„Puisque la théorie littéraire classique est aujourd’hui arrivée a son exténuation, qu’elle ne nous permet déjà plus de reconnaître la littérature que nous faisons et moins encore celle que nous espérons voir se développer, il est devenu nécessaire de reconcevoir la forme de son discours et la méthode de son enquête. 
C’est ce que cherche à faire, avec une grande radicalité, ce livre de Dominique Jenvrey. Comment désenkyster le discours critique de ses définitions obligées, fausses évidences acceptées par habitude qui, d’emblée, limitent si fortement le propos ? D’abord, en changeant la nature des concepts à partir desquels on se donne à penser le littéraire : ne plus parler d’«auteur», de «texte», de» fiction», d’«identification», mais composer une nouvelle notion théorique à partir des potentialités propres de termes piqués dans les paroles et les soucis communs.
Ambition, rencontres, futur, dépression, prédictions sont les nouvelles expressions dont ce livre élabore les potentialités conceptuelles et les connexions logiques qu’elles permettent. C’est ainsi qu’est bâtie la notion de fictionnaire pour désigner le créateur de fictions d’une nouvelle espèce, qui en soit synthétise les possibles d’une forte réforme de l’idée de fiction littéraire.”
de http://www.questions-theoriques.com
Arhive categorii: carte
recenzii, cronici, vizionări de poezie
Targoviste- Zilele Constantin Virgil Banescu – 2011 -constituirea noilor limbaje- si un pdf cu poeme
-constituirea noilor limbaje-
Inventarea unui limbaj este sinonimă cu inventarea unui organism viu lăsa să se înţeleagă Ludwig Wittgenstein, unul dintre “sfinţii” filosofiei din secolul XX. Acest lucru poate fi sesizat şi în cele mai proaspete poeme semnate de tineri autori din România, autori care încă nu au apucat să debuteze în volum, dar sunt în momentul în care îşi conturează propriile formule de exprimare a poeziei.
Scurtă schiţă a descendenţelor poetice
Apăruţi după ce toate războaiele literare din jurul Generaţiei 2000 par să se fi încheiat cu un armistiţiu cât se poate de trist, cei mai tineri autori de poezie au ocazia să ilustreze o stare de fapt cu totul nouă pentru literatura română. Jocul literar impus la standarde universitare de scriitori ca Mircea Cărtărescu pe urmele formulărilor celebre în a doua jumătate a secolului XX din realismul magic al romanelor sud-americane, până la manierizarea mecanismelor propuse de generaţia beat din Statele Unite pentru sondarea realităţii, ca şi permanenta stare de contestare a oricărui mecanism social drept falsificator coborâtă din vremurile învolburate ale avangardei româneşti şi europene, par să iasă într-un luminiş o dată şi cu cei pe care îi citiţi în volumul de faţă.
„Trebuie să organizăm întâlniri la care poeţii să primească bani pentru ceea ce scriu” spunea Constantin Virgil Bănescu la ultimul Colocviu al Tinerilor Scriitori la care ne-am văzut. Transformarea scrisului în din valoare în sine în reper al comunicării încă nu s-a încheiat. Dar poezia a ieşit din ţarcul strict estetic pe care tradiţia secolului XX a ţinut să i-l impună. Continuă lectura Targoviste- Zilele Constantin Virgil Banescu – 2011 -constituirea noilor limbaje- si un pdf cu poeme
Poezie românească 2010. O antologie
Editura Tracus Arte marchează o premieră în lumea editorială românească. Claudiu Komartin şi Radu Vancu au selectat pentru tânăra editură textele pe care ei mizează din producţia poetică a anului trecut. 33 de volume de poezie, şapte cărţi de debut şi 10 selecţii din periodicele literare din 2010 sunt citate în antologia care poate să creeze o imagine a peisajului poetic românesc de azi.
Anul trecut a rămas drept unul dintre cele mai rodnice în materie de volume de poezie. Autori deja consacraţi ca Mircea Cărtărescu, Traian T Coşovei, Ana Blandiana sau Mircea Dinescu au lansat cărţi noi de poezie, iar cititorii atenţi la fenomenul poetic de azi au putut să se bucure şi de poeme noi semnate de poeţi de primă mărime ai ultimilor 30 de ani. Astfel, Adrian Alui Gheorghe a publicat „Paznicul ploii” iar Liviu Ioan Stoiciu şi-a impresionat admiratorii cu o nouă colecţie de versuri tensionate şi acide: „Pe prag (Vale-Deal). Mult aşteptat de publicul poeziei din România, al treilea volum marca Ion Mureşan, „cartea Alcool” a ieşit în sfârşit la lumină adunând mai toate premiile dedicate la noi genului.
