Scrisul tău are un loc în fața publicului la ediția 15 din Festivalul Internațional de Poezie București. Înscrie-te la întâlnirile atelierului poetic-relațional cu Răzvan Țupa (www.poetic.ro și @citEștioficial) la Muzeul Național al Literaturii Române din București și ai ocazia să prezinți pe scenă ceea ce scrii. Formulează pentru un public poemul care să te reprezinte. Atelierul include o prezentare publică în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București. ❗ Când va avea loc? 12 – 14 septembrie 2024, de la 18:30 la 21:30. ❗ Ce trebuie să faci pentru a te înscrie? Trimite 3 minute de filmare cu tine cu:
1-3 versuri dintr-un poem clasic
1-3 versuri dintr-un text contemporan
1-3 versuri proprii Toate acestea sau la alegere. În plus trimite și o scurtă biografie (cel mult 15 rânduri), date de contact (adresa e-mail, nr. telefon) și o pagină de text de la care poate porni discuția în atelier în ce te privește. ❗ Când se fac înscrierile? Te poți înscrie în perioada 10 iunie-1 septembrie 2024, la adresa programe@mnlr.ro. ❗ Când se anunță rezultatele? Lista participanților va fi comunicată pe data de 7 septembrie 2024.
Un playlist poetic relațional în performance
Ce include atelierul poetic relațional de la FIPB2024
După ce te înscrii la atelier poetic relațional te așteaptă două prezentări cu public și două sesiuni de lucru.
vineri, 13 septembrie, la Muzeul Național al Literaturii Române 18.30-21.30 – sesiune de lucru exclusiv cu participanții înscriși potrivit indicațiilor de mai sus
sâmbătă, 14 septembrie, la Muzeul Național al Literaturii Române, 18.30-21.30 – sesiune de lucru exclusiv cu participanții înscriși potrivit indicațiilor de mai sus
duminică, 15 septembrie 18.30-22.00, la Sala Arcub, prezentare finală cu public. Exersăm mai mult ca să iasă cum vrea fiecare cu poezia lui.
Playlist poetic pentru poezie în experimente
Ce mai vezi la FIPB 2024, într-o ediție dedicată intersecțiilor între domenii și genuri
Un comunicat din partea organizatorilor arată că în perioada 9-15 septembrie 2024, ”poezia cucerește din nou Bucureștiul”. Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) pregătește o nouă ediție a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB). Festivalul Internațional de Poezie București a ajuns la cea de-a XIV-a ediție. Festivalul a crescut exponențial de la un an la altul, devenind astăzi unul dintre cele mai importante evenimente de gen din România și unul dintre cele mai urmărite din Europa Centrală și de Sud-Est.
Festivalul Internațional de Poezie București se prezintă ca un spațiu de dialog și reflecție pentru poeți dintr-un important număr de spații lingvistice – peste 20 de țări și comunități autonome ale lumii. În afară de invitații din România și Republica Moldova, evenimentele Festivalului Internațional de Poezie București aduc în prim-plan autori din Austria, Belgia, Brazilia, Elveția, Italia, Israel, Canada, Croația, Franța, Germania, Grecia, Marea Britanie, Panama , Portugalia, Serbia, Spania, Suedia, Statele Unite ale Americii, Turcia, Țara Galilor, Ungaria, Uruguay.
Un playlist poetic în construcție cu exemple de poezie în performance în România
Peste 50 de evenimente compun arhitectura programului din cele șapte zile ale festivalului, construit de-a lungul ultimei jumătăți de an de echipa Muzeului Național al Literaturii Române alături de zecile de parteneri ai proiectului. Un program amplu și dens: de la lecturi publice, dezbateri, conferințe, la workshopuri, momente dedicate unor poeți importanți dispăruți dintre noi, ateliere și performance-uri de poezie, seri dedicate debutanților, momente de improvizație, ateliere de scenarii și scurtmetraje pornind de la filme dedicate poeziei, la momente artistice în care poezia stă alături de alte arte, precum muzica, pictura sau filmul. „Organizat de Primăria Capitalei prin Muzeul Național al Literaturii Române, Festivalul Internațional de Poezie București celebrează în 2024 cea de-a XIV-a ediție. «Literaturizăm bătăile inimii» – am așezat ediția din acest an a Festivalului sub semnul acestei parafraze după Eugen Lovinescu. Pentru că, indiferent de temă, formă, influențe, generații, poezia este însăși viața, cu toate luminile și umbrele sale, deopotrivă individuale și colective, un spectru larg care reușește să capete sens odată ce este literaturizat. Timp de șapte zile, ne bucurăm din nou de un cadru de trăiri și dezbateri create în jurul poeziei, unde scrisul este sărbătorit ca artă, alături de tonalitățile muzicii, nuanțele și viziunile picturale sau bucuria unui spectacol teatral ori cinematografic. Le sunt recunoscător tuturor partenerilor noștri care au acceptat să facem cea de-a XIV-a ediție posibilă. Am încredere că publicul iubitor de poezie sau doar curios, cititorii «clasici» sau adepții experimentelor poetice vor găsi în lista bogată de lecturi, dezbateri și ateliere măcar un eveniment care să-i aducă alături de noi”, spune Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, organizatorul evenimentului. Dacă ești în București și te interesează ce se mai întâmplă cu poezia, evenimentele în cadrul FIPB 2024 în peste zece spații culturale cunoscute din București: Biblioteca Centrală Universitară „CaroI I”, Muzeul Național al Literaturii Române – sediul din str. Nicolae Crețulescu 8, Muzeul Național al Literaturii Române – sediul din Calea Griviței 64-66, Cărturești Verona, Cărturești Carusel, Librăria Humanitas Cișmigiu, ARCUB, Librăria Kyralina, Institutul Cervantes din București, Casa memorială „Anton Pann”, Londohome, precum și în cele mai importante licee. Publicul are acces gratuit la evenimentele din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București. Programul complet al proiectului se va regăsi în curând pe site-ul oficial: www.fipb.ro.
