Arhive categorii: carte

recenzii, cronici, vizionări de poezie

Eminescu și Petofi Sandor în gurile celor mai triști dintre noi

Horrible History exhibition (2)Nu știu dacă ați remarcat, dar în ultimele zile, poezia a fost la mare concurență cu politica și catastrofa naturală. Mai întâi, Primul Ministru a recitat din Eminescu în plină dezbatere a moțiunii de cenzură. Eu unul am avut ocazia să văd la Realitatea tv cum unul dintre invitați i-a răspuns nefericitului politician lătrând un alt citat din același poet.
Cum ar spune rakeții din Filantropica, viața e complexă și are multe aspecte.
Ca și cum n-ar fi fost destul, steagurile șovinismului s-au mai fluturat o dată și, de data aceasta, poezia a fost invocată ca o scuză. Pe scurt, soția ambasadorului Ungariei la București a citit un mesaj din partea premierului de la Budapesta cu prilejul zilei maghiarilor și completat citând câteva cuvinte din Petofi Sandor. Mușchii mentali s-au încordat, jigniții au sărit în sus, Ardealul a fost vopsit în trei culori din trei cuvinte și discursurile au scânteiat ca niște ingsigne nou nouțe.
Atâta doar că nimeni nu s-a obosit să caute un citat exact din ceea ce a inflamat românismul verde.
Undeva poezia lui Petofi era etichetată drept neprietenoasă cu românii. Singurul citat din intervenția respectivă l-am găsit pe Hotnews și citarea lui Petofi Sandor era abia o aluzie: Petofi a scris ca fiecare picatura de sange a eroilor maghiari valoreaza aur. . Ceea ce, cred că la toate nivelurile de interpretare este departe de aberațiile naționaliste pe care le-am auzit pe tema respectivă ulterior. Poate prima parte a invocației lui Petofi să fi ridicat părul pe cefele înguste:Petofi, cand a venit in Ardeal a stiut foarte bine ca forta maghiarilor de atunci o constituie Ardealul, ca ardelenii sunt coloana vertebrala a ungurilor. Doar că problema este un pic mai simplă: ca și românii de acolo, și ungurii din zonă, tot ardeleni sunt. Continuă lectura Eminescu și Petofi Sandor în gurile celor mai triști dintre noi

Poezie si definire. Anul poeziei 2010

corpuri româneşti 2.1

La capătul primului deceniu din secolul XXI, poezia românească dă semnele încheierii unei etape. Resorturile editoriale par destul de bine reglate încât să injecteze în paralel producţii poetice care dau impresia unei bogăţii de direcţii pe cât de viguroasă pe atât de clar definite. atelierÎn sfârşit, putem vorbi despre conturarea unui peisaj complex al poeziei româneşti de azi, departe de definirile unilaterale pe care le-a cunoscut acest domeniu în ultimele 3-4 decenii. Este pentru prima dată când recuperarea autorilor trecuţi în umbră de judecata reducţionistă obsedată de topuri, pe care cu greu am depăşit-o, şi reeditările ca şi traducerile s-au îmbinat pentru defini un an poetic intens. O parte dintre textele citate de mai jos au fost prezentate la Atelierelationale, fie la Dalles ori la Diverta.

Departe de a avea pretenţia unui studiu exhaustiv, materialul de faţă reproduce părerea subiectivă a unei lecturi relaţionale, căreia, cu siguranţă că i-au scăpat multe, dar, publicând acest text, este oferită şi ocazia îndreptărilor pe are le veţi simţi necesare.

Repere

Una dintre cele mai căutate cărţi de poezie în acest an a fost „Moarte de om” de Ion Zubaşcu. Autorul „Omului disponibil” a reluat poezia directă, pe viaţă şi pe moarte oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra instrumentelor poetice aruncate în joc în momentele limită ale existenţei. Continuă lectura Poezie si definire. Anul poeziei 2010

Doua corpuri poetice

DSC05730

Asa cum am anuntat in luna martie, corpuri romanesti 3 nu se duce spre o editura.  Am mai postat dintre raspunsurile pe care le-am primit in urma anuntului de la link-ul de mai sus fragmente din varianta Ioanei Miron pentru carte.

Saptamana aceasta, am primit doua carti de artist care pornesc de la corpuri roman3sti.

DSC05776 Cei doi artisti vor sa ramana anonimi dar lucrarile lor se vor duce si ele la licitatie si toate drepturile asupra celor doua carti le vor reveni lor.
Continuă lectura Doua corpuri poetice

Un poem romantic in doua prelucrari actuale

imgresize3„Flacara mohorata a dorintei” e un poem de Fiodor Tiutcev. Cei mai multi dintre noi l-au auzit in finalul filmului „Calauza” al lui Tarkovski. Tiutcev se pare ca era poetul preferat al lui Dostoievski. Anul acesta a aparut prima biografie in limba engleza a poetului din secolul XIX. Acum doi ani, poemul sau a avut parte de o alta utilizare spectaculoasa.

Asa arata in filmul lui Tarkovski Continuă lectura Un poem romantic in doua prelucrari actuale