Arhive categorii: personal

Trei feluri în care vezi poezia și poetic în performance

Îți propun trei feluri în care poți să vezi poezia în performance bucureștean. Unul cu scris și desen (Cărturești Carusel, vineri, 17 martie), altul cu poezie și dans (Areal, duminică, 19 martie), și al treilea, în sesiune lounge, de prânz (Control Club, duminică, 26 martie). Unul este cu intrare liberă, celelalte două cu bilet și rezervare recomandată.

Transparența poeticului

”LECTURI TRANSPARENTE”

cu Ioana Miron
Cărturești Carusel
intrare liberă
Strada Lipscani 55
Vineri, 17 martie, 2023
ora 18.30

Pentru tine:
Cu intrare liberă e întâlnirea de la Cărturești Carusel în care poți să vezi un performance cu Ioana Miron în povestea din volumul ”poetic. relația grafică”(2022, CDPL). Cei de la Casa De Pariuri Literare se pare că i-au anunțat pe organizatori că nu mai au pe stoc volumul așa că ultimele exemplare ar fi cele pe care le găsești în librării acum.
”Ai obiceiul să vezi lectura mai ales ca un act intim. Sau public, dar static. Ioana Miron și Răzvan Țupa te invită să descoperi transparența poeziei contemporane în dimensiune grafică. Doi poeți îți propun o variantă live a întâlnirii desenului cu scrisul”, am pus în poveste. Evenimentul include un dialog de Andrei Zbîrnea, poet, jurnalist si activist cultural. Mai multe detalii ai în evenimentul poveștii care deschide seria de evenimente de la Cărturești.
Personal:
Cu Ioana am lucrat mult timp pentru cartea asta. Ioana Miron e născută la Botoșani(10 noiembrie 1989). A absolvit Litere, la Iași și a studiat germană și norvegiană la București. A debutat cu volumul de poezii ”Picaj”, Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2016. A tradus volumele de poezie ”Stanch Modulation” (Ioana Miron) şi ”My Murderer’s Chant” (Şerban Axinte), apărute la Editura Vinea din Bucureşti. În prezent este traducător şi ilustrator. Împreună am susţinut un eveniment performativ de poezie grafică intitulat ”Linii de plutire”, la Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti, în baza conceptului poetic ”Corpuri româneşti. Conexiunea grafică”. Este membra PEN România. Traduce poezie pentru Poesis Internaţional, Poetic Stand, Ficțiunea OPTm şi articole legate de artă pentru Lettre Internationale (Anish Kapoor, Pierre Soulages etc). A tradus din Thomas Bernhard, René Oberholzer, Robert Prosser, Raoul Eisele, Sjón, Tone Hødnebø, Inger-Mari Aikio, Cia Rinne şi alţii.
A.I.:
Altfel, l-am pus pe ChatGPT să scrie scenariu pentru un performance de poezie și desen grafică folosind benzi de celofan transparente intitulat ”lecturi transparente” pornind de la volumul ”poetic. relația grafică” de Ioana Miron și Răzvan Țupa, care ar trebi să includă prezentare și discuție cu Andrei Zbîrnea, jurnalist.
Începe performance-ul cu o prezentare a volumului de poezie „Poetic. Relația grafică” de Ioana Miron și Răzvan Țupa.
Pe măsură ce autorul citește poeme din volum, o serie de benzi de celofan transparent încep să fie dispuse în spatele său.
Odată ce recitalul se încheie, începe discuția moderată de Andrei Zbîrnea cu autorul despre procesul creativ și semnificația poeziei și desenului în volum.
În timpul discuției, protagoniștii încep să lucreze cu benzi de celofan transparente, creând imagini abstracte care să însoțească poezia și discuția.
În timp ce desenele se dezvoltă, discuția se îndreaptă spre interpretarea lor și cum acestea reflectă în moduri diferite temele din poezia citită.
În final, desenele grafice se descompun, dezvăluind un citat din volumul de poezie care să încheie recitalul cu o concluzie puternică.
Acest performance combină elementele de poezie, desen grafică și discuție pentru a crea o experiență completă și profundă pentru publicul prezent. Ideea centrală este aceea că poezia poate fi abordată în moduri diferite și poate fi interpretată în multe moduri, iar prin crearea unui spațiu de discuție și adăugarea elementelor vizuale puternice, se poate accentua semnificația poeziei. Performance-ul include o discuție moderată de Andrei Zbîrnea, care va ajuta publicul să exploreze mai profund temele din volumul de poezie „Poetic. Relația grafică” și să își formeze o perspectivă mai largă asupra sensului artei și creației în momentul actual.

Dacă vii vineri la Carusel la 18.30 o să poți să spui dacă ți-ar fi arătat mai bine varianta propusă de inteligența artificială decât ce o să fie în realitate, sub una dintre lucrările lui Peter Gentenaar, artist olandez celebru pentru „sculpturile sale în hârtie”.

Dansul poeziei
CAPILAR

cu Cristina Lilienfeld (dans) și Anca Elena (muzică)
Areal, str Anastasie Simu, nr 2
intrare 20 de lei
duminică, 19 martie
ora 19.00

Prin Capilar/revizitat, Cristina Lilienfeld (dans), Anca Elena (muzică) și Răzvan Țupa (poezie) îți propun traseul comunicării între tine și ceilalți. Cei trei artiști îți aduc, fiecare din domeniul său, o explorare a felului în care suntem în contact unii cu ceilalți – de la întâlnire la intimitate, fantasme și, în cele din urmă, comuniune. Chiar și atunci când ceilalți ar putea fi tot tu.
Pentru tine:
Capilar are la bază întâlnirea dintre 3 artiști din discipline diferite, aceștia reunindu-se în pasiunea pentru poezia portughezului Fernando Pessoa. Cele 3 discipline (muzică, dans, poezie) intră în dialog, hrănindu-se reciproc într-un performance sincretic.
În 2017 coregrafa Cristina Lilienfeld și poetul Razvan Tupa s-au întâlnit pentru prima dată și au colaborat în cadrul proiectului #dansliteratura, organizat de Fundația Gabriela Tudor la aniversarea a 20 de ani de activitate. În 2019 Cristina și Răzvan au beneficiat de o rezidență oferită de Fundația Gabriela Tudor în parteneriat cu Forum Danca în Lisabona, unde au cercetat împreună diferite metode de a se apropia de poezia lui Pessoa în timp ce au aprofundat diferite metode de comunicare precum și un concept mai vechi al lucrului lor: oglindirea în celălalt. Proiectul a continuat să se dezvolte în 2022 la AREAL spațiu de dezvoltare coregrafică, într-un nou format care încorporează pe lângă dans și poezie și muzica live.
Spectacolul Capilar/revizitat va avea loc la spațiul AREAL (str. Anastasie nr. 2, ap. 6) la ora 19:00.
Bilete:
Avem doar un număr de 15 locuri, care pot fi rezervate la adresa areal@arealcolectiv.ro, prețul unui bilet fiind 20 lei. Plata biletului se poate face în contul AREAL DANS SRL, cont Iban RO18BTRLRONCRT0583972701 deschis la Banca Transilvania, cu mențiounea „spectacol AREAL 19 martie”.