August rămâne lună de ateliere pentru cei de la Cenaclul Visceral. Proiectul a ieșit în lume la finalul lui 2023 și de atunci a adunat evenimente cu public gândite ca laboratoare dar și o antologie tipărită cu titlul ”Vederi”, una dintre cele mai consistente întreprinderi poetice din 2024. Și-au pus ce aveau nevoie în genți și au ieșit în trei tururi prin București. I-am rugat pe Clara Caradimu, Irina Francisca Ion, Călin Niță, Ștefan Pușcașu, Andreea Roxana Ghiță și pe Mihail Lucian Florescu să povestească pentru poetic.ro cum s-a adunat povestea fiecărei întâlniri.
TUR I – ANATOMIA MEMORIEI (3 august 2024)
foto: FB Cenaclul Visceral
GHIZI: CLARA & IRINA au răspuns:
Clara face parte din Atelierele Scînteia și are un spațiu de lucru la etajul 3 al clădirii, pe care l-am inclus și noi la finalul turului. Am ținut toamna trecută câteva întâlniri de cenaclu aici și ne-a plăcut foarte mult atmosfera. Nu mai eram într-un loc călduț în sufrageria cuiva, eram într-o mică parte de istorie. Oamenii care au lucrat în trecut în Casa Presei și antiteza dintre un grup de tineri, care vine să discute poezie contemporană și spațiul în care ea ar fi fost clar interzisă era mereu în gândurile noastre.
Poezia se preocupă foarte mult cu trecutul, cu nostalgia, ce loc mai bun care să servească drept suport al nostalgiei decât o clădire imensă căreia să îi disecăm memoria, care are în față corporații și arhitectură modernă. Clădirea este singura care păstrează intact simbolul partidului comunist, un regim care încă își lasă amprenta asupra comunităților azi.
Noctambulele au apărut din dorința de a face ceva diferit, de a scoate poezia din serile de lectură și a o aduce pe străzi. E atât de multă inspirație în jurul nostru de fapt, mai ales noaptea când e liniște și poți auzi vibrația orașului. E un atelier în mișcare care formează și mici comunități, așa cum fac și Laboratoarele, dar de data asta într-un cadru mult mai intim. În particular la turul Anatomia Memoriei am urmărit să privim mult mai atent locurile prin care mergem, să ne punem mai multe întrebări cu privire la trecut, ce putem învăța din el și ce putem să dăm mai departe în lume. Să fim conștienți că este o parte din noi așa cum și noi avem o datorie față de el.
Nu în ultimul rând, în Casa Presei a lucrat Nora Iuga, care a fost interzisă și a fost nevoită să-și scrie poeziile pe ascuns. Ce înseamnă asta pentru noi acum, pentru un grup de tineri care vin în Casa Presei și sunt liberi să scrie orice își doresc, în carnețele, în notes app, să se exprime așa cum simt.
Ne-am dorit să strângem o comunitate căreia să-i prezentăm poezia în noi moduri creative și credem că ne-a reușit.
Ni s-ar fi părut interesant să mergem cu participanții și în zonele mai puțin accesibile ale Casei Presei, cum ar fi subsolul, curtea interioară sau acoperișul clădirii, însă acolo deja ne-am fi dus într-o zona de urban exploring și ne-am fi îndepărtat de scopul și povestea atelierului nostru. Chiar dacă toată Casa Presei în sine e un prilej pentru “Anatomia Memoriei”, ne-am rezumat la cateva puncte cheie care sa mențină firul roșu al turului.
