Mai degraba imi pierd increderea in capacitatea mea de a exprima si inca si mai rar incapacitatea mea de a alege cea mai buna formula de comunicare pentru un public sau altul.

Preferi lectura textelor poetice in varianta actor sau in varianta autor? de ce? personalizeaza. Continuă lectura Note despre lectura poeziei

Opera Prima Premiul Eminescu pentru 2010

Poeticile_cotidianului-300x200

Ca în fiecare an, cea mai aşteptată secţiune a premiului Eminescu este cea dedicată debutanţilor. Fiind deopotrivă primul premiu dedicat anului trecut, dar şi, după mulţi, cea mai prestigioasă distincţie pentru debut, anunţarea nominalizărilor provoacă discuţii vii care scot la suprafaţă pasiunile din subtext. Personal mă bucur că patru dintre poeţii aflaţi la prima carte şi nominalizaţi aici au trecut şi pe la Poeticile cotidianului având fie seri dedicate, fie colaborări sau simple bifări ale prezenţei.

Debutantii nominalizati anul acesta  la premiul Mihai Eminescu pentru prima carte de poezie sunt:

apasa.3dPrimele două cărţi nominalizate confirmă statului Cărţii româneşti şi arată că aproape de fiecare dată când procesul de publicare este dublat de o procedură de selecţie serioasă acest lucru se vede în valoarea titlurilor scase de la tipar.

Sorin Despot, pentru cartea „Apasă”, Ed. Cartea Românească, 2010

Cu o poetică de-a binelea curajoasă orientată spre recuperarea intensităţilor intime fie din istoria personală ori din cea culturală.
„o femeie frumoasă trebuie dezbrăcată aşa
cum la 13 ani desfaci un cadou frumos
împachetat / mîngîi mai întîi funda
cîntăreşti cutia în palme o
scuturi uşor pui urechea miroşi
nu e bine să te grăbeşti vrei să te
bucuri cu totul să tragi uşor de un
capăt al fundei şi cînd odată cu buclele
ai închide şi ochii ai încleşta dinţii
inima parcă îţi împinge transpiraţie
în vene

cînd desfaci un cadou la 13 ani
îţi mişti degetele îngheţat de frică
tremuri puţin îţi vine să plîngi
ai remuşcări pentru că la 13 ani
e important să ştii / să simţi
că meriţi” (de pe un blog personal) Continuă lectura Opera Prima Premiul Eminescu pentru 2010