Ce rămâne din Atelier poetic relațional? Ieșiri și înălțări a fost evenimentul final. La o săptămână după spectacol, pe platforma Muzeului Național al Literaturii, înregistrarea întâlnirii este cel mai urmărit eveniment din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București 2024.
Spectacolul a rămas întâlnirea ta cu poezia. Cu felurile personale în care 10 autori (unii la început, alții cu bibliografie seriasă semnată deja) reușesc să îți iasă în întâmpinare cu poezia lor. Poate sună metaforic, dar poetul poate că nu are viață personală cum îți spunea Nichita Stănescu. Poezia, în schimb, are numai viață personală. De unde și entuziasmele, blocajele întâlnirii cu modurile în care poezia îți oferă ieșiri și chiar înălțări față de tine și de ceilalți.
Cătălina Ceaușescu, Daniela Bejinariu, Daniela Toma, Emil Iulian Sude, Ionuț Calotă, Iulia Grigorie, Maria Ciurea, Oana Angelo, Valentina Cornescu și Vlad Minea au făcut demonstrația la capătul zilelor de Atelier poetic relațional în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București, ediția a 14-a.

Așa rămâne spectacolul în video complet de la MNLR, filmare de Alexandru Ursu:

Am pornit de la întrebarea cu care a intrat fiecare dintre ei în atelier:
Ce este de fapt un performance, în special cel cu poezie? (Oana), Cum se împacă momentele în care poezia te exteriorizează cu secvențele de lectură în care cel care citește este retras? (Vlad), Reușești să te odihnești când te solicită poezia? (Valentina), Care e recuzita de care are nevoie poezia mea? (Cătălina), Cum lucrez cu marca mea în prezentarea poeziei? (Daniela B), Ce are nevoie poezia mea ca să îți lase efectul unui refren muzical în minte? (Ionuț) Cum ar putea să rețină atenția lectura teatrului absurd, în afara inflexiunilor de voce, atunci când folosesc, mai ales, asocieri neobișnuite de cuvinte! (Daniela T.) Când se împacă gesturile și cuvintele? (Iulia) Dar dacă mă copleșește poemul în fața oamenilor? (Emil) Cum lucrez cu furia feminină pe scenă? (Maria).

Critici nesolicitate dar binevenite

De multe ori discuția legată de atelierele de poezie confundă formula relațională cu o întâmplare ceremonială.

Cel puțin așa îmi explic reacțiile de dezaprobare nesolicitate pe care le-am primit atunci când am anunțat întâlnirile de Atelier poetic relațional. Dar fiecare interpretare eronată a unui eveniment are rolul ei în plasarea poveștii în context. Și semnalează, poate, unde nu sunt ( sau nu am oferit eu) destule informații.

Exerciții și referințe pentru poezia în performance

Pentru o imagine relevantă asupra modurilor în care poezia stă în evenimente publice este nevoie să parcurgi drumul invers față de o istorie obișnuită.

O istorie îți propune viziuni de înlănțuire cauzală încurajând iluzia unei progresii în timp. Mai relevantă tinde să devină călătoria inversă, de la ceea ce poți identifica azi ca prilej de întâlnire cu domeniul poetic spre nodurile istorice din care își trage fiecare dintre aceste evenimente forța.

Chiar și cele mai aplicate prezentări ale poeziei în performance (”Live Poetry” -2011- de Julia Novak, ”Poetry Off the Page Twentieth-Century British Women Poets in Performance”- 2004- Laura Severin) complică lucrurile cu liste de nume ori procedee tehnice de specialitate. Fără îndoială necesare. Alteori, cum se întâmplă în ”Poetry as Performance: Homer and Beyond”-1996- de Gregory Nagy, calea aleasă este cea de identificare a surselor istorice pentru prezentarea publică a poeziei. Interpretarea are rolul ei și aici, iar tabelele istorice și listele de nume capătă relevanță imediat ce sunt acoperite teoretic posibilitățile de expresie ale genului. Este și cazul abordărilor concentrate spre intersectarea domeniilor în materie de poezie (”The Poetics of Poetry Film” -2023- de Sarah Tremlett, ”Poesie Sonore Internationale” -1979- de Henri Chopin, ”Essays on Performance Writing, Poetics and Poetry” vol I+II -2013, de John Hall).

Totuși domeniul se dovedește mai efervescent decât te aștepți. Evenimente dedicate prezentării poeziei depășesc stadiul ”muzical-artistic” al prezentărilor care amestecă în mod obișnuit și serbarea școlară și spectacolul actoricesc profesionist. Așa se face că o concluzie care se impune după acest Atelier poetic relațional este că perspectiva necesară este una legată de formularea modurilor tale de a da prilejul poeziei tale să își facă treaba împreună sau în fața celorlalți.