𝐀𝐧𝐜𝐚 𝐄𝐥𝐞𝐧𝐚 s-a născut la Bacău în 1979, și a absolvit în 2003 Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia interpretare instrumentală – pian, ulterior experimentând o serie de limbajuri artistice precum jazz-ul improvizat, dramaturgia, compoziţia. A publicat trei cd-uri atât în calitate de pianistă, cât şi de compozitoare: “Vingt Regards sur l´Enfant-Jésus” de Olivier Messiaen (2020), “No”, “Andersen”, “Birds and Letters” (2020), “24 Minis în 24 keys” de Ratko Deloko (2021). În 2020 şi 2021 a susţinut muzical lectura povestirilor de H.C. Andersen, Fetiţa cu chibriturile” şi “Lebedele” în lectură actriţelor Iuliana Muşetescu şi Ilinca Hărnuţ. În prezent derulează proiectul video “Vingt Regards sur l´Enfant-Jésus” pe Pianists Corner şi pregăteşte seria de lieduri “De nos oiseaux” pe versuri de Tristan Tzara, muzică Anca Elena, în interpretarea sopranei Laura Tatulescu.
𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚 𝐋𝐢𝐥𝐢𝐞𝐧𝐟𝐞𝐥𝐝 a studiat coregrafia și psihologia căutând în permanență punctul în care cele două discipline se întâlnesc. În ultimii ani a colaborat și continuă să lucreze cu diferiți coregrafi și dansatori dar și cu artiști vizuali și muzicieni făcând parte din mai multe grupuri artistice interdisciplinare. Spectacolele ei “Lay(ers), “Nu toți sunt eroi”, „ Fapte vitejești”, „Pe bune – pentru copii”, “Moving Fields”, Eighty Five Percent Of What You Remember precum și numeroase spectacole în care dansează: “Alienation or the Deșire for Intimacy” de Benno Voorham, „A Truth, A Lie And A List Of Possibilities” de Andreea Novac, “Coregrafie de grup” de Mihaela Alexandra Dancs, “The Great Scheme of Things” – concert/ performance trupa Fierbinteanu, sau pentru care a semnat coregrafia: “În trup” (opera de camera) pe muzică de Diana Rotaru, “Dancer În The Dark” – Teatrul Maghiar din Timișoara, etc. continuă să fie prezentate pe scenele din București, din țară și internaționale. În anul 2016 a făcut parte din programul Dance Roads prin intermediul căruia a călătorit în cinci țări europene prezentând spectacolul Lay(ers). A colaborat într-o multitudine de proiecte cu coregrafi precum: Cosmin Manolescu, Mihaela Alexandra Dancs, Benno Voorham, Mădălina Dan, Andreea Novac, Andreea Belu, Smaranda Găbudeanu, Virginia Negru etc., cu artiști vizuali: Dilmana Yordanova, Mihaela Kavdanska, Alina Ușurelu etc., muzicieni: Diana Rotaru, Irinel Anghel, Vlaicu Golcea, Kamer Art, LeVant, trupa Fierbinteanu etc., scriitori: Răzvan Țupa, Andra Rotaru, precum și cu numeroși actori și regizori. În 2021 a lucrat cu renumitul coregraf Anjelin Preljocaj în cadrul unui proiect internațional care a avut loc în Aix en Provence, Franța. În ultimii ani a călătorit și lucrat în țări precum: Portugalia, Ghana, Italia, Franța, Germania, UK, Serbia, SUA, Luxembourg. În prezent este membru co-fondator al Colectivului AREAL – spațiu pentru dezvoltare coregrafică.

Întâlnirea lejeră
LOUNGE POETIC, cu Silvia Grădinaru
Control Club, str Constantin Mille, nr 4
intrare 30 de lei
duminică, 26 martie
ora 14.00
Pentru tine:
Avem un performance cu scenă și lumini în zece momente distincte, cu poeme din volumul ”Poetic. interfața sonoră” (2022, Cartier). Povestea se anunță lejeră, cu invitați și intervenții… Imediat ce dau organizatorii liber pentru achiziționarea biletelor, dau semn pe Fb. Este ultimul episod din seria SWORDS – Spoken Word Sessions, organizată de scriitorul Cosmin Perța în 2023, care are loc în Control în sezonul acesta, așa că am zis să vezi cum e poezia în public și la prânz.
De video și muzici se ocupă Marius Copel (Electrons In Slow Motion) și Iulian Morar.
Personal:
Cu Silvia e prima dată când fac un performance exclusiv cap-coadă. Am intrat împreună în atelierul Tongue Fu de la Strada Fără Nume, din Timișoara, 2022. Silvia Grădinaru e din Câmpina. Copywriter și poetă. A luat parte cu poezie în performance la festivaluri în orașe precum București, Brașov, Timișoara sau Bruxelles. Din 2018, ține cursul interdisciplinar de creative writing ”Poetry and Advertising” în România, dar l-a ținut și pentru Poetry School în Londra.

Control, 26 martie, 2023, 0ra 14.00, Lounge poetic la SWORDS

7 exerciții filosofice stoice pentru o viață mai fericită

            Dacă tot te frământă ce și cum uite că vin mesaje. Am primit de la Camelia Cavadia textul de mai jos cu povestea pe puncte scoasă din carte. Așa că uite care e treaba, exact cum o spune ea. Eu m-am apucat să mă documentez pe citEști ce și cum se poate calcula de ziua matematicii, cum vezi la acest link.

Dacă tu ai alte idei, te rog, nu ezita să îmi spui în comentarii că e și păcat să nu le strângem la un loc.

De mai bine de un deceniu, scrierile filosofilor stoici cunosc o creștere constantă a popularității peste tot în lume. Însă, în primul an al pandemiei, interesul pentru „Scrisorile către Luciliu” ale filosofului roman Seneca au bătut toate recordurile și conform „The Times”, vânzările au crescut cu 747%. Învățăturile lui Seneca despre cum se pot înfrunta cu calm și curajos anxietatea copleșitoare și durerea au atras foarte mulți cititori de pe tot globul. Scrisă parțial în perioada pandemiei, Mic dejun cu Seneca. Ghid stoic pentru arta de a trăi publicat de Editura Trei reprezintă o introducere în filosofia stoică și în opera lui Seneca, dar și o mărturisire. Autorul cărții, filosoful David Fideler, dezvăluie cum l-au ajutat scrierile stoicului roman să depășească o întâmplare dificilă din viața sa. De atunci, David Fideler recunoaște că practică în mod constant exerciții filosofice inspirate din scrierile lui Seneca. Iată 7 exerciții filosofice stoice potrivite pentru cei care vor să trăiască „o viață bună, cu sens și liniștită, indiferent de ceea ce se întâmplă în lumea largă”.

