Arhive categorii: personal

O expoziție din depozitele Bibliotecii Naționale se deschide

Expoziția Zețar e gata să fie văzută. Dicționarul spune că ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer. (DEX)

”Vom extinde definiția. Pentru noi ZETZAR înseamnă un proiect inedit care pune laolaltă istoria tehnologiei tiparului din România și creativitatea pe care hârtia o poate găzdui, în toate formele sale”, anunță reprezentanții Bibliotecii Naționale a României.

Foto Simona Noapteș fb

Biblioteca Naţională a României propune un proiect multidisciplinar care să aducă în atenția publicului această lume a tiparului: ”Vom culege mașini tipografice, tehnici de lucru, meserii dispărute și uitate, arta designului grafic și cartea ca obiect și le vom folosi ca materie de lucru. Le vom expune, le vom afla, le vom discuta. Vom avea ateliere și dezbateri, toate despre arta tiparului și provocările creatoare ale hârtiei”, nota prezentarea oficială a demersului.

”Iubim cărțile și revistele, dar și literele de plumb și cernelurile. Iar din această pasiune s-a născut un proiect care sperăm să vă placă”, arată cei de la Biblioteca Națională.

Simona Noapteș, de la Serviciul Dezvoltare Instituțională al Bibliotecii Naționale a României, explică: ”Zetzar a apărut așa, pur și simplu, ca o carte de care ai uitat și de care dai întâmplător în bibliotecă. Și în care mai găsești și niște bani ieșiți din uz, o scrisoare și o floare presată.

ZETZAR este o expoziție de cărți, reviste, mașini tipografice uitate, din colecțiile Bibliotecii Naționale a României și instalații plastice semnate de Tudor Marinescu din materia tipografică a Infinitezimal. E o expoziție făcută cu prieteni, cu emoție și cu finanțare AFCN. Că e aproape primul meu experiment curatorial contează mai puțin.

Îi mulțumesc domnului profesor Adrian Cioroianu pentru încrederea în acest proiect.

Iar lista de mulțumiri e mare. Local Design Circle, Palatul Culturii Bistrița, Infinitezimal, colegi din Biblioteca Naţională a României”, arată Simona Noapteș.

Începe miercuri, 11 septembrie, de la 17.00, la sala Euphoria din sediul Bibliotecii Naționale (Bd.Unirii nr.22) și rămâne deschisă până la final de septembrie.

Ce-ți spune despre literatura română faptul că Mircea Cărtărescu predă cursul de literatură la New York la departamentul de limbi slave

Ambasada României în Statele Unite anunță că Mircea Cărtărescu este scriitorul rezident din partea Institutului Harriman la Universitatea Columbia în New York. Cursul propus de scriitor, ”Postmodernism vs. tiranie: O revoluție literară românească” a debutat pe 7 septembrie și continuă până spre jumătatea lui octombrie 2024.

Ce spune cursul lui Mircea Cărtărescu

Potrivit prezentării de pe platforma Columbia.edu, cursul abordează Generația anilor ’80 în literatura română și relația sa cu generația Beat din poezia americană ca și raportarea acestor scriitori la postmodernismul american în ficțiune. Cursul pornește de la prezentarea literaturii române din anii ’80 în contextul apăsător în care tinerii scriitori se vedeau obligați să trăiască, luptele din viața de zi cu zi cu dictatura și cenzura, ca și angajamentul acestor scriitori de a-și păstra libertatea interioară și autonomia textului literar. Cursul arată cât de importantă a fost descoperirea poeților Beat (Allen Ginsberg, Lawrence Ferlinghetti, Gregory Corso, Gary Snyder și a altor autori pentru mediul poetic din România acelor ani.

Prezentarea cursului face și o paralelă între opoziția poeților americani față de sistemul conservator din Statele Unite în timpul războiului din Vietnam și modul în care poeții generației ’80 de România ”au folosit puterea limbajului împotriva dictaturii comuniste pentru a da naștere unei poezii care amestecă suprarealismul și avangarda din Europa cu spiritul poeților Beat din Statele Unite”. Printre poeții citați se numătă Traian T. Coșovei, Mariana Marin, Magda Cârneci, Florin Iaru și Ion Stratan. În plus sunt citate influențele franceze ale Noului Roman sau ale grupului Oulipo ca și impactul pe care autori americani postmoderni precum John Barthes, Donald Barthelme, Robert Coover ori Thomas Pynchon l-au avut în scrisul din România. În ce privește filosofia postmodernă, cursul îi citează pe Gianni Vattimo, Guy Scarpetta, Jean Francois Lyotard și Francis Fukuyama. Iar proza românească a perioadei este ilustrată, printre altele, cu invocări ale unor autori precum Mircea Nedelciu, Gheorghe Craciun, Ioana Parvulescu, Cristian Teodorescu și Gheorghe Iova.