O nevoie vitală pentru noi este prezența unui public. Mai exact a unei audiențe care să te susțină, să fie prezentă la majoritatea evenimentelor, să-ți urmărească activitatea online și să participe activ, practic, să-ți permită ca toate ideile și proiectele să poată fi realizate. Cât despre poezie ca atare, genul de comunitate cum este cea creata în jurul Cenaclului Visceral este fix platforma de care cred că orice scriitor tânăr, la început, are nevoie pentru a continua să găsească inspirație, să învețe alături de alți, să intre mai în profunzime în tot ceea ce presupune poezia. Așa că, în afara de prezența comunității noastre și de resurse financiare, pentru a putea continua să ne extindem și mai mult în această sferă, nu cred că am mai avea nevoie de mare lucru:).
Am explorat tema turului nostru prin trei exerciții ținute în Casa Presei. Mai exact, pe holuri, la sediul unei televiziuni, într-un atelier de artă și, nu în ultimul rând, am interacționat și cu bazinul secătuit al unei foste fântâni din fața Sălii de Marmură.
În primul exercițiu, a trebuit să construim noi o memorie a Casei Presei, să ne imaginăm ce personaj ar fi putut lucra aici sau s-ar fi putut afla cu orice alt scop în acest spațiu, atât în trecutul, cât și în prezentul clădirii. Participanții au fost neașteptat de creativi și, printr-un performance gândit în grupe de câte trei, ne-au arătat ce gândesc și cum se mișcă personaje precum un cenzor indignat, un tânăr gen z supărat pe capitalism, un preot care a luat-o razna, fantoma unei tinere inspirată din tragicul caz ,,Anca” și o femeie de serviciu îndrăgostită de Ceaușescu.
Mai departe, apropiindu-ne de memoria generației noastre, am staționat în sediul unei televiziuni din Casa Presei. Pornind de la relația cu televizorul și tipologia de conținut media pe care îl consumam în anii noștri formatori, participanții au avut de scris câteva versuri cu tema ,,nostalgie, ca atitudine”.
Partea a treia a turului nostru a presupus explorarea operei literare dar și a poveștii de viață a poetei Nora Iuga, care a lucrat în tinerețe în Casa Presei ca traducător la Editura Enciclopedica, în perioada în care era catalogată drept autor interzis. Am citit din poemele ei, iar participanții și-au prezentat câte un obiect drag din trecutul lor pe care l-au adus fizic la tur. Tot în această etapă, fiecare din participanți a trebuit să-și tasteze versurile scrise în exercițiul anterior la o mașină de scris, într-o cămăruță decorată cu scenografia pe care ne imaginăm noi că ar fi avut-o biroul dactilografei de noapte.
În final, la ieșirea din Casa Presei, am dăruit acestui spațiu poemele noastre scrise la mașină, ascunzându-le în crăpăturile fântânii abandonate din fața sălii de marmură, încheind turul cu ideea că versurile pe care le-am scris aici fac parte acum din memoria clădirii.
TUR IIPOEZIA CA PRODUS ARTIZANAL (10 august)
Foto FB Cenaclul Visceral
GHIZI: CĂLIN & ȘTEFAN descriu așa povestea:
1. Călin: Iniţial ne gândeam că am putea face ceva care să se lege de ideea de spaţiu interzis/inaccesibil, aici „culisele” berăriei s-ar fi potrivit bine, iar insula de pe lacul morii poate părea un loc foarte străin noaptea. Totuşi, aici mergeam mai mult pe sentimentul de spaţiu liminal pe care l-am avut eu când am fost prima dată în locurile respective, iar asta e greu de repetat într-un context organizat, de asta am mers pe ceva mai uşor de transmis, anume ideea de a pătrunde în procesul de scriere şi a îi analiza şi aprecia etapele în loc de a vedea poezia ca pe un produs pe care îl consumăm fără să ne întrebăm de unde vine.
2. Ștefan : Având în vedere tema finală turului, poezia ca produs artizanal, dar și aspectul de atelier al turului, ne-am dorit să le oferim participanților alte perspective pentru procesul de creație și diverse metode prin care se poate întâmpla poezia. De asemenea, ne-am dorit să încurajăm prin exercițiile alese ca participanții să iasă din zona de confort, să descopere formule noi pentru propria creație, astfel să descopere în ei idei noi de care ar putea profita pe viitor pentru a evolua în parcursul lor. Fiind prima oară cand facem un atelier coordonat de noi, ne-am dorit foarte mult și să fie un eveniment plăcut și productiv pentru participanți.