  1. Concentrează-te pe dezvoltarea caracterului și nu pe lucrurile care nu se pot controla.

Unele lucruri depind de noi, altele nu. Concentrează-te pe ceea ce ține de tine, de exemplu pe dezvoltarea unui caracter nobil, și nu pe lucrurile întâmplătoare sau pe Soarta imposibil de controlat”. Acest exercițiu spiritual desprins din filosofia stoică urmărește scăderea anxietății și cultivarea unei stări de echilibru prin conștientizarea dihotomiei controlului. Ținând cont că unele lucruri ies total din sfera posibilității controlului, o atitudine mai rațională și sănătoasă este cultivarea modului de reacție în fața întâmplărilor neprevăzute.

  1. Realizează o analiză a fiecărei zile, la finalul ei.

Un comportament înțelept, echilibrat este rodul exercițiului zilnic. Progresul este gradual. „Stoicii romani erau încurajați să își revizuiască zilnic comportamentul, pentru a face progrese constante”, observă David Fideler în Mic dejun cu Seneca. Acest lucru se realizează simplu, prin reflectarea asupra propriilor acțiuni, la finalul fiecărei zile. „Ce am făcut bine? Ce am făcut prost? Ce aș putea îmbunătăți? Ce am lăsat neterminat?”. Răspunsurile la aceste patru întrebări pot ghida eficient progresul zilnic și sunt un bun exercițiu de autoevaluare.

  1. Trăiește în prezent.

O sursă importantă de anxietate o constituie pentru majoritatea persoanelor grijile legate de viitor. Exercițiul stoic pentru eliminarea acestei stări negative este concentrarea asupra prezentului. Înțelepciunea stoică ne îndeamnă să planificăm rațional viitorul, dar să ne amintim că tot ce avem este timpul prezent. Acum putem lucra pentru un viitor mai bun. „Dacă simți că te cuprinde anxietatea, conștientizează acest lucru și îndreaptă-ți atenția spre momentul prezent. Ține minte că vei aborda evenimentele viitoare cu aceeași raționalitate pe care o ai astăzi”, spune David Fideler.

  1. Practică recunoștința.

Trebuie să facem toate eforturile să ne umplem de recunoștință”, spunea Seneca în „Scrisori către Luciliu”. Considerată de filosofii stoici o emoție și totodată o virtute, recunoștința este cea mai scurtă cale spre fericire și o metodă eficientă de depășire a suferinței. Urmând exemplul stoic, filosoful David Fideler își îndeamnă cititorii să se gândească zilnic că tot ceea ce au este un dar al universului, că viața însăși este un dar. Cicero spunea că „recunoștința este mama tuturor celorlalte virtuți”, iar Seneca realiza o corelație între recunoștință și iubire, temelia unei vieți cu adevărat fericite.

  1. Anticiparea vitregiilor sorții.

Un exercițiu stoic pe care autorul cărții Mic dejun cu Seneca mărturisește că îl practică frecvent este să anticipeze „vitregiile sorții”, adică să se gândească la cea mai „neagră” variantă a unei situații, să o contemple în mintea sa, apoi să se detașeze de aceste gânduri. Scopul exercițiului este de a reduce impactul nenorocirilor în momentul producerii lor. „Dacă vrei ca un om să nu tremure în luptă, pregătește-l mai înainte de ea”, spune Seneca. Praemeditatio malorum, „prevenirea răului”, este o pregătire pentru întâmplările nedorite ale vieții astfel încât acestea să fie depășite cu bine. David Fideler observă că exercițiul stoic al contemplării nenorocirilor posibile seamănă cu tehnica modernă a terapiei prin expunere, care ajută oamenii să își înfrunte și să își depășească temerile.

  1. Vederea de sus.

Un alt exercițiu stoic cu rol de reducere a anxietății, ideal pentru momentele când ne simțim copleșiți este să ne imaginăm că suntem în afara Pământului. Văzute de la scară cosmică, multe dintre probleme zilnice devin mici. De asemenea, filosofii stoici îndeamnă oamenii să își amintească permanent că totul este în schimbare. Momentele dureroase, neplăcute nu sunt eterne, ca, de altfel, nici cele fericite.

  1. Transformă restriștile în ceva pozitiv.

Nenorocirea este șansa virtuții”, credea Seneca și își îndemna contemporanii să transforme obstacolele în oportunități, să găsească binele în orice situație. Astfel, „nu contează cu ce te confrunți, ci cum te confrunți”.  Filosoful stoic considera că universul este ca un părinte care își iubește copiii cu severitate așa încât dificultățile vieții au un rol educativ, acela de a testa caracterul, de a-l căli și de a-i oferi laurii victoriei celui care-i merită, pentru că aceasta „nu poate fi obținută fără sudoarea frunții”.

Altfel, ca moment, dacă tot sunt în redacție și pun story-uri la Aleph-uială, să citEști, eu merg pe următorul:

Photo by Cassiano Psomas on Unsplash
Photo by Cassiano Psomas on Unsplash

Așa e când citEști în luna de purificare – 8 prezentări și 2 recomandări

Când îți pui problema care-i faza cu purificarea în luna februarie îți poți răspunde că o fi legat de Februus, zeul roman ”de resort” (cum se spunea cândva). Iar la final ai link și unde să votezi pentru martie și să propui pentru aprilie din ce vrei să vezi la citEști.

Iar povestea mea se derulează așa:

Frate, frate, dar educația e pe ani

citEști 2 februarie 2023

„Imagine if…” Cum să construim un viitor pentru noi toți, Sir Ken Robinson și Kate Robinson, traducere Adina Avramescu, editura Publica 2022

„Așadar, dacă nu sunt inițiative guvernamentale, cum încep revoluțiile? „

Ai tot auzit despre problemele sistemului de educație. În preajma unei celebrări precum Ziua Internațională a Fraternității Umane, de pe 4 februarie, îți propun să răsfoiești volumul „Imagine if”, de Sir Ken Robinson și Kate Robinson. Cartea cu subtitlul „Cum să construim un viitor pentru noi toți” îți arată în ce fel poți să revezi punctele de forță ale educației în lumea de azi. Și te pune în postura în care tu ești sitemul.

„În fiecare școală există oportunități pentru schimbare” 

Ce știi de la păsări e și pur și simplu

citEști 6 februarie 2023

„Mic tratat de filosofie a păsărilor” , Philippe J. Dubois, Elise Rousseau, traducere Octavian Soviany, Paralela 45, 2022

„Dacă ne gândim bine, păsările sunt mai curând hedoniste. „

Într-un fel îți dai seama că ai la îndemână toate instrumentele ca să știi ce îți doreai cu ani în urmă. Pe de altă parte îți pui problema dacă nu îți lipsește ceva și dacă nu cumva un pic de timp nu este ceea ce îți mai trebuie. Dacă tot e februarie, luna asociată cu „februm” , sărbătoarea romană a puruficărilor s-ar putea să fie cel mai bun moment să vezi un „Mic tratat de filosofie a păsărilor” . Philippe J. Dubois și Elise Rousseau îți arată câte nu știai că știi deja de la zburătoarele din jur. Și nu doar despre fragilitate sau curaj ci și despre ce ține de iubire ori responsabilitate.