Înaintea lui Mircea Cărtărescu, în calitate de rezidenți ai programului inițiat de departamentul de limbi slave al Universității s-au numărat Laszlo Krasznahorkai, Andrei Kurkov, Maria Stepanova, Dubravka Ugresic și Gheorghi Gospodinov (ianuarie 2024).

Sigur, dintre scriitorii români, la New York, primul nume care vine în minte este Norman Manea și-a legat numele colegiul Bard în calitate de scriitor rezident și profesor de studii europene și cultură, între 1989 și 2017 și în continuare în consiliul colegiului. Iar spațiul new-yorkez este și locul în care îi găsești pe poetul Valery Oișteanu ori pe scriitoarea Mirela Roznoveanu.

Un scurt interludiu anticomunist

Cursul lui Mircea Cărtărescu, ca scriitor invitat al catedrei de limbi slave (nu, dacă te uiți pe lista de mai sus, îți dai seama că nu este singurul din afara spațiului slav al Centrului și Estului Europei), te poate face să îți dai seama că nu e prea târziu să ne amintim că imaginea literaturii, chiar și atunci când e română, este legată de spațiul din care vine mai mult decât conștientizăm. În plus, îți amintește că imaginea scriitorilor este destul de tare influnțată de ceea ce știm să facem cu ea. Iar exemplul cel mai bun este cel al premiului primit de Ana Blandiana.

Când poeta a primit unul dintre cele mai mari premii de poezie din lume, Cununa de Aur de la Struga, în 2019, nu prea am știut ce să facem cu informația. Sigur, este premiul pe care doar Nichita Stănescu l-a mai primit din România și distincția care s-a impus mai ales pentru că și-a ales mereu ca laureați autori care au rămas de referință la nivel internațional. N-aș vrea să fiu înțeles greșit, premiul din 2019 a fost anunțat în România. Sigur, mai ales în termeni care repoșau că nu se anunță… dar și ca eveniment pur și simplu. Totuși de atunci nu încetez să mă întreb, unde se rupe filmul percepției când e vorba de poezie în România? Poate acolo unde Ana Blandiana a insistat asupra formelor de opresiune pe care le resimte astăzi fără să ia în considerare faptul că discursurile oprimate au tins să devină discursuri oprimante și faptul că nevoia de libertate care în timpul comunismului era atât de necesară, după instaurarea regimurilor liberale a tins să devină scuza de bază pentru oprimarea celor marginalizați? Poate. Pe de altă parte, spune-mi cine a câștigat anul acesta la Struga… sau anul trecut. Sau acum doi ani.

O încheiere provizorie

De câte ori mă întreabă cineva cum se vede literatura română din afară, invitația pe care o fac este să îmi spună cum se vede literatura oricare vreți (franceză, olandeză, germană sau și mai distractiv din spațiile non-europene) de azi în România. Sigur, în cele mai fericite cazuri poți să pui cap la cap o listă de câteva nume. Dar de fapt este vorba despre scriitori care te interesează, nu despre faptul că vin dintr-o literatură sau alta. Asta, evident, dacă nu e specialitatea ta studiul literaturii ori promovarea cărții.

Ce mă interesează mai mult acum este tocmai faptul că recuperarea interesului pentru zona românească, așa cum are ea loc și odată cu Mircea Cărtărescu la New York, chiar fie ea concentrată asupra anilor ’80, este o ocazie mai ales pentru tine să îți aduci aminte ce greu îți era să procesezi când aflai la școală că literatura română veche e scrisă în slavonă. Că o bună parte a recunoașterii pe care spațiul literar românesc și-l asumă vine din germană (Paul Celan e un exemplu, dar și Herta Muller). Încă și mai apăsată este relația literaturii române cu literatura scrisă în franceză (Cioran, Ionesco, desigur dar și mai intens Gherasim Luca). Ca să nu mai spun cât de dezorientați continuăm să fim cu explozia de expresivitate pe care o arată autorii de limbă maghiară din România. Și nu ca propagandă ci ca nevoie de înțelegere de sine și de comuniune. Este modul în care de multe ori, nu scriitorii sunt cei care spun povestea, ci povestea îi spune pe ei. Mulțumesc!