Rezultatele au fost mulțumitoare chiar în acel moment, participanții fiind foarte energetici, activi și entuziasmați să ducă la bun sfârșit fiecare exercițiu. Câțiva dintre ei scriau doar despre teme care se învârteau în jurul unor sentimente de tristețe, angoasă, dar în urma exercițiilor au experimentat scrisul momentului prezent, despre momente fericite sau plăcere. Datorită naturii primului exercițiu organizat de mine, toți participanții au scris folosind formule, câmpuri lexicale, stiluri care le erau străine sau peste mână, dar în urma exercițiului au realizat că o limitare auto-impusă nu este benefică și s-au bucurat să găsească în interiorul lor și alte moduri de a scrie. De asemenea, exercițiul lui Călin i-a ajutat să recunoască importanța procesului de editare, realizând că și asta poate fi o etapă creatoare. Astea nu sunt numai observații din exterior. După finalizarea întregului tur, i-am întrebat pe participanți cum li s-a părut per total ceea ce au făcut, iar ei singuri au făcut aceste observații asupra propriei poezii și lucrul ăsta îl găsesc cel mai important. Cât vine vorba de emoțiile anterioare atelierelor, acum mă uit înapoi și mă bucur că le-am făcut. Participanților le-a plăcut foarte mult, au spus că și-ar mai dori o ediție sau ceva asemănător. Iar pentru mine a fost o altă provocare de creativitate care mi-a prins foarte bine.
3. Călin: Eu aş fi vrut mult de tot să facem ceva de explorare urbană pentru că merge mult mai bine pe conceptul de spaţiu interzis. O clădire abandonată are un efect mult mai puternic asupra oamenilor, oricine ai fi simţi că locurile astea au o energie specială, dar e foarte greu să faci aşa ceva cu un grup mare în condiţii sigure şi legale, deci ideea a picat rapid.
Ștefan : Pentru mine spațiul a fost secundar ca importanță, desigur a influențat foarte mult tipul de exerciții și comunicarea, dar aș fi putut adapta exercițiile în funcție de orice alt spațiu și s-ar fi potrivit în cele din urmă, iar pentru mine cel mai important a fost ce pot să ofer participanților.
Totuși, mi-ar fi plăcut să fac un atelier pe temă ecologică și să fi accesat un spațiu seminatural pentru a observa în poezie interacțiunea unui mic ecosistem cu artificialul, să înțelegem specificitatea locului sau să ne ducem într-o zonă retrocedată și să încercăm să înțelegem durerea nespusă a locului, a perimetrului. Desigur ultima ar fi fost destul de greu de pus la punct tot din motive legale, dar prima idee ar putea rămâne ceva de făcut pe viitor.
4. Ștefan : Evenimentele Visceral sunt destul de diversificate ca scop. Totuși, ceva ce unește de exemplu Laboratoarele cu Tururile este dorința de a învăța de la alții și a-i învăța pe ceilalți ce e poezia, metodele prin care ea se propagă sau se înțelege. Încercăm să facem asta prin metode cât mai friendly față de celălalt, astfel să ajungem în punctul în care Visceral este și un cenaclu, un cerc închis în care noi ne simțim ca o familie poetică, dar și o comunitate, comunitatea Visceral fiind deschisă și prietenoasă, cu cât mai mulți membri pasionați de poezie care sunt foarte dornici să învețe unul de la celălalt.
Evenimentele Visceral mi-au oferit un orizont mult mai mare de posibilități când vine vorba despre poezia proprie, iar schimbul continuu de sfaturi, aprecieri și critici, mă face să vreau să-mi perfecționez poezia și să o privesc din cât mai multe unghiuri posibile.
Tema turului nostru a fost Poezia ca Produs Artizanal. În această idee am fost la Berăria Anagram, unde participanții au putut să afle cum este produsă berea artizanală direct din spatele cortinelor. Fiecare participant au putut să guste o băutură din hamei cu diferite arome interesante și au aflat care este primul exercițiu pregătit de noi. Participanții au fost rugați înainte să vină la tur cu un poem încă în lucru, nefinisat și au fost rugați să îl citească. Așa cum au putut să afle cum se face berea, așa fiecare participant a împărtășit cu ceilalți colegi de atelier cum se face poezia, spunând care sunt detaliile din spatele creației, de unde le vine inspirația, care e povestea fiecărui poem. După acest moment, participanții au adăugat la poemele nefinisate diferite versuri inspirate din gustul berii, turul fabricației, afișele de pe terasă, drumul până la locul desemnat sau căldura insuportabilă.
După terminarea acestui exercițiu, ne-am dus pe o insulă de la Lacul Morii. Acolo am testat ecoul interesant al unei construcții vechi și după ne-am așezat pe câteva pături puse pe iarbă. În acest vibe a început următorul exercițiu al poeziei artizanale. Fiecare participant a fost rugat să pregătească o poezie preferată scrisă de un alt autor. Din poezia lor preferată au realizat un blackout poem care să aibă doar 4 versuri mici pe care să le scrie cu creioane colorate pe câte un bilețel mic. Biletele au fost apoi amestecate și împărțite, fiecare participant având în față alte versuri decât cele pe care le-au scris. Din acele versuri surpriză au făcut o poezie nouă unde să includă versurile de pe bilet cu libertate deplină, au putut să le spargă, să le pună în orice ordine au vrut sau orice altceva de care dispunea imaginația lor. După ce au citit toți noua creație a urmat o mică pauză. După 10 minute, participanții au fost foarte entuziasmați să înceapă ultimul exercițiu. Au fost puși în perechi de câte doi și au povestit câte o amintire fericită. După au scris câte o poezie din perspectiva celuilalt. Cu multe emoții le-au citit pe rând și au fost foarte fericiți când au aflat că partenerului de exercițiu i-a plăcut poemul cu amintirea sa.
