Arhive categorii: util

Literatura rezidenţei – Ledig House (1)

Nici nu bănuieşti câte lucruri se clarifică atunci când reuşeşti să te îndepărtezi un pic de datele obişnuite ale scrisului tău. Când am primit în această primăvară din partea Andrei Stoica de la ICRNY invitaţia de a participa la selecţia de la fundaţia americană OMI pentru rezidenţa destinată scriitorilor la Ledig House, nu aveam idee câte lucruri se pun în mişcare.
La câteva zile după ce aplicasem, Radu Vancu anunţa, în urma invitaţiei pe care o primise ca şi mine, pe blogul propriu că refuză să colaboreze cu ICR. I-am scris imediat că nu ar trebui să fim noi cei care evită colaborarea cu o institutie publică, pentru că ,prin asta, nu facem decât să o condamnăm la a doua sau a treia alegere pentru acţiunile sale. Mult timp am vorbit cu prieteni şi oameni la a căror părere ţin mult şi, chiar şi acum, pot să spun că nu cred că i-am făcut să mă creadă. Unii dintre ei aplicaseră la aceeaşi rezidenţă şi regretau lucrul ăsta.
20131014-083913.jpg
Şi eu am regretat că am avut încredere în alţii atunci când, pe drumul până la Ledig House, Air France mi-a pierdut bagajul de cala (puteam să aleg altă companie) sau atunci când, din cauza unei neînţelegeri, m-am trezit aşteptând o oră într-o gară Hudson, pustie, la două ore de New York, până spre miezul nopţii, după un taxi care renunţase să mă mai aştepte chiar sub nasul meu. Reversul însă este că, participând la selecţie, am avut ocazia să mă minunez de dexteritatea cu care Alexandru, de la ICRNY a reuşit să se strecoare cu maşina prin toate blocajele până în Manhattan ca să prind trenul care pleca de la Penn Station spre Hudson.
Abia târziu, spre ora 1 noaptea, am ajuns într-un Ledig House în care toată lumea dormea. Din fericire, în bucătărie am găsit scrise pe tablă numele meu şi numărul camerei ca şi al clădirii în care urma să stau. Mi-am pregătit un ceai şi a trebuit să caut pe net imagini cu clădirea respectivă, abia mult mai târziu, umblând cu lanterna pe potecile cu pietriş mărunt de la rezidenţă, mi-am dat seama că nu văzusem numele scris pe una dintre clădirile învecinate. Camera mea avea scris numele, domeniul şi perioada în care o să mă bucur de rezidenţă aici. Aşa s-a încheiat cel mai prost drum pe care l-am făcut vreodată. Ziua începută în Balta Albă cu 24 de ore înainte, se încheia liniştit undeva în estul statului New York, pe drumul spre Albany.
A doua zi am început să-mi cunosc vecinii. Prima a fost Ursula Fricker, pe care am întâlnit-o în bucătărie, când m-am dus după fructe şi ceai. Ea este din Elveţia dar locuieşte undeva lângă Berlin şi a lucrat în presă până a publicat primul ei roman. Acum se pregăteşte de al patrulea şi lucrează aici la el. De fapt toţi cei pe care i-am întâlnit aici au proiecte la care scriu sau rescriu în timpul rezidenţei. Mai puţin Albert Forns, al doilea scriitor cu care m-am întâlnit, ceva mai târziu, tot în bucătărie. Catalanul încearcă să găsească tonul potrivit pentru a începe următoarea carte. Primul său roman este un amestec greu de imaginat de interviu, realitate şi ficţiune despre un regizor catalan, Albert Serra.
Apoi au venit de la un concurs de plăcinte local Fredy, Cheryl şi Elias, câştigători şi mândri de reţeta fusion de plăcintă cu care i-au întrecut pe localnici. Rețeta lor folosise mere culese din pomul din fața casei în care locui și a avut o parte literara, pentru ca Fredy i-a dat placintei nume folosind un cuvânt pe care îl citise la Herta Muller, mundgluck (fericirea gurii sau asa ceva).
Apoi i-am cunoscut pe Billy, Liz, Anja, Tadeusz şi Chandrahas. Până atunci stătuseră scufundaţi în scrisul lor. Toţi au vrut să mă ajute, gata să îmi împrumute orice mi-ar fi lipsit, de la tricouri până la şampon. Din fericire nu a fost nevoie de nimic, pentru că unul dintre responsabilii de la Omi m-a dus într-un orăşel din apropiere să îmi cumpăr ce aveam nevoie. Air France făcea cinste.
Si o fotografie pe care a făcut-o Cheryl la Book barn, un fel de anticariat în mijlocul padurii despre care o să povestesc mai târziu. Deocamdată am primit un mesaj de la Air France, cum că bagajul meu ar fi ajuns si el la New York, după trei zile şi „încearcă să mă contacteze”.