„În povești și legende, păsările joacă adesea rolul unor instructori, inițiatori, purtători de mesaje”

Ce roman alegi de Ziua Pizzei

citEști 9 februarie 2023

„Arta romanului” , Milan Kundera, traducere Simona Cioculescu, Humanitas, 2022

„Viitorul este întotdeauna mai puternic decât prezentul.”

Dacă îți place pizza, care are ziua ei internațională pe 9 februarie, n-are cum să nu fie pe placul tău un roman bun. Dar în jurul oricărui roman sunt tot felul de ingrediente. Iar Milan Kundera îți vorbește despre ele în „Arta romanului” . Volumul adună note și prezentări, chiar și în dialog, legate de câteva dintre cărțile care l-au făcut celebru pe autorul de origine cehă.

„Limitele topografice nu sunt determinate decât prin decretul inimii”

Flori, sfinți și sens cum formează limbajul tău

citEști 14 februarie 2023

„Laleaua (tulipa) Semnificație: îmi declar iubirea pentru tine”

Poate știi exact ce vrei să spui de Sfântul Valentin. Eu vreau să afli ce spun florile pentru tine. În „Floriografie- Limbajul secret al florilor: ghid ilustrat”, Jessica Roux îți explică unul câte unul mesajele pe care le ascund diferite tipuri de flori. În plus poți să afli și cum se combină aceste sensuri secrete în buchete care spun adevărate povești. Dar lucrurilor din volum, vreau să le adaugi și informația asta: ai tot auzit că Sf.Valentin e o sărbătoare catolică. Adevărul e că e o afirmație valabilă doar pentru 14 februarie. Pentru că și Biserica Ortodoxă Română îl celebrează pe Sfântul din secolul III, martirizat în Umbria, dar pe 30 iulie.

„Urme ale acestei tradiții s-au păstrat până azi”

Sandman e în pachet cu Shakespeare

citEști 13 februarie 2023

„Fiecare scenariu pentru Sandman e o scrisoare adresată artistului ilustrator.”

Ai și o zi națională a lecturii. E pe 15 februarie, dar de citit ai pentru tot restul anului. Dar pentru o ocazie festivă îți deschid pachetul „Sandman”, volumele 1-3 al istoriei fantastice în benzi desenate imaginate de Neil Gaiman. Probabil că ai văzut serialul dar odată cu transpunerea în română a volumului 3 mergi un pic mai departe decât te-a lăsat ecranizarea. Și în același volum ai intersecția dintre povestea lui Gaiman și Shakespeare cu „Visul unei nopți de vară” cu tot cu Shakespeare ca personaj. Fanii Sandman știu deja că aici e publicat și scenariul pentru „Caliope” cu tot cu notițele autorului pentru ilustrator.

„Un oraș în care străzile sunt pavate cu timp”

CÂTĂ DREPTATE POȚI SĂ AI ÎN RĂZBOI?!

Ziua Mondială a Dreptății Sociale (ONU) (din 2009) (21 febr)

„Război”, Louis Ferdinand Celine, traducere, Magda Răduță, Editura Trei/ Anansi, 2022

CITAT Am sufletul mai întărit, ca un biceps

TEXT Dreptatea este un concept. Ai ziua ei mondială pe 21 februarie așa că în perioada aceasta ai ocazia să răsfoiești o carte care îți pune la încercare simțul dreptății. ”Război”, de Louis Ferdinand Celine, este un roman inedit al autorului francez. La mai bine de șase decenii de la dispariția scriitorului blamat pentru antisemitism și admirat pentru vigoarea imaginației sale expresive, doar citind acest roman îți dai seama dacă o variantă de sertar a prozei sale merită sau nu să creeze din nou controverse.

”… asta spune totul, spune toată bucuria de pe lume.”

DRAGOBETELE TRECE PRIN GASTRONOMIE

Dragobete (24 februarie)

„Cele trei secole de gastronomie românească”, Daniela Ulieriu, Doina Popescu, editura Paralela 45, 2018

CITAT Întrebarea rămâne: există gastronomie românească?

TEXT Dacă dragostea trece prin stomac, de ce să nu profiți de Dragobete pentru o călătorie cu o carte. „Cele trei secole de gastronomie românească” este o poveste a cărților de bucate românești care au făcut istorie. Daniela Ulieriu și Doina Popescu îți spun și cine era Sanda Marin dar coboară până la primele versiuni de rețete culinare ticluite în lumea românească.

”A mânca nu înseamnă doar a te hrăni, ci și a te delecta”

POSTUL ÎNCEPE ȘI ÎN ECONOMIE

Postul Paștelui la ortodocși începe pe 27 februarie

„Societate și economie”, Mark Granovetter, traducere de Cătălin Augustin Stoica, editura Art, 2022

CITAT Consider însă că nu putem neglija puterea dacă sperăm să construim explicații convingătoare cu privire la fenomenele economice.

TEXT E un moment bun pentru tine, în primele zile ale postului Paștelui, să vezi cam în ce măsură îți schimbă viața rețelele atunci când sunt sociale și nu doar de socializare. Un volum precum „Societate și economie”, al sociologului Mark Granovetter, de la universitatea Stanford îți arată cum raporturi pe care le-ai considera în mod normal întâmplătoare și mai puțin profunde îți oferă oportunități pe care le-ai fi crezut legate altfel de relațiile apropiate. Și în ce măsură ajung să conteze aceste legături pe care le faci între zone întregi ale lumii, chiar și din punct de vedere economic. Da, în sensul greu. 

”… actorii ale căror relații conectează grupuri separate din rețea au un potențial mai mare de acumulare a puterii”

Dar ți-am mai zis și că:

INVAZIA FACE UN AN DAR PUTEREA RĂMÂNE ÎN NOI

Un an de la invazia rusă 

”Puterea din noi- Identitatea de grup stimulează performanța, cooperarea și armonia socială”, Dr. Jay J. Van Bavel, Dr. Dominic J. Packer, traducere George Chiriță, Editura Paralela 45, 2022

CITAT Oamenii sunt adesea niște contradicții ambulante.

CITAT Cine vrem să fim?

TEXT Ce crezi că se mai poate spune la un an de când trupele lui Putin au atacat Ucraina? Te invit într-o incursiune în zona reperelor care alcătuiesc identitatea de grup. În ”Puterea din noi- Identitatea de grup stimulează performanța, cooperarea și armonia socială”, Dr. Jay J. Van Bavel și Dominic J. Packer îți oferă ocazia să înțelegi cât de puternice sunt reacțiile pe care le ai nu doar atunci când este vorba despre evenimente traumatice, ci chiar și în cele mai banale ipostaze ale plasărilor tale într-un grup. 

CITAT Cheia disidenței a fost faptul că ei au văzut prejudiciul adus unui grup la care țineau.

pe care îl vezi aici

și

CE ARE BRÂNCUȘI CU GOMA

România: Ziua Națională Constantin Brâncuși (din 2016) (19 febr)

„Paul Goma- Conștiință istorică și conștiință literară”, Flori Bălănescu, Corint, 2022

CITAT Ofițerul a atribuit îndeletnicirii cititului în sine o accepțiune negativă.