TUR III(A)CASĂ. O POVESTE DESPRE PIELE (17 august)
Foto poetic.ro
GHIZI: ANDREEA & LUCIAN
A pornit cu un text postare Instag: Care e legătura dintre alunițe, Mihai Eminescu și o fabrică de trăsuri? Dacă vrei să le facem să comunice între ele și cu noi, ăsta e turul pentru tine!
Andreea și Lucian te invită într-o excursie all inclusive în planul astral și pe străzile mai puțin cunoscute ale Bucureștiului. Suntem turiști la noi acasă și explorăm pielea care ne face să aparținem.
Ce înseamnă acasă? Ce înseamnă să pleci? Ce înseamnă să vii și să te întorci?
Cât de mult e corpul tau acasă?
Nu trebuie să aduci cu tine decât un carnețel, un pix, o pereche de căști și cât mai multă încredere în realitateaticțiune pe care ți-o propunem.
Am construit turul în jurul pielii înțeleasă ca spațiu al ambiguității, al protecției și al porozității. Pielea este matricea care ne permite să comunicăm cu lumea, dar care ne și protejează de ea. De asemenea, am fost interesați și de istorii dermale, urmele pe care timpul le lasă pe pielea noastră. Plecând de aici, am construit o punte între conceptele de piele și (a)casă, concentrându-ne pe asemănări: ambiguitatea protecție/porozitate, urmele lăsate de istorie, existența publică a pielii și a casei.
În cadrul turului, alternăm exerciții de meditație activă cu momente performative. Prin ele, ne propunem să explorăm afinitățile dintre piele și arhitectura orașului și să accesăm trecuturi reale sau imaginare ale celor două spații.
LUCIAN & ANDREEA spun povestea așa:
1. Lucian: Am o legătură specială cu străzile de pe traseul turului, este zona în care am crescut și în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții de până acum. Mă simt foarte în largul meu mergând noaptea prin aceste locuri și am vrut să împărtășesc cu participanții acest sentiment. În plus, e o zonă plină de clădiri cu istorii interesante, dacă te deschizi față de ele, e imposibil să nu te inspire cumva.
Foto poetic.ro
2. Andreea: Ne-am dorit să conectăm într-o oarecare măsură oamenii cu orașul lor printr-o altă perspectivă, aceea a eliminării barierei dintre corp și spațiul locuit. În același timp, în cadrul turului am fost în mișcare și am încurajat participanții să privească în jur și să descopere clădiri/străzi mai puțin populare din punct de vedere turistic, dar reprezentative pentru București și locuitorii lui tocmai prin aparenta lor eterogenitate și diversitate. Cred că e foarte ușor să treci nepăsător pe lângă niște locuri care te pot inspira, iar acest tur a presupus o redescoperire a capacității poeziei de a fi produsă oriunde și din orice.
Rezultatele cele mai palpabile sunt poeziile participanților și desigur și capacitatea acestui tur de a ne inspira pe noi. În plus acest tur a fost benefic și pentru că am reușit să integrăm în el și câteva momente de performance. Totul a funcționat ca un performance continuu și uneori ideile veneau pe parcurs și lucram cu ele ca atare.
Lucian: Nu am de adăugat la ce a spus Andreea decât că amândoi suntem interesați de legăturile dintre performance art și poezie, de moduri posibile în care dispozitive performative se pot naște din actul de scriere și de tactici de a traduce experiența trupului în poezie. Acest tur a fost o ocazie perfectă de a experimenta cu toate acestea.
Foto poetic.ro
3. Andreea&Lucian: Am gândit turul de o manieră foarte site specific, dacă am fi adăugat sau eliminat un loc sau altul, ar fi trebuit să refacem întregul parcurs. Activitățile pe care le-am propus în cadrul noctambulei au fost dictate de locuri, nu am ales locurile în funcție de activități. 4. Andreea&Lucian: De frecvență, cel mai probabil. Nu în sensul în care să repetăm același lucru de mai multe ori, credem că am avea nevoie de un cadru în care să putem propune astfel de experiențe în mod constant. E posibil să găsim în curând o soluție pentru această nevoie, stați cu ochii pe Cenaclul Visceral 😉
De câțiva ani, Simona Popescu marchează vara cu câte o lectură în care pune față în față studenții de la cursurile sale de scriere creatoare și invitați din cele mai diverse zone ale scrisului de azi. În 2023, Nora Iuga a deschis seria, în 2022 nu mai știu exact. Și tocmai ca să nu mai fiu în situația asta și la anul (cum ar zice naratorul despre un personaj al lui Caragiale) pun acest semn.
