Tag: Angela Marinescu

number the stars essay

Poeta Angela Marinescu mi-a transmis un mesaj legat de articolul meu despre premiile literare din numarul recent lansat al revistei Poesis International.

 

Draga Razvan,

Apropo de articolul tau despre refuzul premiilor din ultimii ani, refuzuri pe care noi nu le putem cunoaste pe toate, vreau sa-ti comunic, prin bunavointa Alinei, ceva mai exact decat ce-ai scris tu despre propriul meu refuz:

1. In primul rand tin sa-ti atrag atentia ca a refuza un premiu presupune mai multe elemente care se aduna in capul unui scriitor, ca orice fapt mai semnificativ. Vreau sa-ti spun ca aceste lucruri semnificative fac un camp magnetic cu foarte multe linii de forta. Ce-ai spune daca ai afla sau ai constientiza ca din vremuri imemoriale, ca inca din vremea comunismului toate premiile care s-au dat, s-au dat dat si cu concursul securitatii si a PCR-ului. Ce-ar fi fost daca toti scriitorii ar fi refuzat toate premiile care le-au fost oferite? Daca ai fi citit „Capcanele istoriei”, cartea lui Lucian Boia, despre cum scriitorii romani de pe vremea aceea deveneau delatori de la zi la alta, cu zambetul pe buze, sub toate regimurile posibile și imposibile, deveneau slugi ale acestor regimuri și totusi primeau premii cu nemiluita.

2. Ceea ce se intampla acum cu Dan Mircea Cipariu al nostru este o picatura de apa intr-un ocean de viclenie, ticalosie si senilitate imbecila. Daca douamiistii nostri ar fi refuzat premiile respective din cauza guvernului Ponta ar fi fost minunat; numai ca eu sunt aproape 100% convinsa ca au facut-o numai pentru ca l-au dispretuit personal pe Dan Mircea Cipariu. Cum a putut Dan Sociu sa-i multumeasca Biancai Burta-Cernat, lui Mihai Iovanel și lui Alexandru Goldiș ca l-au gasit chiar pe el cel mai bun poet al anului trecut, cand acesti trei critici literari au acceptat, la randul lor, sa se implice in jocul cu pricina? Ei nu trebuie (-au) amendați, numai Dan Mircea Cipariu? De ce, de ce, pentru numele lui Dumnezeu, nu puteti fi obiectivi pana la capat?

3. „Motivele mele personale” sunt acelea ca stiu cat de anost, mediocru si chiar submediocru si-a construit Daniel Corbu poezia pentru care a fost nominalizat la premiile Academiei, alaturi de mine. Daca motivul asta este atat de personal inseamna ca nu sti cum se scrie, ceea ce ma indoiesc. Faptul ca am amintit si de bani, de datoria lui Daniel Corbu catre mine, a fost o forma destul de perversa a mea de a ocoli motivul principal pentru care nu am vrut sa ma alatur lui Daniel Corbu. Mi s-a falfait intotdeauna de banii pe care mi i-a datorat, la urma urmei eu am fost cea vinovata ca i-am dat banii.

Si acum la sfarsit vreau sa-ti atrag atentia ca toate problemele mele personale s-au convertit in cu totul altceva. Atunci cand nedreptatea intervine pot deveni impersonala, si chiar daca nu-ti place cuvantul, de-a dreptul metafizica.

Cu drag,

Angela

 

Aşa cum ştiu de ani buni, Angela Marinescu reuşeşte să atingă zone sensibile ale practicilor din societatea românească a scrisului. Dânsa ştie mai bine decât mine cât arbitrar şi câte judecăţi deformate include jocul public al premiilor literare. Traseul care se deschide cu puzderia de premii acoperite din bani publici (ministeriali sau locali) se închide chiar cu susţinerea din bani publici a revistelor şi editurilor care programatic îşi asumă politica paşilor făcuţi pe loc. Creativitatea este exilată în afara programelor de finanţare, transformate în pomelnice şi sursă de venit pentru simularea unor acţiuni cu aer literar. Puţinele excepţii de la această regulă sunt incluse în joc, numai pentru a justifica regula culturii de întrajutorare.  Continuare

Punctul maxim al Târgului Naţional de Poezie. Din ce am prins online: Angela Marinescu (Marcovici) din volumul “Intimitate”

Despre Angela Marinescu se spun multe. Că nu este niciodată mulţumită, că nu îi place un poet sau altul, că ar vrea să fie apreciată mai mult, că a refuzat un premiu al Academiei pentru că poetul care urma să fie premiat o dată cu dânsa ar fi “uitat” să îi înapoieze nişte bani cu ani în urmă. O parte dintre aceste zvonuri sunt gestionate chiar de Angela Marinescu. Cel mai enervant la acestea este faptul că nu au mare legătură cu poezia pe care o scrie.