TEXT Pe Brâncuși îl aniversezi într-o zi națională pe 19 februarie. Iar eroii care îți schimbă perspectiva asupra lumii merită să îi revezi de oricâte ori. E tipul de ocazie pe care ți-o oferă volumul ”Paul Goma – Conștiință istorică și conștiință literară”, de Flori Bălănescu. Poate că e un alt tip de erou decât Brâncuși cu toate că Parisul ar fi un fundal pe care îl are în comun. Dar este Parisul din care nu încetează să revină firele poveștii istoriei tale din comunism. Nesfârșit.

CITAT Lumea așa cum o intuia Goma rămâne, încă, nu neapărat de redescoperit, ci de acceptat. 

pe care îl vezi aici.

Poți acum să votezi pentru cărțile de martie de CitEști și să mă tragi de mânecă pentru aprilie acilișa go.

2022, când poezia românească redevine contemporană cu ea însăși

M-a întrebat cineva de la o bibliotecă dacă se mai întâmplă ceva în poezie. Respectiva persoană era convinsă că nici nu se citește nici nu se publică. Și mi-am dat seama că din 2015, e cam prima dată când am o zi la final de an în care pot să fac totalul notițelor mele de peste an în materie. Și ziua s-a făcut săptămână și săptămâna lună. Așa încât:

Până te apuci să pui într-o oarecare listă volumele de poezie care ți-au atras atenția în 2022, nu bănuiești ce an complicat se încheie. Aproape fiecare volum de versuri atrage altă dimensiune din ceea ce te poate interesa în domeniu. Dar ca să îmi pot asuma parcursul printr-un peisaj așa de complex, am nevoie să mă ancorez în secvențe pe care le-am formulat pentru poemele lunii decembrie (p.85-99) din volumul meu ”poetic. interfața sonoră”, publicat la editura Cartier, în plină secțiune ”Senzualitatea densității”.

Debutul transfigurat

Dacă deceniile recente au dezvoltat un întreg ritual în jurul debuturilor în poezie, anul 2022 a debutat cu o întreagă discuție, mai ales în note acute, legată de cenzură și auto-cenzură în fața publicului.

Faptul că discuția în jurul ceremoniei din ianuarie de la premiul Eminescu de la Botoșani a fost obsedată de lectura Cătălinei Stansilav, din volumul ”Nu mă întrerupe”, una dintre nominalizate, și a vizat mult mai puțin cartea câștigătoare, cea a Ilenei Negrea, ”Jumătate din viața mea de acum”, care ar fi meritat fără îndoială la fel de multă atenție, arată că deja atât așteptările publicului cât și ofertele zonei poetice depășesc cu mult capacitatea de gestionare a fenomenului din partea oficialilor din domeniu.

foto: Sorin Despot, Strada Fără Nume, Faber, Timișoara, septembrie, 2022

De altfel și anunțul mutării ceremoniei pentru 2023 pentru o perioadă mai caldă a anului, dovedește că fereastra de atenție de care se bucura primul premiu poetic al anului era deja mult prea mult pentru organizatori.

În schimb, cărțile de debut în poezie pe care le-aș remarca în 2022 au în comun faptul că pot foarte bine să se remarce și în competiție cu volumele semnate de autori care au depășit de mult momentul primei cărți.

Apelând la formularea din ”poetic. interfața sonoră”, aș zice că insolitul debutului trece în 2022 “din bizar în penar” (1 decembrie, p.85) și volumul “Sârme”, de Anda Vahnovan (Casa de Pariuri Literare), este expresia cea mai bună pentru această transformare. O carte de debut în care poemele te surprind prin tonul complet transparent, care îți permite să găsești reconfigurări ale istoriei ultimelor trei decenii la modul personal. Ceea ce știi despre ”podurile de flori” din anii ’90 și Lambada devine sfâșietor și biografic în secvențele dedicate perioadei COVID și mesajelor whatsapp care întretaie poemele din secțiunea finală a volumului.  

Tot în termenii mei din ”poetic.interfața”, aș zice că “am căscat gura cu rulada la parade” (2 decembrie, p.86) pentru ”BoJack is Payne OPN” (Obiect Poetic Necalificabil) de Iulia Stoichiț Casa de Pariuri Literare) care își suflecă mânecile limbajului ca să ia de guler manierele dominante ale discursului poetic și îi iese și de un coming out cu surle și trâmbițe (mă rog, umerașe) așa cum merita poezia românească de multă vreme.

Din direcția de abordare opusă, un debut pe care încă îl mai caut în librărie este ”Setări avansate de lumină”, de Diana Cornea (OMG), pentru că de ce nu aș pomeni și cărți la care nu am ajuns în poveste… La care sunt curios cum s-au așezat până la urmă reperele rafinate de cartografiere în mișcare a constituirii intimității pe care le știam din ce găsisem publicat pe site-uri precum poetic stand.

De altfel sentimentul meu de “acumulare statuară cu sos de gif” (3 decembrie, p.86) mi l-au încurajat în ultimii ani și platformele online care au devenit o zonă fertilă de încercare pentru textele celor care își pregătesc primul volum. De exemplu ce am citit pe O mie de semne m-a făcut să nu fiu luat chiar pe nepregătite când am găsit în librărie ”mamifere subatomice”, de Vlad Beu, (Editura Tracus Arte). E o ocazie rară în care tensiunea și autoironia nu se exclud în discurs și asta îți lasă loc să te plasezi față de un joc poetic seducător în primul rând prin senzația de prospețime pe care o cultivă.

O secvență care scoate de la mine formula “folclor din angiografii wi fi” (4 decembrie, p.86) ține de volumul ”Crisalidă” de Mădălina Căuneac (OMG). Unde discursul poetic evoluează cu ton narativ, apăsat biografic dar în termeni calzi și relaționali la modul imediat. E una dintre cele mai consistente propuneri pentru poezia de azi, fie că e vorba de debut sau poezie pur și simplu. (și ca să nu fie vorba să mă crezi pe cuvânt, lasă că îți poți face un mic playlist din referințele muzicale ale volumului, dar trebuie să vezi cum se leagă în glosarul vizual al poveștii ceva Nicolae Grigorescu de Keith Haring sau Frida Kahlo).

În secvența mea “pentru distracție și datorie” (5 decembrie, p. 87) aș reține ”Supine Dream”, de Emilian Cătălin Lungu (OMG), volumul în care se reorientează definirea poetică. În loc să fie formulată cum se tot întâmplă din resorturi interioare spre precizările sensurilor din exterior, aici sunt precizate (chiar și grafic și cromatic) elementele exterioare cu care este negociată asumarea formulării identității. Bonus tracks in English.