Câteva resurse pentru spațiul românesc în domeniu am lăsat într-un playlist public pe youtube. Se găsesc pe canalul poetic și câteva lucruri teoretice, inclusiv perspectiva lui Richard Schechner care te convinge că tot ce ține de performance este mai degrabă un spectru iar perspectiva este esențială în domeniu. În fond, arată Schechner, în ”Performance Studies An Introduction” – 2013, unul dintre exercițiile cele mai relevante este să propui cuiva să îți privească drept performance acte banale din viața de zi cu zi, ca așteptarea autobuzului ori felul în care stă la coadă la cantină. Actul în sine nu este performance, poate, dar modul de a-l privi în acest fel proiectează lucrurile chiar în zona care ne privește în materie de performance, contextualizare, instrumentalizări și concept.

Atelierul a debutat joi, 12 septembrie într-un eveniment deschis cu public în cadrul expoziției ”Despre sine, cruci și altele”, de Mircea Modreanu, în spațiul MNȚRplusC de la Muzeul Țăranului Român.
Au urmat vineri și sâmbătă sesiuni de lucru exclusiv cu participanții selectați pentru program, la Muzeul Național al Literaturii Române.
Finalul de Ieșiri și înălțări din Atelier poetic relațional, deschis pentru public la sala ARCUB îl vedeți aici.
Atelierul poetic relațional a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de Poezie (FIPB) ediția a 14-a.

Participanții la Atelier poetic relațional 2024

Cătălina Ceaușescu este medic rezident în chirurgie toracică și încearcă să nu scrie, dacă nu are neapărat nevoie:

”Beginnings are such delicate times.
Humans are almost always lonely.
Îndrăgostirea = componentă instinctuală
determinată genetic
a comportamentului de reproducere.
Colapsul temporar al granițelor eului,
cauzat de îndrăgostire,
reprezintă un răspuns stereotip al ființei umane
la o configurație de impulsuri sexuale interne și
de stimuli sexuali externi.”

Daniela Bejinariu (n. 24 septembrie 1996, Dorohoi) este purtătoare de cuvânt a Casei de Poezie Light of Ink Suceava. A obținut Marele Premiu în cadrul Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș” (2022) & Premiul I în cadrul Concursului Național de Debut în Poezie „Traian T. Coșovei” (2023).

A citit la Noaptea albă a poeziei (FILIT Iași, 2023), Cenaclul Matca (București, 2023), Noise Poetry (Buzău, 2023), Poetic Hub (București, 2023), Dialog poetic (Cluj-Napoca, 2024), Bookfest (2024). A publicat în antologia „Ce-ți spui noaptea înainte de culcare” (Ed. Cartex, 2024) & antologia „Casa de Poezie” (Ed. Vinea, 2018). A publicat în revistele Matca, Bucovina literară, Alecart, Revista de Poezie L.ink. Volumul său de debut, „New Era Eva”, este în curs de apariție la Ed. Tracus Arte, estimat a fi publicat în octombrie a.c.

Daniela Toma este Absolventă a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, profesor și director al Editurii Art Creativ, Bucureşti. Debut literar: 1978, în revista ASTRA, Braşov; urmează apoi volumele: Mă numesc Doi, Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2013; până la 2020, Vremurile se scriu în jurnalul unei pisici sălbatice, poem teatral (incomod şi chiar bizar), Editura Art Creativ, 2021; Perspective critice – mic discurs inclus (critică literară), Editura Rafet, 2021 (volum care obţine Premiul Editurii Rafet pentru critică literară la Festivalul Titel Constantinescu, ediţia a XIII-a, 2021); Ochi de lună, Editura Universitară, 2021; Sublime et impropre avec confession, Editura BoD, Franţa, 2023, traduit du roumain par Gabrielle Danoux.

Poemele Danielei Toma au fost traduse în limbile: catalană, engleză, franceză, bulgară, ucraineană, italiană, spaniolă.
A primit numeroase premii. Daniela Toma a tradus şi a editat în limba latină, volumul SAECULUM – Cultură şi civilizaţie latină, 2002; Scrie cronică literară şi publică, pe lângă poezie, traduceri şi teatru.

Emil Sude (n. 6 septembrie 1974, Bucureşti). A debutat cu cartea de poezie „Scărarul” (Editura Grinta, 2014), tradusă în limba ebraică și publicată în Israel de către Menachem Falek. A mai publicat cartea de poezie „Chiar Nu” (Editura Eurostampa, Timișoara, 2016). Emil completează: ”ai uitat de cartea «Povești», «Paznic de noapte» – publicat în Franța în traducere și în 2025 apare și în SUA- publicat în 7 reviste de limba engleză- universitare, «Rapsodiile unui gelos»- premiul al doilea la Fest. Macedonski 2022”.

”Mă opresc la scriitură, prin și cu aceasta. Calup de, cu energie sau caracteristica densă, vidă, proiectată și reținută pe un suport prin semne convenite unanim sau neconvenite, ce produc semnale care vor fi decodificate, în același fel sau separat, în funcție de subiectul uman”, arată Emil.