Regula poeziei româneşti a fost mai mereu “să pari poet”. De parcă de la “Viiaţa lumii”  încoace nu s-ar mai fi terminat cu analiza  fiziologiei poetului, poezia românească pare să fie citită cel mai bine în cheie idolatră (altfel cum să explici pasiunea pentru târnosiri postume?!). Angela Marinescu este unul dintre puţinii poeţi români interesaţi în primul rând de forţa versurilor pe care le scrie şi mai puţin de poza publică. Şi lucrul acesta se poate auzi în înregistrarea pe care Victor Potra a realizat-o pentru site-ul TNCP pe 14 mai, la, Libraria Bastilia:

Pentru mine e momentul de poezie al anului (până acum) pentru că a ales nişte versuri în care ia la şuturi reveria şi poezia oraculară cu o lejeritate care te face să te simţi scăpat într-o cutie de rezonanţă. Sigur, asta e o metaforă, dar nu ştiu niciun alt poet care să îşi permită să scrie ca şi cum ar avea toate vârstele posibile în acelaşi timp.
Vouă ce v-a atras atenţia în lecturile de anul ăsta şi de ce?

Premiile Mihai Eminescu Opera Omnia si Opera Prima (nominalizari)

Evenimentul organizat de poetul Gellu Dorian la Botosani este cea mai coerentă manifestare dedicată premierii poeziei româneşti. Ajuns la a 23-a ediţie, Premiul Mihai Eminescu Opera Omnia este unul dintre puţinele evenimente al căror juriu nu prea are cum să se înşele. Până acum, premianţi au fost în 1991 – Mihai Ursachi, 1992 – Gellu Naum, 1993 – Cezar Baltag, 1993 – Petre Stoica, 1995 – Ileana Mălăncioiu, 1996 – Ana Blandiana, 1997 – Ştefan Augustin Doinaş, 1998 – Mircea Ivănescu, 1999 – Cezar Ivănescu, 2000 – Constanţa Buzea, 2001 – Emil Brumaru, 2002 – Ilie Constantin, 2003 – Angela Marinescu, 2004 – Şerban Foarţă, 2005 – Gabriela Melinescu, 2006 – Adrian Popescu, 2007 – Mircea Dinescu, 2008 – Cristian Simionescu, 2009 – Dorin Tudoran, 2010 – Dinu Flămând, 2011 – Ion Mircea şi în 2012 – Nicolae Prelipceanu.
Şi acum, pe oricine ar alege dintre nominalizaţi, juriul, din care anul acesta fac parte Nicolae Manolescu, preşedinte, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Alexandru Cistelecan, Mircea A. Diaconu şi Ion Holban, va şti că atrage atenţia asupra unui poet român relevant pentru ultimele decenii. Continuare

“Sânge albastru” sau poezia Angelei Marinescu în documentar

“Cunoscută în rîndul scriitorilor, admirată şi citită de promoţiile tinere, Angela Marinescu a rămas o mare necunoscută pentru publicul larg. Absentă din manualele şcolare, aproape inexistentă în librării, editată în condiţii precare, autoarea este una dintre victimele de lux ale editoriadei. Într-un circuit normal, astăzi numele Angelei Marinescu ar fi circulat în seria operelor complete, a reeditărilor de lux sau măcar supracopertate. O nedreptate aparent uşor de îndreptat.” arata autorul proiectului finalizat cu acest documentar, un cristian în volumul Angela Marinescu 70, apărut în 2011 la Editura Paralela 45.

Angela Marinescu s-a născut pe 8 iulie 1941 în Arad. După ce a absolvit Liceul „Moise Nicoară”, a făcut un an de Medicină la Timişoara, în anul cinci transferîndu-se la Facultatea de Psihologie a Universităţii din Bucureşti. A debutat publicistic în 1965 cu poeme în revista clujeană „Tribuna”. A publicat volumele: Sînge albastru (1969), Ceară (1970), Poezii (1974), Poeme albe (1977), Structura nopţii (1979), Blindajul final (1981), Var (1989), Parcul (1991), Cocoşul s-a ascuns în tăietură (1996, Premiul USR pentru Poezie), Satul prin care mă plimbam rasă în cap (1997), Evanghelia după Toma (1997), Skanderbeg (1999), Fugile postmoderne(2000, Premiul USR pentru Poezie), Îmi mănînc versurile (2003), Tăcerea sexuală (2004), Limbajul dispariţiei (2006) şi Întîmplări derizorii de sfîrşit (2006). În 2003, un juriu naţional prezidat de Mircea Martin şi format din Alexandru Călinescu, Nicolae Manolescu, Ion Pop şi Cornel Ungureanu i-a acordat Angelei Marinescu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Poezia Angelei Marinescu a fost tradusă în engleză, franceză, germană, poloneză.

regia: Marian Baciu
imagine: Titus Tihăuan
muzica: Lucian Octav Baciu

cu:

Angela Marinescu
Antoaneta Ralian
Nora Iuga
Elena Vlădăreanu
Dan Coman

Documentar realizat cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România şi al Editurii Casa de Pariuri literare.