În mintea mea se întâmplă un ritual legat de “circuitul plasticului în natură” (6 decembrie, p.87) de câte ori încerc să pun în ordine efectele discursului sentimental din ”La marginea bună a corpului” Raluca Boantă (OMG), pe cât de curat redactat ca discurs poetic (poate mai puțin pe cotorul cărții unde în loc de ”corpului” apare ”corupului”, dar poate și prin asta un eveniment bibliofil), pe atât de cuminte în recuperarea unei dimensiuni candide a intimității. Tot aici aș plasa și ”Stilizări. ap.” de Alexandru Adam (frACTalia), unde lejeritatea accesării diferitelor tipuri de retorică mai mult sau mai puțin poetice reușește să rețină secvențe exemplare de gâlceavă a corpului personal cu cel media-social.

Ceva mai stridentă și, în limba mea plină de “destinații plauzibile pe bază de faze” (7 decembrie, p.88) este aventura pe care o ai în ”Cât mai departe de tot ce cunosc”, de la Cristina Alexandrescu (OMG), care debutează cu o serie de markeri lirici pentru schimbări bruște de tensiune poetică. Salvatoare pentru acest volum este nota apăsat intimistă pe care are curajul să și-o însușească. Nehotărâtă a rămas pentru mine experiența pe care o ai în volumul ”Adevărul e că posterității nu îi va păsa cum nu ne țineam noi de mână”, de Ana Goia (OMG) care își construiește atât de amănunțit spectacolul intimității încât am avut nevoie să întreb cunoscuți dacă e vorba despre o persoană reală sau e un proiect de inventare a unei identități poetice. Și din ce citești în volum dar și din ce adaug din afară, ar putea să apară o carte de poezie încă și mai consistentă.

Un fel de masterclass de ticluire poetică care mie îmi spune că “ne raportăm strict la areal” (8 decembrie, p.88) îți oferă ”Cazzo” de Mihnea Bâlici (OMG), în care un fenomen social românesc (migrația anilor ’90-2000) devine motiv poetic familial și tropism confesiv. Probabil că tot aici s-ar fi dat și lupta din ”manual de realcătuire a sinelui” (Casa de Pariuri Literare) de Beatris Serediuc, care a debutat cu roman (Varză, în 2013), și își găsește în poezie o formulă mai cursivă decât în proză pentru suite de secvențe orchestrate atent pentru a deveni obsedante.

Și dacă am pronunțat cuvântul, dintre cărțile de debut, volumul care ține de ce numeam “conjugare la jugulară” (9 decembrie, p.89), pentru mine, e ”Colectiva” lui Ioan Coroamă (OMG). Este cartea în care te trezești pus în fața unei probe de foc pentru limbajul poetic de azi: cum păstrezi viabil excursul liric fără să fii victima confiscării, ba de zona intimistă, ba de fluxul social, ticluind instrumentele de azi pentru o regenerare a rostirii. Sună mai complicat decât e, dar în ”Colectiva”, firul lecturii este înlocuit cu punctarea unei rețele de rizomi pentru umanitatea fiecăruia dintre cei care pronunțăm, de data asta în română.  

Hardcore poetic

În zona demersurilor care depășesc cu mult amplitudinea auto-victimizator-limitată a volumelor de poezie românești vine “cu aer de artefact” (10 decembrie, p.89) un volum precum ”Trucuri Urbane” de Laura Francisca Pavel (OMG). Discursurile organizate atent aici reușesc să traseze spații fertile în care sintagme tactile se văd irizate de o naturalețe conceptuală căreia îți e greu să îi găsești corespondent în română și mai ușor te gândești la nuanțe din poetici dezvoltate azi de Maggie Nelson ori Takako Arai.

Fără niciun fel de reținere vine revendicarea discursurilor din ”Raport către Walt Whitman” de Răzvan Andrei (OMG). Așteptat și livrat. Poate și pentru că poemele din acest volum sunt mult mai bine țintite și cu o frazare mai riguroasă decât în ”Jazz pentru iguane”, volumul precedent al lui Andrei, reacția la volum pare un pic blocată. Ne-am și obișnuit ca orice cronică să fie o mică lecție de cum se face… ce să-i mai spui acum… când a notat revărsarea peste lume. E ce îmi vine în minte când “caut ieșirea prin casa poporului” (11 decembrie, p.89).

Și în aceeași cheie care în termenii mei “ține de cosmos” (12 decembrie, p.90), se impune „Fire lungi de wolfram” de Radu Andriescu (Casa de Editură ”Max Blecher”), cartea în care vârstele și detaliile scenografice se oglindesc unele pe celelalte cu efecte de ecou pe care le poți urmări la nesfârșit.

foto: Peter Sragher, Green Hours, martie, 2022

Este momentul în care pot să mizez pe “vegetația cu blană “ (13 decembrie, p.90), pe un volum în care miza este un joc intens de conștiință, ”Tot mai multă splendoare” de Alina Purcaru (Cartier).

Iar dimensiunea aceasta a impus pentru 2022 și o carte precum ”Iubirea pentru morți e cea mai mare” de Cătălina Matei (Casa de Pariuri Literare), unde ritualurile părăsirii, despărțirii și regăsirii în pierderi copleșitoare sunt mult peste ce aș numi eu “filosofie soț-soție” (14 decembrie, p.91), atât ca intensitate cât și din punctul de vedere al unor texte pe care le-ai citi oricând împreună cu altcineva.

E modul îmi care nu am cum să nu pomenesc ”Resursa”, de Olga Ștefan (Casa de Editură ”Max Blecher”),  unde, după o serie de reveniri în ultimii ani, Olga Ștefan își dezvoltă forța sintagmelor în scenarii lirice din care mi se deschide mie o formulă ca “impulsul tău de a fi” (15 decembrie, p.91).

Ceva ce iarăși e greu să găsești în altă parte ai în ”Ofsaid”, volumul în care Moni Stănilă (Nemira/ Vorpal) începe o serie de notații lirice cu bătaie în istoria personală a fotbalului internațional, decupat prin limitările imaginarului de pandemie, ca să ajungă la o captivantă linie de prim-planuri marcate de invazia lui Putin în Ucraina. În cel mai personal mod, care îmi sună chiar din “pata oarbă la înaintare” (16 decembrie, p.92).

Recuperări și consacrări

O bună parte din evoluția poetică a anului 2022 ar fi deschisă în termenii  “când ne adunăm” (17 decembrie, p.92). E ce te face să nu lași din mână ediția nouă de ”Cantafabule” Texte pentru Phoenix – Șerban Foarță, Andrei Ujică (editura Trei). Cu texte puse față în față cu versiunea cântată și ilustrații recuperate (unele în premieră), este un volum care îți arată cât de aproape e o operă rock de mediul poetic pe care îl cauți.

foto: Dan Kollar, Areal, februarie, 2022

M-am alintat mereu “între o stare și o fire” (18 decembrie, p.93) că într-o zi o să văd ”Carte singură” de Sorin Mărculescu (Humanitas) așa cum este acum pe piață. Cu secvențele demersului adunat din 1957 până în 2017 în volume independente, calibrat într-un op complet. Altfel cum să pui față în față ce începe ca idilă (I) și imnul I cu ”264 țest cu delfin” și seria de glife la carte din 2020 și 2021.

