Arhive categorii: poeme

exerciţii, selecţii, mize de poezie

The Day We Die (o traducere) fără rimă şi ritm, doar sens

Cei de la traieste muzica au tradus versurile piesei „The Day We Day” atat de prost interpretata de cei care s-au grabit sa vada doar coincidente macabre. Cum e cu versurile atunci cand conteaza… îşi fac treaba abia atunci când rezista oricâtor interpretări greşite ar fi supuse. Pornind de la traducerea iniţială a versurilor celor de la Goodbye to Gravity, am modificat expresiile pentru a apropia formulările româneşti de original:

Dă-i drumu’ şi cere libertate Da drumul si roaga-te pentru libertate
Înc-o serie se-aruncă în flăcări
Gurile sparte schimbă conducători Buzele moi sunt liderii schimbarii
De acum încolo toţi sunt de vină De acum incolo oricine este vinovat

Îmi admir tovarăşii Ma uit in sus la tovarasii mei
O artilerie la scară largă O artilerie cu sufletul la gura
Ţine-ţi ochii pe duşman Pastrati privirile atintite catre inamici
Şi degajează anarhia Si dati capacul anarhiei jos

Comportamentul vostru amabil a dat greş Conduita voastra binevoitoare a mers prost
Mi-am închipuit că ştiţi asta deja Ar fi trebuit sa stiti asta in tot acest timp
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua când renunţăm e ziua în care murim, ziua în care murim Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim, ziua in care murim

Uite, un cult se clatină Iata o indoiala de credinciosi
Iuţeala de mână e teza pe care ţi-o dictează Dibacia mainii este lectia ce o tin
La adăpostul constiinţei şubrede Sub disparitia constiintei
Ca să pluseze peste credinţele tale neclintite Catre toate credintele voastre fixe

Rezistă pe câmpul de bătaie Pastreasa-ti locul pe campul de lupta
Plin de viaţă, oase şi dispreţ Umplut cu viata, oase si dispret
Încleştează-ţi pumnii, sunt gata să lupt Strangeti din pumni, sunt predispus sa lupt
Apasă pe trăgaci şi dă tonul

Comportamentul vostru amabil a dat greş
Mi-am închipuit că ştiţi asta deja
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua când renunţăm e ziua în care murim, ziua în care murim

Apasă pe trăgaci Apasa pe acel tragaci

Să vă fut corupţia ticăloasă Sa va dau dracu’ toata coruptia nelegiuita
A fost aici de la început, dar n-am putut s-o vedem Este aici inca de la inceputurile noastre, dar nu am putut vedea
De fiecare dată când ne-am simţit goi Toate timpurile in care ne-am simtit asa goi
Când speranţele noastre erau ridicate în ştreang Cum dorintele noastre erau spanzurate
Eram închişi In tot acest timp am fost incuiati
Şi n-a mai fost nimic de zis până azi Si nu a fost nimic de spus pana azi

Nu suntem numere, suntem liberi
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua în care vom renunţa va fi ziua în care murim, ziua în care murim

Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua când renunţăm e ziua în care murim, ziua în care murim

 

untitled

12191623_10153398528058773_6055253104668107885_n

Bani şi poezie. Estetici contemporane

Când scrii poezii şi eşti plătit pentru ele, sau eşti plătit pentru orice este legat de asta s-ar putea să-ţi doreşti să afli cum faci să completezi declaraţia fiscală. Întrebi la ANAF şi afli asta:

 

Cred că aş putea să includ textul în nişte lecturi de poezie cu efecte sonore şi cu menţiunea „din viitorul volum”. Până la urmă, dacă nu e util nici pentru mine, nici pentru stat un text, zic să-l fac poezie…

Dar, până atunci, cred că îndrumarea are nevoie de un pic de interpretare. Cum am văzut pe vitrina unei tutungerii cândva: „Sunt la Vasile. Revin după aia”

 

Armata cu care am cucerit lumea înainte să o dau înapoi celor de care începeam să mă îndrăgostesc

