A poem by Liu Xiaobo, Nobel Laureate for Peace in 2010

Liu_XiaoboThe writer that caused all the stir at the Nobel Prize for Peace ceremony in 2010 is Liu Xiaobo. As he is still in jail in China for political reasons, the presence of foreign ambassadors in Oslo for the ceremony became a problem of diplomatic offence for Chinese officials. It looks like it is for the first time from 1936 when the prize is not received by the laureate or by someone from his family. Last time the laureate was living in Germany in nazi regime. According to news reports, this time the Chinese authorities placed even the wife of Liu Xiaobo under house arrest.

The Chinese reaction was not so hard to guess: „What on earth has Liu Xiaobo ever contributed to human peace?”.

China’s propaganda apparatus first put the spotlight on Liu’s allegedly treasonous views in the aftermath of the Tiananmen crackdown. Liu was jailed for his role in the student protests – and targeted for vitriolic attack by the official media. Liu, said the People’s Daily at the time, is a „traitor from head to toe.” (washingtonpost)

How can look a poem by someone that is convicted 11 years for „inciting subversion of state power”?

Longing to Escape

for my wife
abandon the imagined martyrs
I long to lie at your feet, besides
being tied to death this is
my one duty
when the heart’s mirror-
clear, an enduring happiness

your toes will not break
a cat closes in behind
you, I want to shoo him away
as he turns his head, extends
a sharp claw toward me
deep within his blue eyes
there seems to be a prison
if I blindly step out
of with even the slightest
step I’d turn into a fish
8. 12. 1999

from Pen American Center

Liu Xiaobo is a political activist, university lecturer and author who has fought for a more democratic and open China for more than 20 years. His poetry collection was acquired by Graywolf editor Jeffrey Shotts Continuă lectura A poem by Liu Xiaobo, Nobel Laureate for Peace in 2010

Candva era porno exact ceea ce acum e poetic?! Ei, nu!

forbidden-planet

Atunci când moralitatea intra in conflict cu arta ne punem în mod justificat întrebarea dacă are cineva căderea să contrazică valorile interioare ale unei persoane. Valorile morale au obiceiul ciudat de a părea absolute pentru a fi cât se poate de ridicole după numai câteva decenii. Să spunem că exagerez.

Dar s-ar putea ca valorile morale să nu aibă nicio treabă cu moralismul de doi lei vânturat de marii trăncănitori ai oricărei zile. De exemplu văd mereu un domn politician pe care am înţeles că îl cheamă Codrin Ştefănescu. Nu ştie niciodată despre ce vorbeşte dar „se bazează întotdeauna pe rapoarte”. Întotdeauna e scandalizat de ceva. Mai deunăzi perora pentru închiderea magazinelor de etnoboptanice pentru că rapoartele pe care le cita arătau că 7 persoane au fost internate într-o singură zi la un spital din Iaşi. S-ar putea să fie chiar bine să se închidă, să se desfiinţeze. Dar când îi pasează şi lui cineva un raport cu persoanele internate cu alcoolism? Închidem alimentarele?

Şi atunci are asta legătură cu moralitatea? probabil că deloc mai mult decât onoarea nereperata a celor care au interzis rularea imaginilor de mai jos in filme. De fapt, poate ca, daca nu le-ar fi interzis ei, nu le vedeam niciodata. Continuă lectura Candva era porno exact ceea ce acum e poetic?! Ei, nu!

Atelierelationale cu Marea Pipeada a debutului si alte exercitii de poezie

Libraria DallesBoomLIT.com și Bookiseala.ro

organizează sâmbătă, 11 decembrie, de la ora 17.00

sesiunea

Instrumente de poezie

la

libraria Diverta din Plaza Romania

(bd. Timisoara intersectia cu str Brasov)

invitat

iulia

Iulia Militaru

cu volumul

„Marea pipeadă”

(editura Brumar, 2010)

O data cu schimbarea locatiei in care se desfasoara Atelierelationale, participantii au devenit actorii principali ai intalnirilor noastre. De data aceasta aveti ocazia sa dezvoltati demersul poetic pornind de la textele unei carti considerate de debut. Alături de mizele despre care se vorbește pentru acest an al debutului în poezie, Apasă de Sorin Despot și Fuck Tense de Bogdan Lipcanu, Atelierelelationale propun dezbaterii un volum care nu a trecut neobservat celor preocupați de actualitatea poeziei.

„Marea Pipeadă” a avut parte de atentia criticilor de intampinare fiind unul dintre cele mai serioase debuturi in poezie din anul care se incheie: „Iulia Militaru are ambiţii mari, în orice caz mai mari de atât; prin urmare, chiar atunci când pare că vorbeşte despre Oraşul Pipelor, altele are ea de fapt în suflet. Se preface, pe de o parte, că ne spune o poveste simpluţă în care alter-ego-ul Clovny caută să ajungă în amintitul Oraş al Pipelor pentru a-i găsi unei copile blonde înlocuitor pentru pipa spartă din neglijenţa lui (echivocul sexual nu e de neglijat – e vorba în această istorie copilăroasă, cum se spune încă din subtitlul primului text, despre un „discurs împotriva copilăriei” -, însă nu trebuie nici supralicitat, întrucât nu devine niciodată explicit); pe de alta, n-o lasă inima să nu complice povestea simpluţă cu rapeluri intertextuale dintre cele mai eterogene: pe lângă moto-urile din Edgar Allan Poe şi Sylvia Plath, se adaugă citate acoperite, trimiteri şi aluzii la, de pildă, Nabokov (Lolita, desigur) şi Artaud, sunt cultivate pastişe după maeştri uşor recognoscibili” spune Radu Vancu in Romania Literara.

Iar Cezar Gheorghe este chiar mai entuziast in Observator cultural:”marchează naşterea unui nou limbaj în poezia recentă, jurnalul unei teribile deveniri a copilului, o transfuzie de sînge în poezia tînără tocmai pentru că nu apelează la nici una dintre formulele la modă în rîndul poeţilor din ultimul val.”

Întrebările, lecturile și propunerile pe care le veți face în calitate de participanți la întâlnirea de sâmbătă vor hotărâ cât de departe va merge această sesiune a atelierelationalelor.

Nu uitati sa aduceti poezii care va plac si sa va inscrieti pentru prezentare la inceputul atelierului.

poetici si poezie (3)

pessoa-street-near-bairro-alto-travessa-do-sequiero
Printre lucrurile care te fascineaza in cazul unui poet, unul dintre cele mai importante este surpriza continua pe care ti-o poate rezerva. Este si acesta un motiv pentru care ma uite cu neincredere la orice formulare de genul „suna a poezie” sau „asa ar trebui se face poemul”. In postul precedent pe aceasta tema, invocam la libertatea pe care o instaureaza poezia in stabilirea coerentei. O libertate pe propria raspundere, pe care, asa cum se intampla in cazul oricarui fel de libertate, nu ai cum sa o pacalesti sau totul se va prabusi. Simt nevoia sa precizez nivelul urmator: cel al libertatilor coerente si perfect contemporane, ba chiar mai mult: la nivelul aceluiasi autor.

Fernando Pessoa a scris in numele a patru poeti. Doar unul dintre ei avea numele sau. Ceilalti erau complet diferiti atat ca viziune poetica, dar si ca stil. Le-a inventat si corespondenta.
Pessoa isi explica trecerea de la un heteronim la altul destul de simplu: „Ricardo Reis, dupa meditatie abstracta care capata brusc forma concreta intr-o oda. Campos, cand simt impulsul subit sa scriu si nu stiu ce. Continuă lectura poetici si poezie (3)

poezie de azi cu răzvan ţupa