Maratonul de poezie are tot felul de formule în spațiul public românesc. Cele mai persistente probabil că sunt Jazz și Poezie și cel de la Filit, la Iași, și la Brașov știu că era unul. Pentru mine personal cel mai reușit este cel care deschide Poetry International Festival din Rotterdam. Dar chiar și acolo poți să vezi că audiența online crește cu greu peste cea fizică. Am impresia că erau pe undeva la între 600 și 1.000 de persoane în sală iar din ce văd online abia au trecut peste 1.100 de vizualizări. Așa a arătat în 2016.
De fiecare dată când ajung al un maraton mă gândesc cum ar putea să fie formulat încât să nu se piardă complet interesul pentru ce se întâmplă pe scenă. Dezbaterea e încă deschisă. De fapt nici pentru cazul celui mai bun maraton pe care l-am pomenit mai sus nu cred că am văzut decât 2 sau 3 în afara celui de mai sus. Dar și asta e o situație care ține de poezie… cum îmi dau seama că mă interesează ce e acolo și nu ce e altundeva?
De data asta răspunsuri dau studenții: Radu Bădescu, Florentina Mihaela Băloi, Teodora Bercianu, Mircea Carabulea, Ailyn Chirculescu, Bianca Cuciuc, Georgia-Alexia David, Andra Dinculescu, Alesia Eftemie, Dragoș Alexandru Florea, Miriam Penelopa Georgescu, Victor Grigoraș, Alexandra Ivan, Rareș Mihai Mazilescu, Călin Niță, Lavinia Pașparugă, Ana Păscăluță, Ioana Pleșiu, Răzvan Tănșanu, Ioana Tătărușanu, Maria Teodorescu, Alexandra Torjoc.
Invitați sunt Santiago Gutiererrez Echeverria, Irina Francisca Ion, Bianca Oancea, Matei Stan, Dana Zetu, Adela Greceanu, Florin Iaru, Vasile Gribincea.
În cadrul întâlnirii studenții de la litere se aleg și cu primul număr al revistei U. Așa cum se vede, are și platformă online. Spor!
De-a lungul timpului diferite generații de studenți au adunat energiile lor în reviste ale Facultății. La un moment dat erau chiar două publicații. ”Litere nouă” și ”Doamna Grasă”. Povestea lor e în Observator cultural. De fapt e interesant pentru cine vrea să vadă de unde au venit și unde se duc interesele celor pe care mizezi la școală.
Când e vorba de avangardă s-ar putea să ai în minte mișcări literare puse la locul lor prin istorii. Asta dacă reușești să nu te limitezi la zgomotul de fond care leagă de termen tot felul de întâmplări fie ele culinare ori sondaje electorale. Dincoace de zarvă, schimbările de perspectivă îți vin din abordări pe care le descoperi chiar și în domeniile de interes larg. Iar un top e mai la îndemână când citEști. De exemplu din luna iulie. Sigur, pentru mine s-ar putea să fie relevantă pentru avangardă prestația lui Nyjah Huston la Olimpiada de la Paris 2024, așa cum din zonă îmi e ieșirea lui Andy Anderson la Tokyo, chiar dacă nu a terminat decât pe locul 16 în 2020… dar asta e o poveste personală. Poate pentru august și vacanțele lui. Dar să încep numărătoarea inversă a cărților recomandate în iulie, pentru că la august revenim în final.
9 „Supercomunicators”, de Charles Duhigg: Și în comunicare faci treaba cu metaficțiune
„Conversația este aerul comun pe care îl respirăm.” Charles Duhigg, „Supercomunicators- how to unlock the secret language of connection”, Random House New York, 2024 Pe cât de obișnuită pare ideea unui schimb de idei, pe atât de aprinsă se dovedește conversația. Iar iulie tema selecțiilor citEști te-a ghidat prin ceea ce poate să mai însemne astăzi avangardă. Charles Duhigg este jurnalistul premiat cu Pulitzer și cel care a făcut un bestseller din cartea sa despre puterea obișnuinței. De data aceasta secretele conversației sunt obiectul investigației sale. În volumul ”Supercomunicators”, el mizează pe limbajul conexiunii. Este ceea ce schimbă regulile celor mai dificile întâlniri. Iar reperele sale sunt ”despre ce este vorba de fapt”, ”ce simt” și ”cine sunt”.
„Conversații dificile au loc tot timpul” Charles Duhigg, „Supercomunicators- how to unlock the secret language of connection”, Random House New York, 2024
8 „Băiatul sclipitor” de Paul Auster: Creezi dialogul prin intertextualitate
„«Semnul roșu al curajului» s-a născut din disperare.” Paul Auster, „Băiatul sclipitor”, traducere Iulia Gorzo, Pandora M Anansi, 2024 Ce este un deschizător de drumuri îți arată multe biografii. Dar o carte care îți traduce în termenii de care ai nevoie astăzi o biografie de acum mai bine de un secol apare mai rar. Iar „Băiatul sclipitor”, de Paul Auster, asta face. Este vorba despre Stephen Crane, scriitorul care a marcat începutul de secol XX ca să devină un reper și să fie din nou ignorat și apoi, redescoperit. Este una dintre aparițiile anului în limba română, mai ales că multe dintre fragmentele citate aici sunt pentru prima dată traduse.
