Nora Iuga in Slovenia

Nora Iuga este oaspetele de onoare al Festivalului vinului si al poeziei din Slovenia anunta un comunicat al editurii Cartea romaneasca.

In perioada 23-27 august, Nora Iuga este invitata in calitate de oaspete de onoare la Festivalul vinului si al poeziei, ajuns la editia a XV-a, care se desfasoara anual la Ptuj, in Slovenia. In cadrul acestui festival, scriitoarea va fi sarbatorita pentru implinirea virstei de 80 de ani si pentru intreaga opera.

Cu aceasta ocazie, Nora Iuga va lansa si antologia de poezie Fetita cu o mie de riduri (Cartea Romaneasca, 2005) publicata in limba slovena (Deklica s tisoč gubami), la editura Beletrina, in traducerea poetului Aleš Mustar.

Continuă lectura Nora Iuga in Slovenia

Hyperliteratura si imprevizibilul ei

De când a fost relansat site-ul hyperliteratura au tot fost situatii in care a fost nevoie sa se ia decizii. In principiu, echipa site-ului a desfiintat cateva conturi de pe care fie se postau comentarii-spam, ori texte care nu aveau nimic in comun cu intentiile site-ului.

Cu siguranta nu exista om care sa scrie si sa creada ca lucrul pe care il lasa pe hartie este altceva decat arta.
In acelasi timp, insa, nu-ar prinde deloc rau sa citim ce gen de literatura se publica pe un site pe care vrem sa publicam. Nu de alta dar s-ar putea sa pierzi timpul postand texte al caror public nu este acolo.

Orice decizie ar lua administratorii unui site nu este obligatoriu ca ei sa aiba dreptate. Nici macar atunci cand au argumente nu au cum sa aiba dreptate in afara site-ului in cauza. Pentru ca fiecare isi stabileste propriile mize atunci cand scrie. Si ar fi o iluzie sa credem ca poezia e poezie si gata. Este aproape ca atunci cand un savat specialist in construcia de nave spatiale s-ar simti jignit ca nu este acceptat sa isi faca treaba intr+un laborator de genetica. Sigur ca este stiinta… dar sunt lucruri foarte diferite.

Cam atat de diferite sunt drumurile pe care le alege fiecare prin poezie. Si de aceea, deocamdata hyperliteratura poate sa ii ajute pe cei care prefera sa foloseasca variante ale literaturii straine de abordarile pe care le puteti vedea pe site sa nu piarda timpul.
Din fericire, unele reactii sunt cat se poate de decente, ceea ce lasa sa se vada ca nu s-au pierdut chiar toate caile de comunicare intre aceste directii pentru moment paralele.

Cei cinci editori de continut ai site-ului Hyperliteratura nu pot sa aiba pretentii de guru sau de profesori, dar isi fac treaba serios, fara sa abuzeze de optiunile de eliminare de pe site decat atunci cand chiar nu pare sa existe un limbaj literar comun.

probe poetice

Cel mai usor poti trece cu vederea poezia importanta.
Poti chiar sa iti pastrezi senzatia ca nu se mai scrie poezie adevarata de zeci de ani.
Dar asta nu a omorat pe nimeni.
Partea cea mai interesanta este ca nici macar poezia proasta nu se pierde niciodata. persista o vreme ca orice cliseu.
dar partea buna e ca oricum se pierde. si uite ca te trezesti avand nevoie de zeci, sute de ani.
practic singurul lucru pe care nu ti-l poate lua nimeni. doar sa nu uiti.

Din nou despre poezie cu instrumentele excelentei

Din cand in cand postez aici articole sau cronici care mi se pare ca folosesc instrumentele de care lectura poeziei are nevoie mai mult decat oricand. De data aceasta, criticul literar Marius Chivu a scris despre volumul „Amintiri pentru tatal meu” (editura Vinea, 2010) in Dilema Veche.

Umbra tatălui

Poemele de doliu pentru tatăl dispărut pe care Radu Vancu le-a publicat de-a lungul anilor în volumele sale, Biografia litteraria (2006) şi Monstrul fericit (2009), trebuia, odată şi-odată, să fie recuperate şi completate pentru a forma numai ele o carte de sine stătătoare. „Moartea celor dragi nu se învecheşte niciodată. Mortul putrezeşte, moartea lui nu prinde nici măcar mucegai. Ea e pururi cu tine, în tine, lucrează neîncetat, ca rugăciunea celui bun şi zbaterea celui rău, încît ajunge să ţi se pară că-i acolo încă dinainte ca cel drag să moară şi va fi acolo pînă la sfîrşit, cînd vei ajunge şi tu la capitolul acela. Şi cînd, poate, moartea celui drag în sfîrşit va muri.“ Aceste vorbe din textul introductiv, care explică alcătuirea cu poeme vechi şi noi a volumului, sînt, de fapt, şi un statement al poetului pentru care această temă a morţii premature şi definitive este cea mai puternică, mai întîi prin biografie, prin încărcătura ei psihologică şi emoţională, apoi prin inepuizare, prin felul în care se transformă în obsesie.

Continuă lectura Din nou despre poezie cu instrumentele excelentei

poezie de azi cu răzvan ţupa