foto Miruna Vlada
Cum poate sa sune astazi poezia este o discutie in care oricine are o parere. Din fericire nimeni nu are o parere finala, astfel ca, daca nu ar deveni plictisitor, discutia poate sa continue. Printre nereusitele pe care pot sa mi le enumar este si trecerea pe langa momentul in care s-ar fi putut defini un mediu dinamic de video-poezie in Romania. Au fost mai multe reusite, unele ale lui Andrei Ruse, altele, intr-un proiect bine articulat, semnate de Eva Pervolovici, si ar mai fi de enumerat cateva. Din pacate, ceea ce a ramas din impulsul acela de acum 4-5 ani e doar lipsa unei arhive si o invazie de poeme lipite pe imagini cu care nu intra in nicio relatie (decat poate intamplator).
In acelasi timp s-a intamplat ca, in afara oricarei organizari sau articulari teoretice, poezia si-a facut loc in experimente inedite care folosesc platformele sociale virtuale. Un student a lansat cel mai lung poem din lume si, din ce spune el, automat se adauga aproximativ 4000 de versuri pe zi. Mi-ar placea sa fie vorba despre un gen, un domeniu care sa isi defineasca propriile sale trasee poetice. Dar e doar o parere subiectiva.
Nu as vrea ca invazia de montaje numite video-poeme sa deruteze. De fapt, uneori, chiar si cu cele mai kitsch instrumente se pot obtine lucuri care functioneaza in zona asta. Mai jos, un video-poem dupa Tony Curtis, poet cat se poate de galez nascut in acelasi an cu Dan Verona, Eugen Uricaru dar si cu Giani Versace (1946). Continuă lectura poetici si poezie (4) →