P.S. Fotografia care ilustrează articolul surprinde în viziunea lui Mircea Cărtărescu colțul Brâncuși de la MOMA, cel mai invocat sculptor din România fiind extrem de relevant pentru distanța fascinantă care se instituie între percepția artistului acasă și cea din lume.

Classix Festival 2025 are date oficiale de desfășurare în februarie

Iași, 5 septembrie 2024 – Classix Festival 2024 s-a încheiat în luna februarie în ropote de aplauze cu un concert la București, după opt zile de concerte și evenimente desfășurate la Iași între 18 și 25 februarie. Cu peste 6000 de participanți în public și peste 50.000 de spectatori online care au urmărit transmisiunile live ale evenimentelor, cea de-a cincea ediție a festivalului a avut în program 8 concerte la Iași și unul la București, 2 expoziții, 1 vernisaj, 3 panel-uri, o prezentare, 1 proiecție de scurtmetraje de animație, 2 tururi ghidate și 28 de sesiuni de masterclass desfășurate sub egida Classix in Art. Pe scenele festivalului au concertat peste 50 de artiști din 12 țări, arată un comunicat.

Organizatorii festivalului, Asociația Industrii Creative și Showberry anunță datele celei de-a șasea ediții care va avea loc la Iași, între 23 februarie și 2 martie 2025.

Un număr limitat de abonamente au fost puse în vânzare online pe website-ul classixfestival.ro, iar acestea au fost deja achiziționate în totalitate. Iubitorii muzicii clasice dornici să afle în premieră noutățile festivalului și momentul în care vor fi puse în vânzare noi bilete și abonamente se pot abona pe website-ul festivalului la newsletter-ul dedicat. 

Așa cum a declarat Patricia Brohanschi, Directorul Festivalului, „Ne bucură să vedem cum în ciuda contextelor diferite pe care le-am întâmpinat, fie că vorbim de perioada pandemică sau criza din Ucraina, Classix a dovedit în cele 5 ediții că este un festival de succes, matur, calitativ și iubit de public. Iar acest fapt ne ajută să mergem mai departe, să ne întindem aripile și mai mult și să așteptăm cu nerăbdare Classix 2025”.

Cea de-a șasea ediție Classix Festival se bucură de susținerea unui nou partener principal, BRD Groupe Societe Generale. Organizatorii Classix Festival anunță acest nou parteneriat care va îmbogăți peisajul și scena culturală la nivel național și care este în ton cu valorile și axele de dezvoltare ale societății: investiția în noua generație de creatori, în artă și muzică, în evenimente culturale și programe desfășurate anual.

Classix Festival este un festival internațional, independent, desfășurat la Iași, ce redefinește experiența de concert, prin intermediul interdisciplinarității și o adaptează la publicul contemporan. Încurajează dialogul, repoziționează muzica clasică din lumea elitelor și o aduce mai aproape de curioși, pasionați și exploratori, cu ajutorului noilor tehnologii și a artelor de tip new media. Scopul festivalului este stimularea unei noi generații care să își lărgească interesele intelectuale, precum și revitalizarea culturală a orașului. Repertoriul concertelor e bine de cunoscut și bun de descoperit: programul festivalului își propune să familiarizeze publicul său cu opus-uri, compoziții și artiști care nu se bucură de lumina reflectoarelor în programul filarmonicilor din țară.

Organizatori sunt Asociația Industrii Creative și Showberry. Partener principal este BRD Groupe Societe Generale. Iar poveștile media sunt ticluite cu Bookhub, Cărturești, Fashion Premium Magazine, Happ.ro, Iqads, Life.ro, Observator Cultural, Radio France International, Radio Iași, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Revista Golan, Spotmedia, Viva FM, Ziarul de Iași, Ziarul Metropolis.

Asociația Industrii Creative este organizator al festivalurilor Rocanotherworld și Classix din Iași, având drept scop revitalizarea culturală a orașului, angrenarea comunităților creative și implicarea în viața civilă a societății prin acțiuni care promovează spiritul proactiv, contributiv și participativ.

Showberry, membru AROC (Asociatia Română a Organizatorilor de Concerte si Evenimente Culturale),este un startup câștigător al programului Investește în oameni! Din 2015 dezvoltă proiecte culturale și creative, fiind unul dintre principalii promotori de concerte publice și evenimente tematice din regiunea de nord-est a României. Din 2016 este co-organizator al festivalului Rocanotherworld iar din 2020 a Classix Festival, alături de Asociația Industrii Creative.

