Licart – cele mai noi forme ale poeziei, un atelier de elemente de poetică relaţională are loc la Poiana Braşov între 10 și 14 august 2013.

Între 10 şi 14 august se desfăşoară în Poiana Braşov atelierul „Cele mai noi forme ale poeziei – elemente de poetică relaţională”. Timp de cinci zile, finaliştii secţiunii de poezie ai concursului naţional Licart, rezervat liceenilor lucrează împreună cu poetul Răzvan Țupa. De două ori pe zi, cei mai tineri autori vor avea ocazia să parcurgă exerciţii de scriere şi de lectură care pun tradiţia şi istoriile poeziei faţă în faţă cu posibilităţile de expresie ale poeziei recente.

De obicei se vorbeşte despre o opoziţie între poezia contemporană şi formele clasice ale genului. Totuşi fiecare formă clasică a versurilor a avut propriul moment în care a fost numită „contemporană”. Dacă, în cazul istoriei, poate fi identificat momentul în care a început să fie folosit conceptul „contemporan”, interpretând evenimentele unui trecut recent, poezia este legată de prezent. Chiar şi atunci când romanticii insistau asupra poetizării trecutului, perspectiva lor era determinată de evenimentele prezentului şi de intenţia legitimării unei viziuni asupra societăţii în care trăiau. Într-un volum din 1923, Ion Pillat scria aceste versuri dedicate bunicului său: „Văd rochia bunicii cu şal şi malacov, Văd uniforma veche de ofiţer la modă Pe când era el Junker – demult – sub Ghica-vodă Când mai mergeau boierii în butcă la Braşov”.

În paralel, vă propunem un fragment din poemul „Dormi sau te prefaci?” de Florina Huzoaica din Făget, text finalist al ediţiei 2013 a concursului de poezie din cadrul Festivalului Licart, construit, la 90 de ani distanţă, în jurul figurii bunicului: „e un fel de Dumnezeu inexistent şi rece/ să cred în el e la fel cu a crede-n Moş Crăciun;/ tot ce pot simţi este vidul din mine şi nu am ştiut niciodată/ să-i spun c-a murit prea repede, că m-am născut prea târziu”.

Poeziei scrise azi i se reproşează multe. Dar în aceeaşi situaţie au fost toate tipurile de poezie la vremea lor. Şi, totuşi, până şi expresiile insuportabile ne oferă o imagine a ciocnirilor dintre cele mai vechi obsesii şi puterile expresive ale unui prezent pe care poezia nu are cum să îl evite. Aşa cum se vede din alăturarea din această primă propunere a atelierului de poezie Licart. Oricât de tentantă ar fi legitimarea pe care o oferă formele consacrate ale poeziei, expresivitatea versurilor a avut întotdeauna de cucerit un prezent pe care l-a resimţit violent sau străin.

Exerciţiile pe care organizatorii atelierului din Poiana Braşov le propun în acest an vor aduce în prim plan tensiunile creative care oferă, deopotrivă celor care scriu, dar şi celor care citesc poezie, ocazia de redescoperi ceea ce ne leagă de toate timpurile expresiei poetice, trecute sau viitoare prin ochii şi cuvintele prezentului.