„A fost mai întâi nimeni, apoi cineva” Paul Auster, „Băiatul sclipitor”, traducere Iulia Gorzo, Pandora M Anansi, 2024
7 „Ce-a urmat după Eden”, de John Charles Chasteen: Asiguri viitorul prin sustenabilitate
„Cinzeci de secole de preamărire de sine și de cârcoteală vor fi greu de depășit.” John Charles Chasteen, „Ce-a urmat după Eden- O scurtă istorie a lumii”, traducere de Andreea Popescu, Litera, 2024 Recitești istoria sau ea te reformulează pe tine? O carte care începe cu asaltul asupra Capitoliului american și se încheie cu invazia lui Putin din Ucraina îți arată că până și poveștile spuse pe scurt au ce să te învețe. În „Ce-a urmat după Eden”, John Charles Chasteen urmărește conflictele care au marcat evoluțiile societăților umane. Și nu numai. Pentru că până și Big Bang-ul devine o parte din povestea care te lasă cu întrebarea ”ce trebuie să învăț ca să îmi pot iubi dușmanul”.
„Evident, este greu să faci front comun cu lumea întreagă, dar trebuie să încercăm.” John Charles Chasteen, „Ce-a urmat după Eden- O scurtă istorie a lumii”, traducere de Andreea Popescu, Litera, 2024
6 „Beyond Disruption” de W.C. Kim și R. Mauborgne: Ce mai înțelegi azi din transformarea piețelor prin inovație disruptivă
Ai auzit des în ultimi ani despre disruption. Uite că profesorii care ți-a propus Strategia oceanului albastru merg mai departe și caută exemple pentru o nouă raportare la peisajul reușitei. În volumul „Beyond Disruption”, W.Chan Kim și Renee Mauborgne te îndeamnă să inovezi și să obții progresul fără să distrugi domenii, companii ori locuri de muncă. Secretul? Înveți să deschizi noi câmpuri de dezvoltare pentru domeniul tău. Iar exemplele lor țin de cele mai profunde schimbări de perspectivă. De exemplu, dacă visezi la scară mare dar pornești de la detalii. „Astăzi, o persoană obișnuită cu un smartphone și o legătură la internet are o putere informațională mai mare decât avea guvernul Statelor Unite acum treizeci de ani.” W.Chan Kim și Renee Mauborgne, „Beyond Disruption- Innovate and Achive Growth without displacing Industries, Companies, or Jobs”, Harvard Business Review Press, 2023
„În business și în economie tânjim după o altă cală, una care să implice mai puțină distrugere și mai multă speranță.” W.Chan Kim și Renee Mauborgne, „Beyond Disruption- Innovate and Achive Growth without displacing Industries, Companies, or Jobs”, Harvard Business Review Press, 2023
5 „Spațiul comun” de Stavros Stavrides: Echitatea ține de includere și diversitate
Despre ideile consacrate când e vorba de felul în care se manifestă autoritatea în lumea de azi ori în istorie mai știi și tu câte ceva. Dar despre direcțiile în care se îndreaptă viziunile contemporane s-ar putea să afli din „Spațiul comun”. Volumul arhitectului și activistului grec Stavros Stavrides îți arată redefinirea modului în care îți locuiești orașul s-ar putea să rezolve multe. Mai ales blocajele legate de nemulțumirea față de autorități care abia se adaptează la nevoile reale ale societății pe care o au de gestionat. „Spațiul comun este relațional și relativ.” Stavros Stavrides, „Spațiul comun- Orașul ca bun comun”, traducere de Deniz Otay și Ilinca Pop, Vellant, 2024
„E adevărat că oferirea și acceptarea unui dar pot media relații de putere.” Stavros Stavrides, „Spațiul comun- Orașul ca bun comun”, traducere de Deniz Otay și Ilinca Pop, Vellant , 2024
4 „O nouă victimă a modei” de Ovidiu Buta: Structurezi narațiunea din fragmente
„Am ajuns să fim ceea ce postăm și postăm ceea ce vrem să fim.” Ovidiu Buta „O nouă victimă a modei”, editura Paralela 45, 2024 Când e vorba despre modă peste tot găsești o părere. Dar un specialist s-ar putea să îți stea la dispoziție abia când răsfoiești „O nouă victimă a modei”. Cartea lui Ovidiu Buta îți vorbește cu umor dar mai ales cu date clare despre repere în domeniu. Cum îi stă bine oricărei istorii, cea surprinsă în șarjele acide ale stilistului este și una personală. Dar mai ales o poveste care se tot scrie când mai relaxat, când mai crispat, privind autoritatea în materie de gust.