10407671_843375132374894_9218517901212509123_nLa invitaţia Ruxandrei Ceseranu am pus în legătură treaba mea cu poezia cu nebuniile consecvente ale copilăriei. Şi textul pe care l-am trimis îl vedeţi mai jos. Priviţi-o ca pe o avanpremieră a revistei Steaua 1-2 / 2015. Tema era SCRIITORI, JUCĂRII, COPILĂRIE iar din grupajul pe care o să-l găsiţi în publicaţia care va începe curând să circule mai apar T.O. Bobe, Veronica D. Niculescu, Ion Vianu, Mariana Codruţ, Dora Pavel, Calin-Andrei Mihailescu, Radu Pavel Gheo, Simona Sora, Andrei Codrescu, Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Corin Braga, Doru Pop, Corina Sabau, Stefan Manasia, Andra Rotaru, Margento Romania, Moni Stanila, Banciu Carmen-Francesca, Peter Demeny, Radu Vancu, Marius Chivu, Romulus Bucur, Cosana Nicolae Eram, Tudor Cretu, Svetlana Cârstean & Ruxandra Cesereanu însăşi. Tabloul a fost pus la punct de graficianul Octavian Bour.

Din păcare nu am nicio fotografie cu soldăţeii în jurul cărora se învârteau jocurile mele. Dar imaginea de când aveam pe undeva pe la doi ani a prins primele jucării pe care mi le amintesc: Minnie, Micul Oşean şi Mieluşelul. De fapt, în fotografie, jucăriile sunt puse pe o ladă lucioasă care s-a aflat mulţi ani după la capătul patului şi care, în timpul războaielor cu soldăţeii (care se numeau pentru mine „cowboy” chiar dacă erau indieni sau luptători din războiul Civil American ori soldaţi din al doilea război mondial) se transforma, pe rând, fie în tanc, ori în diligenţa din celebrul film al lui John Ford. Aşadar, personajul principal al fotografiei pe care o alătur nu sunt nici eu, nici jucăriile, ci lada aceea care găzduieşte pe capac micul meu regiment de jucării. Continuă lectura Armata cu care am cucerit lumea înainte să o dau înapoi celor de care începeam să mă îndrăgostesc

Poemul reper pentru tema 1 – atelier poetic licart 2014

 

Thirteen Ways of Looking at a Blackbird
BY WALLACE STEVENS
I
Among twenty snowy mountains,
The only moving thing
Was the eye of the blackbird.

II
I was of three minds,
Like a tree
In which there are three blackbirds.

III
The blackbird whirled in the autumn winds.
It was a small part of the pantomime.

IV
A man and a woman
Are one.
A man and a woman and a blackbird
Are one.

V
I do not know which to prefer,
The beauty of inflections
Or the beauty of innuendoes,
The blackbird whistling
Or just after.

VI
Icicles filled the long window
With barbaric glass.
The shadow of the blackbird
Crossed it, to and fro.
The mood
Traced in the shadow
An indecipherable cause.

VII
O thin men of Haddam,
Why do you imagine golden birds?
Do you not see how the blackbird
Walks around the feet
Of the women about you?

VIII
I know noble accents
And lucid, inescapable rhythms;
But I know, too,
That the blackbird is involved
In what I know.

IX
When the blackbird flew out of sight,
It marked the edge
Of one of many circles.

X
At the sight of blackbirds
Flying in a green light,
Even the bawds of euphony
Would cry out sharply.

XI
He rode over Connecticut
In a glass coach.
Once, a fear pierced him,
In that he mistook
The shadow of his equipage
For blackbirds.

XII
The river is moving.
The blackbird must be flying.

XIII
It was evening all afternoon.
It was snowing
And it was going to snow.
The blackbird sat
In the cedar-limbs.
Wallace Stevens, “Thirteen Ways of Looking at a Blackbird” from The Collected Poems of Wallace Stevens. Copyright 1954 by Wallace Stevens. Reprinted with the permission of Alfred A. Knopf, a division of Random House, Inc. From Poetry Foundation