Surprizele versurilor
Alături de personalităţile deja consacrate în poezia de azi, recolta literară a anului trecut a reţinut şi reuşite ale unor poeţi pe care atenţia publicului încă nu îi reţinuse. Autori din generaţii diferite, ca Nicolae Avram, Ionel Ciupureanu sau Florin Dumitrescu au venit în 2010 cu volume de poezie puternic personale care au impus cuvântul de ordine al momentului: diversitatea în asumare poetică. Continuă lectura Poezie românească 2010. O antologie
O alternativa interpretativa
vremea criticii
Dezbaterile din ultima vreme pe marginea timidității cu care se manifestă critica literară față de fenomenele literare contemporane ar putea lăsa impresia că peisajul de gen ar fi în criză. Din contră, pe lângă lecțiile de metodă pe care criticii și le servesc (este adevărat rar), apar semne că începe să fie depășit un prag al discuțiilor. Atunci când încep să prindă consistență chiar și alternative la discursul critic standard, putem vorbi despre un moment fertil pentru abordarea textelor literare.
O editură nouă
Editura Herg Benet a lansat vineri la Muzeul Literaturii Române volumul Egobestiar de Igor Ursenco. Editura destul de nouă s-a remarcat deja prin orientarea spre cărți semnate de autori care nu au intrat în prim-planul dezbaterilor din ultimii ani și au fost, pe nedrept, lăsați într-un con de umbră. Prezentarea grafică a fiecărui volum lansat de această editură arată că întreprinderile editoriale aflate la început pot să schimbe radical percepția publicului despre seriozitatea pieții de carte românești.
În plus, cred că am asistat la cea mai decentă lansare de carte din ultimii ani. Este adevărat că nu sunt un pasionat al lansărilor dar începusem să mă cam feresc de întâlnirile cu scop promoțional. Editura a avut și șansa unui spațiu mai aerisit ca niciodată în rotonda MLR și a unui conducător de discuții în persoana lui Leonard Ancuța care a știut să ofere toate datele de care are nevoie un cititor aflat la ieșirea în lume a unui volum propus de o editură nouă.
O carte nouă
Igor Ursenco a publicat o parte din eseurile strânse în Egobestiar pe platforma online Egofobia, dar cartea subintitulată (alte eseuri trans-culturale) completează imaginea fragmentară până acum asupra limbajului pe care îl vizează autorul.
Întotdeauna, în paralel cu abordările critice așezate, care decantează produse estetice, au funcționat viziuni implicate în actul creației, revelatoare. În acest al doilea mod de a privi literatura se află volumul propus acum de Igor Ursenco. Eseistul își definește demersul drept o asumare a procesului prin care este înfățișată Enciclopedia teologică sacră pe care e mulată Cartea profană a omului. Pe de altă parte, o fabrică de urme care marchează dispariția unei deități excedate ori a unui om șters din memorie.
Ceea ce propune Igor Ursenco aici este departe de o viziune care să clarifice actul literar contemporan, dar, mai mult decât oricând avem de-a face cu exerciții repetate de participare și angajare în jocurile poetice. Dacă ne-am juca pe urmele sale am fi obligați să unim teolosofia și semiologia pentru a contura zona din care se formulează ipotezele eseistice aici. Semiosofia cu care avem astfel de-a face aici, este o provocare atât pentru cititor cât, mai ales, pentru autor care prin aceasta își asumă rolul deloc confortabil de participant activ la mișcările pneumatice ale textului. Principala calitate a eseurilor sale constă în evitarea idolatriei legate de numele mari în literatura contemporană, concentrându-se asupra materiei scrise astfel încât posibilele liste de nume sunt lăsate în umbră.
Mai mult decât oricine, Igor Ursenco însuși este cel mai în măsură să își ducă mai departe proiectul trans-cultural pe care îl creionează aici.