„Turbulențe există și în zbor, și în modă.” Ovidiu Buta „O nouă victimă a modei”, editura Paralela 45, 2024
3 „Un contract cu Dumnezeu și alte povești cu chiriași” de W. Eisner: Integrarezi multimedialitatea în literatura modernă
„Poveștile oamenilor, bune și rele, adunau imediat martori, ca o bucățică de mâncare scăpată pe jos și asediată imediat de furnici.” Will Eisner, „Un contract cu Dumnezeu și alte povești cu chiriași”, traducere Gabriel Tudorie, editura Art, colecția Grafic, 2024 Sigur că are și avangarda istoria ei. Ți se tot vorbește despre contextul politic, atmosfera din preajma Războaielor Mondiale și așa mai departe. Dar o dimensiune despre care auzi mai rar este cea a capodoperelor care au impus domenii noi. Cum este cazul benzilor desenate și al romanului grafic. Putem să vorbim despre succesul și acreditarea poveștilor cu desene pentru adulți cu premii consacrate ale literaturii. De fapt am și făcut-o la citEști. Dar acum te invit să descoperi cartea care a făcut din romanul grafic un domeniu în sine. Când a reușit Will Eisner să publice „Un contract cu Dumnezeu”, în 1978, librarii nu știau în ce secțiune să o așeze. Au așezat-o chiar și la cărți religioase. Este povestea care a dovedit tuturor să și în benzi desenate se pot spune povești tulburătoare.
„Vindea și cumpăra clădiri ca pe jucării” – Will Eisner, „Un contract cu Dumnezeu și alte povești cu chiriași”, traducere Gabriel Tudorie, editura Art, colecția Grafic 2024
2 „Power and Progress” de D. Acemoglu și S. Johnson: Ce valori promovezi prin lideriatul etic
Chiar și în materie de prosperitate merită să te gândești că sunt viziuni care schimbă lumea. Te-ai gândi că societățile în care producția și consumul funcționează cum trebuie sunt tot ce te interesează. Însă un volum precum ”Power and Progress”, de Daron Acemoglu și Simon Johnson îți arată că și mai mult contează ce se întâmplă cu prosperitatea în societate. Mai exact încotro este ea direcționată. Pentru că printre lucrurile pe care nu le vezi de obicei este și faptul că de multe ori reușita economică se topește tocmai pentru că resursele sunt înghițite în direcții care se dovedesc contraproductive pentru comunitate. „Tehnologia se bazează pe viziune, iar viziunea își are rădăcinile în puterea socială, care în bună măsură ține de convingerea publicului și a factorilor de decizie privind beneficiile unei direcții anume din tehnologie” Daron Acemoglu și Simon Johnson, „Power and Progress- Our Thousand-Year Struggle Over Tehnology and Prosperity”, Basic Books UK, 2024
„Adevărul este mult mai nuanțat” Daron Acemoglu și Simon Johnson, „Power and Progress- Our Thousand-Year Struggle Over Tehnology and Prosperity”, Basic Books UK, 2024
1 „Empuzion” de Olga Tokarczuk: Explorezi identitatea umană în postumanism
Poveștile te fac aproape mereu să redescoperi lumea din jur. Dar o carte care te va surprinde și te trimite să recitești ce știai din literatura clasică și modernă găsești mai rar. Și totuși cu acest impuls te lasă „Empuzion” de Olga Tokarczuk. Este primul roman publicat de scriitoarea poloneză după ce a primit @NobelPrize . Trei sferturi din poveste o să te miri miza obscură pe care o au trimiterile la Tomas Mann și la o întreagă tradiție literară a vindecărilor și discuțiilor filosofico-opresive. În ultima parte a cărții, pregătește-te pentru un tur de forță în materie de revelații narative. Poate nu e prima dată când se întâmplă… dar transformarea pe care mizează Tokarczuk pentru eroul său este una care acum are sens. În luna iulie, tema selecțiilor citEști este avangarda azi cu cu scriitorx și teoreticienx. Pentru că la acest volum chiar se potrivește terminația. „Vă încurajez să vă creați propria ficțiune, de pildă una în care sunteți perfect.” Olga Tokarczuk, „Empuzion”, traducere Cristina Godun, @EdituraPolirom1995 , 2024
„Priveliștea e ascunsă de norii de aburi ai locomotivei, care acum se destramă pe peron.” Olga Tokarczuk, „Empuzion”, traducere Cristina Godun, Polirom, 2024
Concluzia? E a ta. Iar selecțiile citEști te ghidează în luna august cu citate din cărți care ți-ar putea face o idee asupra sensului pe care îl au azi lucrurile pe care le găsești drept „vacanțe”. Cel mai sigur prinzi recomandările la zi dacă alegi subscribe (e gratis) în linkaici. Dacă ai sugestii de discuție sau propuneri de lectură… nu ezita să lași un comentariu mai jos, te rog.
poezie de azi cu răzvan ţupa
Manage Consent
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.