Ne-am obisnuit cu stirile care anunta un pret record la vanzarea unei lucrari de arta. In viata reala ne intalnim mai rar cu lucrari de acest fel, dar aproape sigur oricine a vazut macar o data un tablou in spatele caruia atarnau multe zerouri. Nu ca ar fi contat, bineinteles, dar merita mentionat. De unde vine si ce cauta fiecare zero in spatele sumei poate sa fie o discutie utila, si, evident am gasit pana si eu destui pararisti culturali care cred si acum ca „bunul gust” are legatura cu domeniul esteticului.
Ca sa avem un punct de pornire o intrebare in doi timpi ar putea lamuri lucrurile in orice discutie in care cineva se bate cu gustul in piept: „cam cat ai plati pentru ce iti place? Si ce spui ca iti place?”
Despre Gellu Naum la Liternet
Una dintre puţinele întreprinderi româneşti care pune la dispoziţia cititorilor gratuit cărţi în format pdf nu uită să păstreze ridicate standele selecţiei pe care o face. De curând, Editura Liternet a pus în circulaţie varianta electorincă a unui volum ce reproduce conferinţa „Gellu Naum în gros-plan” de la Muzeul Naţional al Literaturii Române (29 octombrie 2010). „David Esrig: Gellu Naum in gros-plan” dezvăluie relaţia pe care cunoscutul regizor a legat-o cu poetul suprarealist şi felul în cum în jurul întâlnirilor pe care cei doi le-au avut poezia şi teatrul au făcut schimb de locuri de mai multe ori.
Amintirile lui Esrig nu sunt în acest volum doar revizitări ale unor evenimente trecute. Fiecare pagină urmăreşte logica şi dinamica elementelor, titluri de cărţi, personalităţi (de la Marin Moraru şi Gheorghe Dinică la Antonin Artaud sau Breton şi, inevitabil Victor Brauner şi Jacques Herold ) care au dat sens căutărilor regizorului. Cu siguranţă, statutul de eveniment al cărţii va face să fie trecute cu vederea scăpările de editare a textului de genul Vasko Popa scris „Vasco Popa” (p.23)
Pe 1 august 1915 s-a nascut Gellu Naum, portalul cultural LiterNet a inclus acest volum în Colecţia Palimpsest în prima zi a acestei luni în 2011. „Gellu nu scria pentru că e o meserie frumoasă să scrii. Scria pentru ca să tacă.” este citat D.Esrig în moto.
Şi un poem de Gellu Naum citat în volumul care strânge 33 de pagini de amintiri:
Luna în ureche
Umerii mei au clipit
o orgie de pleoape şi femeile rămân neclintite
în faţa uraganului
cu gustul uraganului pe limbă
cu forma uraganului care aminteşte curios
o parte din sângele meu
cu sângele uraganului pe mâini
cu scheletul uraganului pe cap
aceste femei mai frumoase decât cascadele
femeile care trec strada pentru o cauză sau alta
sau pentru nici o cauză
cu întunericul pe degete cu tăcerea pe sâni
călcând în picioare umbra arborilor care tresar
mângâind trecătorii adormiţi
culcându-se pe trotuare sau aspirând ceaţa
ca pe un buchet de garoafe
ne vom întreba şi acum de cauză dar de data aceasta
cauza va fi efectul ultimei cauze
va fi osul pe care îl port în ochi
va fi ceasul care s-a plictisit şi bate invers
de la miezul nopţii la amiază trecând prin seară
va fi mâna pe care o duci din când în când la frunte
ca să vezi dacă mai ard lămpile
plictiseala tăcută ca o frunză umedă
băutura reconfortantă a nopţii
(p. 29-30)
Ierburi de leac- ultima saptamana la MTR
Ierburi de leac
Expozitie Mariana Gheorghiu-Badeni
7 iulie – 7 august, sala Irina Nicolau
„Ierburi de leac”… adunate in chivoturi si apoi brodate cu fire pretioase mai pot fi vazute pana pe 7 august in sala Irina Nicolau de la Muzeul National al Taranului Roman. Un caier al frumosului este rasucit din risipa naturii. Mariana Gheorghiu aduce de la Cluj, dupa un traseu scandinav, o ampla expozitie de obiect-broderie in fibre si materii vegetale, ansamblu premiat de Uniunea Artistilor Plastici in 2006. Este un univers uimitor al resacralizarii vestigiilor gospodariei rustice in artele fibrei si prin ingeniosul reasamblaj al artei obiectuale.
O mare timida, frematatoare si dextera, s-a cuibarit sub scutul frumosului gasit in risipa naturii. Incepand prin a-si transfigura umila camaruta prin alcatuiri obiectual-vegetale, Mariana Gheorghiu-Badeni a scapat relativ tarziu din asperitatile vietii pentru a rodi in caminul artei. Persoana balaie a artistei, cu cap de spiridus al fanetii, imbracata in camesoi brodat, ar fi trebuit sa se intalneasca la timp cu Irina Nicolau, moasa spiritului nastrusnic de la Muzeul Taranului Roman. Le desparteau, ca varsta, doar un an si o primavara. Iar din 3 iulie numaram, din pacate, noua veri de la denumirea excelentei sali de expozitie „Irina Nicolau”, in memoria celei care s-ar fi bucurat acum de etalarea „Ierburilor de leac” dinspre Badenii Cotnarilor. Amintirile din gradina (pernute cu plante uscate, prinse in plasa de ciorap si brodate apoi somptuos) sau Cadelnitele din colaci de fan l-ar fi narcotizat si pe scriitorul Frantei profunde, Jean Giono.
Curator Aurelia Mocanu
Expozitia poate fi vizitata de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00.
Bob Wilson's 43rd Sonnet by Shakespeare
| Sonnet 43 |
|---|
| When most I wink, then do mine eyes best see, For all the day they view things unrespected; But when I sleep, in dreams they look on thee, And darkly bright, are bright in dark directed. Then thou, whose shadow shadows doth make bright, How would thy shadow’s form form happy show To the clear day with thy much clearer light, When to unseeing eyes thy shade shines so! How would, I say, mine eyes be blessed made By looking on thee in the living day, When in dead night thy fair imperfect shade Through heavy sleep on sightless eyes doth stay! All days are nights to see till I see thee, And nights bright days when dreams do show thee me. |
| –William Shakespeare |
Berliner Ensemble 2009
Ich seh viel mehr, mach ich die Augen zu.
Profanes nur sehn sie zur Tageszeit;
Doch wenn ich schlaf, erscheinst im Traum mir du,
Traums Dunkelheit erhellt die Dunkelheit.
Du, dessen Schatten Schatten licht macht, sag,
Was zeigt dein Schattenbild für Bilderwelt….
Da du mehr Licht bist als der Tag bei Tag,
Wenn schon dein Schatten so den Blcik erhellt!
Wie, sag ich, müßt mein Blick erleuchtet sein.
Könnt ich dich sehn in Tagen wachem Licht,
Wenn schon bei Nacht dein schöner Schattenschein
Durch Schlaf zum blinden Auge Bahn sich bricht!
Tag ist wie Nacht mir, kann ich dich nicht sehn,
Doch Nacht wird Tag, läßt Traum dein Bild erstehn.