Mă gândesc și că “e interesant ce ai ales” (19 decembrie, p.93) când reții poeme de Doina Uricariu, ”Vindecările” în două volume (Colecția „Ediții critice” Editura Princeps Multimedia), cu un parcurs întreg urmărit de la debut până azi.

Faptul că “revenim periodic la nuanțe închise” (20 decembrie, p.93) este ce îți identifică din prima o selecție atentă pecum cea din ”Ce pot distinge în întunericul sălii”, de Elena Vlădăreanu (Cartier). Poate în această formulă se vede mai bine decât oricând electrocardiograma verbală din care este alcătuit fiecare poem al Elenei, cu calitățile sale de instanță reactivă la orice distanță temporală ori spațială. Și socială.

Acum, dacă “zgomotul străzii se întinde pe geamuri” (21 decembrie, p.94), trebuie să recunosc și că încă mai aștept să găsesc două cărți din serie care încă nu mi-au căzut în mână: ”În mijlocul unei istorii tragice, imobile” de Cosmin Perța (Cartier) și ”Îngeriada”, de Judith Meszaros (Cartier). Le remarc înainte să le citesc, practic, pentru că se încheie anul și sigur le voi recupera în 2023. Practic, în direcțiile cele mai îndepărtate una față de cealaltă țintesc volume precum ”Nu e dragoste”, Adrian Schiop (Cartier), care încă mai negociază o persona pe care să o îndrăgești în ciuda formulărilor care îți impun contrariul, și ”Învederatul”, de Robert Șerban (Cartier), o antologie conștiincioasă în cel mai aplicat mod pentru unul dintre poeții pe care îi descoperi și mai relevanți la fiecare recitire.

Aș spune că “e vremea exagerărilor” (22 decembrie, p.94) dacă nu aș avea în vedere o carte precum ”Inoculare. Hore pentru zădărnicirea combaterii”, unde Claudiu Komartin (Cartier) pigulește un profil la zi pentru found poetry în interstițiile discursurilor publice și private din perioada coronavirusului.

Și Gelu Diaconu a marcat un moment de reconfigurare pentru poezia sa în 2022 cu republicarea volumului ”Resurse interioare” dar mai ales cu noul său volum de poezie ”Tramvaie vechi, autobuze care nu mai vin” (Casa de Pariuri Literare), în care contextele devin scene ale memoriei revizitate dar din ce în ce mai mult și recalibrate perpetuu pentru subiectul poetic.

E un impuls pe care îl urmărești și în ”Zoom” (Tracus Arte), unde Ioana Ieronim adaugă poeticii sale care a plasat-o de multe ori în apropiere de momente consacrate ale genului o secvență dedicată plonjării (zoom) în actul fundamental al construcției poetice.   

Și pentru că ”limba cu care așezi în corpul tău sub formă de gust ce îți e mai aproape” (23 decembrie, p.94) este cel mai presant lucru atunci când poezia te reformulează, îmi rezerv pentru încheierea acestei secțiuni un volum precum „Aproape în departe” Poeme 2019-2022 de Monica Pillat (editura Spandugino), unde scrisul este punctat de la un poem la altul ca ritual final.

Biografia poemului

Într-o schimbare de direcție neașteptată, biografismul, care devenise locul comun al poeziei recente, lasă locul treptat unei investigații orientate spre parcursul existențial al poemului. Ai ceva ce aș numi ”toate serbările școlare în același timp” (24 decembrie, p.95).

foto: Arcub Muzeul Literarurii Române, octombrie 2022

E ce te frapează în volume cu direcții absolut diferite precum ”Intracranian”, de Ligia Pârvulescu (Casa de Editură ”Max Blecher”), care funcționează în calitate de cronică a expresivității în regim intim, ori ”Buncărul de origami”, de Ioana Vintilă (Casa de Editură ”Max Blecher”), un volum montat atent din secvențe concentrate asupra investigării tramelor poetice copleșitoare.

De altfel conflictul este și resortul din care este decupată punctarea maternității ca teritoriu acaparant poetic în ”Vax”, de Gabriela Feceoru (Charmides). În același timp, Ioana Geacăr reușește în volumul ”Iarna umbrele copacilor sunt verzi” (Casa de Pariuri Literare) să ofere un inventar al gesturilor și secvențelor care constituie parcursul poetic.

De aici ”te concentrezi pe stabilitate” (25 decembrie, p.95) aș zice când răsfoiesc ”flașneta babel” (Nemira/ Vorpal) unde Teodor Dună parcurge stadiile unei formulări a poemului ca interacțiune între instanțe divergente după rigori când teatrale, când literare.

În materie de surpriză s-ar putea ca ”pâinea uriașilor” de Ovidiu Baron (Casa de Pariuri Literare) să facă destul de mult pentru stabilirea trecerii de la personal la poetic în materie de biografie. Este și modul în care își definește cel de-al doilea volum personal Gabriela Toma, în ”Crivacul” (Tracus Arte), cu o poetică generată de intensitatea distanțării de secvențele care sunt în mod obișnuit centrul atenției. Ori Vlad Mușat, în cartea „O lume-ntreagă în picioarele goale” (Junimea), unde tot ce te-ai aștepta să fie efect poetic este întors și devine mecanism cum se întâmplă cu schimbarea lumii prin scris ca inepție față de dorința reținerii momentului.

E ”forma completă pentru fiecare” (26 decembrie, p.96), aș zice, și ”Fugazi” (Casa de Pariuri Literare), de Paul Mihalache, pare să îmi dea dreptate, cu recursul pronunțat în mod repetat la adresa amintirii ca proces fondator, cu secvențe întregi formulate în engleză ori schițate la întâlnirea dintre confesiune și delir organizat. Organizarea lirică este și cheia poeziei lui Romeo Aurelian Ilie în ”Lacrima tatălui” (Casa de Pariuri Literare). Referințele biblice devin puncte de trecere între biografia textului și evoluția dicției confesive. Iar seria transformării mărturisirii poetice în roman de formare pentru poem poate să continue cu exemple din 2022 din volume precum ”Noaptea creioanelor lungi” Costel Stancu (Editura Casa de Pariuri Literare), ”Transcender” Bogdan Alexandru Petcu (Charmides), Ionel Ciupureanu ”Hangare” (Casa de editură ”Max Blecher”) ori Merlich Saia ”Cutia toracică” (Tracus Arte).

Dar pentru că sunt situații pecum acestea în care ”în loc de zăpadă soarele dă din coadă” (27 decembrie, p.97), marchez aici volumul în două ape ”Buletin de știri blues”, de Tatiana Ernuțeanu (Tracus Arte), unde urci pe versantul discursului confesiv vulnerabil și te trezești în plin flux al imaginilor care fondează conștiința cu toate formele ei.

