Tag: Adonis

Fața publică a poeziei (C)

(continuare de aici -A– si de aici -B-)

Jena poetică 1. Serbări (fictiv)

Discuţiile despre poezie în spaţiul public sunt foarte repede expediate prin respingere sau laude. Ca în orice domeniu, cea mai mare parte a creaţiilor sunt considerate slabe, dar exploziile de sarcasm sunt rezervate cazurilor în care sunt implicate persoane deja cunoscute din alte domenii. De obicei, explicaţia cea mai la îndemână pentru eşecurile poetice este confuzia între poezie şi instrumentele acesteia. Aşa cum tăiatul porcului de Crăciun cu un instrument chirurgical nu este garanţia unui act specializat, nici fluturarea metaforelor ori chinuirea rimei nu creează poezie din rugimente sentimentale. Poezia erotică este scuza cea mai întâlnită pentru livrarea de text drept poezie. Uneori situaţiile sunt paradoxale. La Cluj, reputaţia profesională a Oanei Boc, soţia primarului, era legată în mod fericit de cariera de profesor. Lansarea volumului „Scara” (Editura Eikon, 2013) a fost însoţită şi de susţineri neaşteptate. D.R.Popescu încerca să explice: „Îmi place în scrisul Oanei Boc faptul că mă determină să ţin cont, de la începutul şi până la sfârşitul versurilor din Scara – de Penelopa, regina ce nu se înstrăinează o clipă de propria sa geografie ereditară! […] Penelopa, aşteptându-l pe Ulise, plină de anxietăţi cu focalizări multiple, vede în sine ceea ce este invizibil pentru regii peţitori: că, fără iubire, totul nu reprezintă nimic!“. Nici măcar un lingvist şi poetician ca Mircea Borcilă nu se jenează să remarce „spontaneitatea originară” atinsă de poetă prin versuri ca: Continuare

Nobel pentru literatură 2013 – alice munro

Cotele caselor de pariuri au venit din nou cu tot felul de idei legate de castigatori. Cu o oră inaintea decernarii premiului nobel pentru literatura Mircea Cărtărescu urcase alături de Kundera si Peter Nadas, in preferintele pariorilor, peste celebrităţica Amos Oz sau Umberto Eco ori Philip Roth.
In afară de Cărtărescu, personal, doar Ko Un mai este printre autorii pe care mi i-as dori sa ii vad castigatori. Poetul din Koreea de Sud fiind un fel de protestatar pentru Rosia Montana inchis, traumatizat si calugarit, intors la viata laica. E nascut in acelasi an cu Nichita stanescu.
Favoritul e anul acesta Haruki Murakami, “IQ84,” recent publicat fiind o legenda literara deja.

Alice Munro, Joyce Carol Oates, Thomas Pynchon, Don De Lillo, Adonis erau din nou printre favoriti dar surprinzator de bine clasata apare jurnalista si prozatoarea din Belarus, Svetlana Alexievich, premiata cu ani in urma de PEN Suedia dar si la Leipzig ca si pentru pace de editorii germani.

20131010-134428.jpg

20131010-134746.jpg

Maestria aratata in proza sa scurta a fost argumentul juriului care acorda premiul nobel autoarei canadiene Alice Munro, “maestru al prozei scurte contemporane”.
Un interviu cu Alice Munro dupa ce fiica ei o trezise in miezul noptii sa o anunte ca a fost premiata.

Acum ca ne-am revenit, ce poet ziceti ca o sa ia azi Nobel?

stiu, nu s-a mai intamplat de la inceputul secolului XX sa ia Nobel doi poeti la rand si tocmai a fost anul trecut unul.
Mie mi-ar placea Ko Un

Vechiul Buddha

Hei, vorbeai de vechiul Buddha?
De ce? vechiul Buddha nu e Buddha.
Adevăratul Buddha-i un pește abia prins
Sare și saltă
(din 108 poeme Zen Koreene)
dar probabil ca daca se face de mult nemaivazuta chestie sa ia din nou poezia o sa fie Adonis.
Sirian, tocmai amenintat cu moartea pt ca s-a indepartat de familia musulmana>

Marginea lumii [fragment]

Dau drumul pământului și iau cerurile prizoniere. Cad ca să rămân credincios
luminii, ca să fac lumea neclară, fascinantă, schimbătoare, periculoasă, ca
să anunț pașii dincolo.
Sângele zeilor îl am încă proaspăt pe haine. Țipătul unui pescăruș răsună
printre paginile mele. Lasă-mă doar să-mi strâng cuvintele și pleacă.

Sau poate se vor bucura in sfarsit pentru prima data poetii chinezi din exil. Bei Dao e plecat din China din 1989, dupa Tienanmen.

Ramallah

în Ramallah
bătrânii joacă șah pe cerul înstelat
ultima mutare licărește
o pasăre închisă-ntr-un ceas
sare-afară să spună ora

în Ramallah
soarele se cațără pe zid ca un bătrân
și trece prin piață
aruncă lumina oglindită într-o
farfurie de aramă pătată

în Ramallah
zeii beau apă din borcane pământii
un arcuș întreabă coarda încotro
un băiat pornește să moștenească oceanul
de la marginea cerului

în Ramallah
semințele se răspândesc peste amiază
moarte înmugurește la fereastra mea
copacul rezistă, ia în piept furtuna
forma brutală inițială

Adonis, poezia araba de azi (engleza)

adoniss_1_innerbigAmong the 17 best poetry books of the Fall 2010, Hunffington post lists a collection of Selected poems by Adonis translated in English for Yale University Press.

Adonis (Adunis)  is the contemporay Syrian poet that “grew international fame in the 1970s and 1980s as one of the Arab world’s leading poets, as well as one of its best-known intellectuals and critics. Finally, there is the Adonis of the 1990s and of the new century, grand old man of Arabic letters, university professor, author of some of the most controversial writings on Arabic culture of the last half century.”

(foto Time Out Dubai)

“what links these decades together, as well as the poetic and critical work they produced, is Adonis’s permanent commitment to an open future, which should take the legacy of the past forwards and outwards, resisting the temptation to be content with inherited attitudes. ”

According to Adonis, “Arab poetic modernity consists of a radical questioning that explores the poetic language and that opens up new experimental areas for writing. Writing here continually puts Arab civilisation in question, while at the same time putting itself in question.”

from Al Ahram Weekly

Desire Moving Through Maps of Matter
No, I have no country
except for these clouds rising as mist from lakes of poetry.
Shelter me, Dhawd, guard me, Dhawd! --
my language, my home--
I hang you like a charm around the throat of this era
and explode my passions in your name
not because you are a temple
not because you are my father or mother
but because I dream of laughter, and I weep through you
so that I translate my insides
and cling to you as I tremble as my sides shudder like windows
shaken by a wind let loose from God's fingers.

from HP

And also a poem Adonis read in Arab followed by an English translation of his poem at Prague Writers Festival in 2009 Continuare