”Tăcerea” lui Don DeLillo are în premieră variantă românească la Anansi

Romanul Tăcerea, cea mai recentă carte a scriitorului Don DeLillo, a apărut zilele acestea în limba română sub umbrela imprintului Anansi. World Fiction al Editurii TREI, în traducerea Alexandrei Coliban, una dintre cele mai apreciate traducătoare de limbă engleză de astăzi, anunță editura.

Acesta este cel de-al doilea titlu semnat de Don DeLillo, unul dintre cei mai importanți romancieri americani contemporani, care intră în portofoliul Anansi, după noua ediție a romanului Zgomotul alb, carte-cult, tradusă cu succes în întreaga lume și ecranizată în regia lui Noah Baumbach. Uri Singer, cunoscutul producător de film american care a realizat și Zgomotul alb a cumpărat în urmă cu doi ani și drepturile de ecranizare ale romanului Tăcerea, anunță revistele de film de peste Ocean.

Potențialul de a deveni film al romanului Tăcerea este un fapt remarcat și de criticii literari sau de marile nume ale literaturii universale de astăzi care au scris despre carte. Anne Enright, laureata Booker Prize din 2007, este unul dintre ei: „Acesta este romanul înțeles ca artă performativă, ca piesă expresionistă. Să citești Tăcerea este ca și cum ai urmări Melancholia lui Lars von Trier sau ai asculta o compoziție de Philip Glass: senzația este de înstrăinare”.

În Tăcerea, acest roman apocaliptic încheiat de autor în ajunul izbucnirii pandemiei COVID-19, ecranele se sting, avioanele se prăbușesc și nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce anume ne face umani, în mijlocul tăcerii.
Este duminica meciului de Super Bowl, în 2022. O profesoară de fizică pensionară, soțul ei și fostul student obsedat de Albert Einstein așteaptă încă un cuplu pentru a urmări împreună meciul la televizor. Perechea întârziată are parte de o aterizare forțată la sosirea de la Paris, iar întâlnirea cu prietenii lor se transformă într-o piesă beckettiană în mijlocul unei „tăceri” depline și neanunțate a tehnologiei.

Imediat după publicare, romanul s-a bucurart de recenzii pozitive atât în America, cât și în Marea Britanie: „un roman extrem de puternic”, titrau criticii de la Los Angeles Times. „Un roman apocaliptic despre vremurile în care trăim”, completau criticii de la The Guardian.

În lista citEști o s-o găsești în curând în acest playlist dedicat clasicilor controversei.

La citEști oficial o să dai peste ce e mai discutat în materie de carte

Don DeLillo (n. 1936) este considerat unul dintre cei mai mari prozatori americani în viață, cunoscut deopotrivă și ca eseist și dramaturg. Este autorul a cincisprezece romane, printre care Omul căzătorLibraUnderworldCosmopolisPunctul OmegaArta corpului. De-a lungul carierei, i s-au decernat numeroase premii, printre care prestigioasele PEN/Faulkner Award, PEN/Saul Bellow Award, National Book Award și Premiul Academiei Americane de Arte și Litere.

„S-ar putea spune că există două categorii de scriitori: autorul care este doar o voce și cel care creează și o imagine. Eu aparțin celei din urmă, am un simț vizual acut. Îmi place fotografia. Iubesc să mă uit la fotografii și picturi. Cu toate acestea, diferența dintre lumea imaginilor și lumea materialelor tipărite este extraordinară și greu de definit.
Pentru mine, imaginea înseamnă o explozie de impresii, spre deosebire de carte, pe care o leg mai mult de identitatea individuală. Mă gândesc la un copil care învață să citească, construindu-și o identitate, cuvânt după cuvânt și poveste după poveste. Cumva, imaginile duc întotdeauna la oameni ca public colectiv. Cărțile le aparțin indivizilor”, declara Don DeLillo într-o interviu recent.

––
Așezat sub semnul lui Anansi, zeul african al poveștilor, imprintul Anansi. World Fiction include cinci serii: Anansi. Contemporan – dedicată literaturii actuale, Anansi. Clasic – un spațiu al clasicilor secolului XX, Anansi. Mentor – ce reunește eseuri literare, Anansi. Ego – seria dedicată memorialisticii și Anansi. Blues – seria poeziei.
Bogdan-Alexandru Stănescu, directorul editorial Anansi. World Fiction, este un apreciat prozator, poet, eseist și traducător român contemporan, dar și unul dintre cei mai importanți editori români postdecembriști.