20131014-084440.jpg

Nobel pentru literatură 2013 – alice munro

Cotele caselor de pariuri au venit din nou cu tot felul de idei legate de castigatori. Cu o oră inaintea decernarii premiului nobel pentru literatura Mircea Cărtărescu urcase alături de Kundera si Peter Nadas, in preferintele pariorilor, peste celebrităţica Amos Oz sau Umberto Eco ori Philip Roth.
In afară de Cărtărescu, personal, doar Ko Un mai este printre autorii pe care mi i-as dori sa ii vad castigatori. Poetul din Koreea de Sud fiind un fel de protestatar pentru Rosia Montana inchis, traumatizat si calugarit, intors la viata laica. E nascut in acelasi an cu Nichita stanescu.
Favoritul e anul acesta Haruki Murakami, “IQ84,” recent publicat fiind o legenda literara deja.

Alice Munro, Joyce Carol Oates, Thomas Pynchon, Don De Lillo, Adonis erau din nou printre favoriti dar surprinzator de bine clasata apare jurnalista si prozatoarea din Belarus, Svetlana Alexievich, premiata cu ani in urma de PEN Suedia dar si la Leipzig ca si pentru pace de editorii germani.

20131010-134428.jpg

20131010-134746.jpg

Maestria aratata in proza sa scurta a fost argumentul juriului care acorda premiul nobel autoarei canadiene Alice Munro, „maestru al prozei scurte contemporane”.
Un interviu cu Alice Munro dupa ce fiica ei o trezise in miezul noptii sa o anunte ca a fost premiata.

Dezbateri si teatru politic in stagiune bucuresteana

DupaTraianDecebalAcum câţiva ani mă uitam cu invidie la Cinematograful politic din Berlin. Potrivit unui comunicat, sâmbătă, 21 septembrie, are loc lansarea Stagiunii de Teatru Politic. În perioada septembrie-noiembrie la Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68) sunt programate mai multe evenimete din cadrul acestui proiect. Stagiunea debutează pe 21 septembrie cu lansarea numărul 3 din Gazeta de Artă Politică, o publicație de analiză a artei contemporane din perspectivă socio-politică.

Primele două spectacole programate în cadrul stagiunii sunt „După Traian și Decebal. Din filele istoriei gay în România” (22 și 27 septembrie, ora 19.30) și „Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990” (26 septembrie, ora 19.30). Continuă lectura Dezbateri si teatru politic in stagiune bucuresteana

Atelier licart 2013 – exerciţiu Maria Gavrilovici – poeme care folosesc piese muzicale

Maria Gavrilovici a coordonat a doua întâlnire a atelierului „metode relaţionale” de la Poiana Braşov. Finaliştii secţiunii de poezie din cadrul festivalului Licart 2013 au scris poeme pornind sau ajungând la piese muzicale.

Tema Poem cu titluri de piese muzicale
Anastasia
în valea plângerii basul şi cu toba mare
femeia nordică a luat supradoza de vise
în închisoarea albă Mara a început vânătoarea regală
e roşu aprins şi marele zgomot acoperă rana
azi vreau să-mi dai pietre în alb
pentru că cine iubeşte şi lasă
a fost ucis
ce noapte, ce zi

Lavinia
azi e bine. Ţi-e sete şi nu mai confunzi
dimineţile între ele
guess who vorbeşte de dreptate iar de
ceva vreme vocea lui loreen alunecă
prin vene când noaptea vine

& e marfă tare să nu dormi vara
şi să cauţi pe cer o stea alături
de deep central dincolo de aceste valuri
foşnitoare de vorbe

e senzaţia de care vorbeşti când te
trezeşti/ inevitabil va fi bine doar
dacă ţii capu’ sus şi eşti sigur că
love is the way

Mara
de când mama m-o făcut
noroc doamne am avut

ma cherie
întrebă muntele. Am fost urâtă
când a fost la ’89/
n-am iubit pe nimeni aşa cum am iubit
lăutarul de bucureşti

păi nu e doamne vina mea
că acasă toată lumea
fumează marijuana

cine are noroc are/ nu e nimeni vinovat
că nu mai am mână/
nici tată

mă cheamă mara dub/ scumpă
m-o ţinut maica
dar nu am chef azi
să salvez
lumea

Maria Gavrilovici
fată verde, dacă ai şti că vreau
să-mi dai flori de mai
stelele care cad ar spune nu
mă opri cu toate că ploile nu vin
fată în boxeri şi tricou alb, unde cauţi tu
iubirea în pijamale reci prin oraşul umbre
fată din vis, cât de departe sunt
vinovaţii fără vină şi dragostea mea
fată dragă, fată dragă, ţi-am
dat un inel zece cocori şi o lună pătrată

Florina Huzoaica
[The cure – „bare”]
sunt nopţi lungi în care îmi beau setea
şi ferestrele închise pe dinafară mă dor
creşti în mine tristeţe ca un cancer
o să mă îngropi în lumina artificială
de la medicamente amare şi albe
dacă nu mai ai nimic de spus
întoarce-ţi faţa de la tricoul meu negru şi pleacă
pleacă în lumea prefăcută şi moartă şi nu voi uita
ceea ce nu a existat niciodată
plouă adânc în ochii mei
nu contează
atunci când norii se deschid pentru mine
sunt fericită
că se varsă cerul pe pantalonii şi ochii tăi
încă o dată scapă cenuşa şi pleacă
amintirile sunt şerpi care mă strâng de picioare

20130812-203001.jpg