Thirteen Ways of Looking at a Blackbird
BY WALLACE STEVENS
I
Among twenty snowy mountains,
The only moving thing
Was the eye of the blackbird.
II
I was of three minds,
Like a tree
In which there are three blackbirds.
III
The blackbird whirled in the autumn winds.
It was a small part of the pantomime.
IV
A man and a woman
Are one.
A man and a woman and a blackbird
Are one.
V
I do not know which to prefer,
The beauty of inflections
Or the beauty of innuendoes,
The blackbird whistling
Or just after.
VI
Icicles filled the long window
With barbaric glass.
The shadow of the blackbird
Crossed it, to and fro.
The mood
Traced in the shadow
An indecipherable cause.
VII
O thin men of Haddam,
Why do you imagine golden birds?
Do you not see how the blackbird
Walks around the feet
Of the women about you?
VIII
I know noble accents
And lucid, inescapable rhythms;
But I know, too,
That the blackbird is involved
In what I know.
IX
When the blackbird flew out of sight,
It marked the edge
Of one of many circles.
X
At the sight of blackbirds
Flying in a green light,
Even the bawds of euphony
Would cry out sharply.
XI
He rode over Connecticut
In a glass coach.
Once, a fear pierced him,
In that he mistook
The shadow of his equipage
For blackbirds.
XII
The river is moving.
The blackbird must be flying.
XIII
It was evening all afternoon.
It was snowing
And it was going to snow.
The blackbird sat
In the cedar-limbs.
Wallace Stevens, “Thirteen Ways of Looking at a Blackbird” from The Collected Poems of Wallace Stevens. Copyright 1954 by Wallace Stevens. Reprinted with the permission of Alfred A. Knopf, a division of Random House, Inc. From Poetry Foundation
Finala Licart 2014 vine din nou cu atelier de poezie
Este al treilea an în care Licart, evenimentul pe care Radu Herjeu si echipa sa îl dedică liceenilor din toată țara, își duce finaliștii la Poiana Brașov. Între 5 și 11 august, primii clasați din competițiile rezervate fotografiei și literaturii se adună la Brașov pentru ateliere specializate.
Fotografie şi poezie
Anul trecut, participanții de la poezie au avut ocazia să lucreze cu finaliștii secțiunilor Licart dedicate fotografiei, iar rezultatele au fost surprinzătoare.
Teodora Andrișan a lucrat cu poemul Călăuză al Andreei Udrea (Col.Naţional B.P.Hasdeu din Buzău) fotografiat din antologia Licart: „când din toate mizeriile/ construiai un perete cămăşii tale de noapte/ şi te zvârcoleai pe-o parte şi pe alta/ din lipsă de colţuri// când dormeai pe zori de ziuă/ sfidându-ţi patul obosit de insomniile tale voite// când te rătăceai în zi/ când te rătăceai în noapte// când îţi ocoleai privirile/ nevinovate pentru ieşirile în exterior// când nu-ţi iertai corpul/ pentru că durea// când spre sfârşit oboseai/ şi te aruncai în construcţii scremute de banal/ între degetele arătătoare şi mijlocii// când nu aveai titlu/ şi ţi se spunea conţinut//”. Continuă lectura Finala Licart 2014 vine din nou cu atelier de poezie
Identitatea în atelier
Potrivit unui comunicat, in perioadele 4-8 Noiembrie 2013 şi 6-10 ianuarie 2014 Atelier 35(str Șelari 13) prezintă la București, „Atelierul de Identităţi Alternative – Câţi eu?”.
Motto:
„I subsist as a kind of medium of myself.” (Fernando Pessoa)
Identitatea fiecăruia dintre noi poate fi considerată un joc de puzzle pe care până la un anumit punct îl putem manevra după propria voinţă. Ideea acestui atelier porneşte de la nuvela „Tristan Vox” de Michel Tournier care explorează interconectivitatea şi volatilitatea relaţiei dintre voce şi identitate. Protagonistul, Felix Robinet, prezentator de radio trecut de prima tinereţe, îşi creează un alter-ego, prezentându-se sub pseudonimul Tristan Vox. Sedus de inflexiunile vocii sale, publicul şi-l imaginează ca pe un tânăr boem şi şarmant. Acest lucru este însă în totală discrepanţă cu firea şi înfăţişarea lui Felix Robinet. Plasticitatea personalităţii este problematizată de către Michel Tournier prin crearea unei relaţii instabile între limbaj şi obiect sau identitate şi voce, arată organizatorii.
Atelierul „Câţi eu?” propune participanţilor crearea unei identităţi alternative, fie pornind de la o trăsătură neexplorată fie ca exerciţiu de a exista sub o identitate ce poate fi asumată în viaţa de zi cu zi. De-a lungul atelierului, coordonatorii vor introduce genealogia acestei idei şi îi vor susţine pe participanţi în creearea unor identităţi alternative. Aceste alter-egouri vor funcţiona în scris ca şi pseudonime, intervenţii radio, noi conturi de facebook, blog-uri, profiluri matrimoniale, intervenţii tv şi altele. La sfârşitul celei de-a doua perioade, proiectul se va materializa într-o expoziţie care va documenta evoluţia acestor identităţi.
Continuă lectura Identitatea în atelier