Traducerile necesare

Nici traducerea poeziei străine în română nu a rămas fără secvențe remarcabile în 2022. Ai de răsfoit măcar ”Salutare barbarilor!”, antologie de poezie germane de la Elke Erb la Yevgeniy Breyger (Casa de Editură Max Blecher), pe care poți să o pui bine mersi în continuarea antologiilor din care s-a făcut cultura poetică din ultima jumătate de secol. Dar ”hai nene pasaj festiv” (28 decembrie, p.97), mă face să exclam apariția în română a volumului ”Poesie/Poezii” Pier Paolo Pasolini (Tracus Arte). Este pentru prima dată când o carte întreagă încearcă să găsească în română corespondențe pentru poezia unuia dintre autorii esențiali pentru poetica europeană a secolului XX. Și norocul este că majoritatea textelor selectate sunt prezentate în variantă bilingvă. Este și cazul ediției TS Eliot ”Tărâmul pustiit” (Humanitas), care completează baza poeziei moderniste pe care și-a propus să o ofere editura.

foto: editura Cartier, Gaudeamus, decembrie, 2022

Dacă tot punem față în față variante, uite că ai două volume Cesar Vallejo: ”Trilce” (ed.Cartier) și ”A murit eternitatea mea. Opera poetică” (EdituraTrei – Pandora M/ Anansi) cu același traducător dar și cu versiuni ușor diferite între ele pentru poemele care se repetă.

Dacă te interesează cu adevărat poezia o să-ți dai seama cât de puțin știi despre poezia de azi din Bulgaria, de exemplu, o dată cu ”Femeia de la casa din colț” de Nadejda Radulova (Casa de Editură Max Blecher). Sigur că nu e prima dată când apar versuri contemporane de la sud de Dunăre în volum de autor în ultimii ani (la aceeași editură au ieșit selecții din textele lui Gospodinov ori Ivan Hristov), dar de data aceasta constați că dimensiunea miturilor se împacă neașteptat de bine cu registrul confesiv cotidian.

Pe scurt ”mi te temi sonor visceral” (29 decembrie, p.97) zic eu când dau de poemele lui José Saramago, adunate cred pentru prima dată în variante românești în volumul ”Poemele posibile. Antologie” (1966-1975) (Polirom).

Și mai am de spus că ”primitivii suntem doar noi” (30 decembrie, p.98) când mă uit ce s-a întâmplat cu premiile acordate poeziei în 2022 în România și în lume. O să mă opresc doar la primele locuri din topul Goodreads, pentru că e făcut cu voturi de la oricine are chef. Poeta care a ajuns la statut global de când a fost autorul invitat să recite la inaugurarea lui Biden, Amanda Gorman este lidera clasamentului 2022, cu volumul său ”Call Us What We Carry” adunând 44.813 voturi. Urmează ”Time is a Mother”, de Ocean Vuong, cu 27.726 voturi și ”Unlock your storybook heart”, de Amanda Lovelace, prima carte din top semnată de o autoare consacrată de rețelele sociale.

Experimentul care ne ține împreună

Demonstrația ar putea să meargă mai departe și ”până sunt sunt traversate toate distanțele de siguranță prizăm rouă” (31 decembrie, p.99) dar adevărul este că multe dintre lucrurile pe care nu le-am prins eu în selecția mea din cărțile de poezie ale anului 2022, le poți găsi mai devreme sau mai târziu listate în proiectul poezie românească de la institutul /rupere de rând. Cel care este în spatele demersului, Yigru Zeltil, a anunțat că și-a strâns în ”Praline” (2007-2022) ce puteam să jur că e poezie experimentală dar acum se jură că este demers tot mai liric, pentru colecția DăBest a editurii Irizor din Onești.

Personal, anul mi se încheie cu sentimentul reușitei după ce Ioana Miron a pus pe piață ”poetic. relația grafică” (Casa de Pariuri Literare) într-o formă la care visam de ani buni, iar Cristina Lilienfeld a dezvoltat la Areal proiectul Capilar pe care l-am mai prezentat împreună după Timișoara și Lisabona în două secvențe separate (martie și octombrie), ultima în două reprezentații distincte împreună cu pianista și compozitoarea Anca Elena. Iar proiectul dedicat de Sorin Despot la Timișoara, Strada Fără Nume, pentru slam poetry în colaborare cu britanicii de la Tongue Fu, începe să prindă și în variante clujene, prin serile de Open Mic pe care le organizează Lena Chilari, și bucureștene, cu seria SWORDS, curatoriată de Cosmin Perța și Iulian Morar.

În ceea ce privește experimentul, juriul premiului ”Gheorghe Iova”, pentru experiment în literatură, în care m-am alăturat Paulei Erizanu și lui Vasile Leac, în calitate de câștigători ai distincției până acum, a trebuit să ia în considerare mafia sonetelor ca platformă care propune o mișcare din ce în ce mai consistentă, ca și performance-urile semnate de Cosmina Moroșan în colaborări serioase cu artiști contemporani ori fragmentele de poeme publicate online din viitoarea sa carte de Dmitri Miticov ca și colaborarea lui Dumitru Fanfarov cu Von Aim pentru proiectul peacethegun (hip hop/poezie/muzică electronică). După ce au fot discutate mai mute opțiuni, juriul alcătuit din câștigătorii primilor trei ani ai premiului pentru experiment în literatură ”Gheorghe Iova” a stabilit mai multe criterii de punctare pentru distincția care va fi acordată pe 6 ianuarie, la Biblioteca Metropolitană București, secția centrală ”Mihail Sadoveanu” (TBC):

– măsura în care demersul iese în afara limitelor unei cărți clasice

– cum schimbă proiectul respectiv raportul pe care îl avem cu literatura

– impactul demersului – măsura în care premiul ar încuraja o direcție pe care o considerăm relevantă

– face acest premiu ceva diferit față de alte premii literare?

Nominalizați au fost în cele din urmă:

– Sașa Zare pentru romanul ”Dezrădăcinare”, care redeschide discuția despre adevărata literatură și despre o reconfigurare a ficțiunii ca resort esențial pentru înțelegere și empatie.

– Teona Galgoțiu pentru proiectul ”Gura Mare”, care de ani buni formulează întâlniri între video, poezie și social media cu un raspuns mai bun online în 2022.

– Alex Cosmescu și Victoria Viprada pentru expoziția ”Through Touch”, Muzeul Național de Artă la Chișinău, pentru că reușesc să combine poezie douămiistă cu arte vizuale conceptuale într-un mod inovativ.

Alături de persoana premiată, la evenimentul de pe 6 ianuarie de la ora 17.00, la Biblioteca Metropolitană București, Secția Centrală ”Mihail Sadoveanu”, eveniment proframat cu numele Poeme de trecere / De unde începi poezia mai sunt invitați membri ai juriului și autor/ autoare de poezie publicată în 2023+ autor/ autoare nedebutat/ă în volum.

Dacă încă nu e evident ce caută citatele pe zile din decembrie pe care le-am reținut pentru acest parcurs din noul meu volum, ”poetic. interfața sonoră”, poate o să lămurească un pic lucrurile faptul că secțiunea ”Senzualitatea densității”, din care face parte respectiva lună în volum are mențiunea ”susține miraje semiclandestine imediat ce vezi cine devii în ecologia tunsorilor naționaliste”. Spor poetic să ai și în 2023!

foto Ioana Roman