Ionuţ Calotă are o primă perioadă activă, ca poet, în anii ’80, finalizând chiar un manuscris cu titlul Manufactură de gesturi, dar după moartea lui Nichita, în timpul armatei obligatorii în care se simte ca într-o puşcărie în care a intrat nevinovat, se retrage din viaţa literară şi alege chitara şi scena rock. La 50 de ani revine şi scrie o serie de 7 volume de poezie, publicate toate ca urmare a câte unui premiu literar, cel mai recent în 2021, la Editura Universitară, cu titlul Oraşul tatuat, încă prezent în toate marile librării online şi la târgurile de carte.

De curând, a lansat, la Muzeul Comunismului din Bucureşti, a opta carte de poezii, una cu amintiri din comunism, Cu secera şi ciocanul la gât. A fost tradus şi publicat în antologii de poezie din Franţa, Germania, Portugalia şi India. A mai scris recenzii de carte, texte pentru cântece, aforisme, haiku, precum şi traduceri din poezia universală.

Iulia Grigorie, cunoscută și sub numele de Kitana Project/Didgiulia, este o artistă cu multiple fațete creative. S-a remarcat cel mai mult prin muzică, susținând peste 500 de concerte în străinătate, dar prima ei iubire rămâne poezia.

Pentru a-și îmbrățișa această latură, Iulia a scris un volum de 55 de poezii în 2021, care rămâne încă nepublicat.

Maria Ciurea se prezintă: Am 21 de ani. Sunt studentă la Facultatea de Drept din Craiova. Fac parte din clubul de poezie POT, coordonat de poeta Ana Andrei. Am publicat poeme în mai multe reviste și pe platforme literare: Mozaicul, Revista Golan, Revista de Povestiri, Revista Planeta Babel, Noise Poetry, Haimanale Literare”.

Am lecturat din poemele mele în cadrul Festivalului de Literatură Transdanubiană, în cadrul evenimentului Poetic Hub și în cadrul Festivalului de Debut organizat de Memorialul Ipotești cu ocazia Zilelor Eminescu”, arată Maria.

Oana Angelo, are 37 de ani, este actriță, scenaristă, poeta și profesoară de limba româna pentru studenți străini.
Scrie poezii de la 15 ani, iar până în prezent a adunat texte pentru un volum de debut.

”Am scris și un scenariul de scurtmetraj pe care l-am produs și în care am și jucat. A fost selectat la aproximativ 10 festivaluri internaționale. Am o piesă de teatru finalizată și încă vreo 3 scenarii începute. Scriu poezii în limba română, engleză și spaniolă. Pentru una din poeziile în limba engleză am făcut un poetry film care este înscris și acesta la festivaluri internaționale. Plănuiesc să public curând volumul de poezii de debut și să termin de scris una din piesele de teatru începute, precum și să încep să lucrez la al doilea scenariu de scurtmetraj. Îmi doresc să ma conectez cu oameni din domeniul scrisului și să-mi regăsesc inspirația de a Scrie”, arată Oana.

”mă tranchilizez cu minute de social media
mă anesteziez cu ore vizuale
ca un dependent de fast food,
suntem niște etichete?
sunt între două dimensiuni:
vechiul eu mă trage la scenarii vechi,
știu povestea, e confortabil acolo,
aceeași acțiune, aceleași personaje” (fragment din poemele Oanei)

Valentina Cornescu este născută în Republica Moldova, orașul Bender, Transnistria: ”Am venit la București pentru studii, la Universitatea din București, facultatea de limbi și literaturi străine, engleză-germană, secția filologie și apoi am rămas. Sunt de 10 ani aici, iar la recensământ în Moldova m-am identificat și româncă, și moldoveancă”.

”Am lucrat în corporație, am activat și în HoReCa, iar acum sunt copywriter în publicitate. Prima oară m-am apucat de scris la 9 ani, era o poveste. M-am mai întors p-acolo prin a 6-a, erau poezii. Apoi mult timp am crezut că nu-i de mine scrisul, până mai recent. Am obținut locul 4 în cadrul Concursului Național de Poezie Același cer ce nu e – Constantin Virgil Bănescu, ediția a XV-a, 2024. Am participat la masterclassul de poezie cu Anastasia Gavrilovici, organizat de Venus Iese Din Retrograd. Am citit la cenaclul Visceral (București, 2024) și la Venus Iese Din Retrograd (București, 2024)”.

Vlad Minea scrie poezie (la modul serios) de la vârsta de 20 de ani: ”mai exact de când am început să frecventez săptămânal întâlnirile Cenaclului Corpul T, din cadrul Facultății de Litere din Brașov”.

”Odată cu acumularea experienței, poezia mea a evoluat de la acea voce adolescentină și timidă către una mai matură, utilizând un limbaj brut, epurat de pudorile și limitele juvenile autoimpuse. Pentru a demonstra ceea ce am teoretizat până acum, voi lăsa aici două exemple ce cuprind fragmente din poemele mele, primul fiind extras dintr-un text scris la 19 ani”, explică Vlad.
O întâlnire prezentată de Răzvan Țupa (insta aici: poetic.ro, youtube aici: citEștioficial).