Arhive categorii: util

Imagini şi lămuriri legate de Proza românească din lectura de la Berlin

public Berlin Seara de lectură dedicată prozei tinere din România, Fictiunea Provocării a strâns în sala de la Literaturwerkstatt din Berlin ceva mai bine de 100 de spectatori.

Cum era de aşteptat, lectura a durat mai mult de 3 ore, astfel că publicul merită să fie felicitat la fel ca şi scriitorii invitaţi. A fost o seară dedicată unei serii de direcţii din literatura de azi. Aşa se face că, de când am anunţat primele propuneri pentru selecţia de texte şi autori, în august 2010, am recunoscut că nu putem avea nici pretenţia unui top literar şi nici pe cea a unei prezentări exhaustive.

Dintre cele 6 direcţii pe care le-am identificat în proza autorilor români care nu au împlinit încă vârsta de 40 de ani, la Berlin am dus scriitori care au reprezentat ceea ce numeam:

-„Ficţiunea istoriei” (Cosmin Perţa şi Dragoş Ghiţulete fiind doi reprezentanţi cât se poate de diferiţi între ei pentru aceeaşi tematică),

-„Naraţiunile prezentului” (Adina Rosetti fiind autorul ales pentru lectură mai ales datorită inspiraţiei de a păstra expicite referinţele la evenimentele reale care i-au inspirat cartea),

-„Peisaje narative” (este o direcţie în care s-a impus cel mai recent roman al Ioanei Bradea, „Scotch” în care personajul principal nu este un individ sau un grup de persoane, ci un peisaj pe care critica l-a numit „post-industrial”)

-„Vocile contraculturii” (este o secţiune în care am ales din nou doi autori foarte personali. Andrei Ruse este cunoscut drept un autor care a reuşit să atragă spre literatură tineri cititori care nu aveau nicio treabă cu lecturile specializate, iar Mitoş Micleuşanu este cel care analizează atât cu mijloacele prozei cât şi cu cele ale muzicii şi picturii traumele imaginarului şi logicii artistice dar şi sociale).

Accesând legăturile la textele din timpul selecţiei, veţi vedea că am preferat să nu includem în această lectură autori din alte două direcţii identificate: „Evadarea textuală” şi „Poveştile afectivităţii„. Motivul neincluderii acestor tendinţe în lectura de la Berlin ţine exclusiv de faptul că era vorba despre zonele cele mai bine promovate ale literaturii de azi.

Citește în continuare Imagini şi lămuriri legate de Proza românească din lectura de la Berlin

Anunt concurs eseuri

Kleist1
Kleist

Cultura Activa – programul dezbaterilor

Potrivit unui comunicat de presa Coalitia Sectorului Cultural Independent si Asociatia pepluspatru/Centrul de Introspectie Vizuala va invita la 2 saptamani de dezbateri si prezentari cu privire la diversele aspecte care influenteaza desfasurarea actului cultural in Romania. Organizate in cadrul proiectului „CULTURA ACTIVA – resurse pentru participare si advocacy in sectorul cultural independent”, evenimentele readuc in arena publica subiecte de interes pentru actorii activi pe scena culturala – fie ei artisti, manageri, organizatii non-guvernamentale sau institutii publice -, si care nu au mai facut obiectul unor dezbateri publice in ultimii doi ani.

In perioada 24 octombrie – 4 noiembrie la Bucuresti, in spatiul Centrului de Introspectie Vizuala de la Universitate (str. Biserica Enei nr.16), vor avea loc o serie 4 dezbateri despre finantarea publica in cultura si rolul retelelor, statutul artistului, miza coalitiilor transversale si parteneriatele cu organizatii din alte sfere sociale si, nu in ultimul rand, relatia dintre ONGuri si institutiile publice de cultura, intre competitie si colaborare. Dezbaterile continua la Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca in 11 noiembrie, cu o intalnire dedicata spatiilor de arta independente si relatiei dintre acestea si comunitate. Profesionisti cu competenta in domeniile amintite vor lua parte la dialogul propus pe durata proiectului. Citește în continuare Cultura Activa – programul dezbaterilor

Note de jurizare la concursul de debut

Din notele pe care mi le-am luat pentru jurizarea secţiunii de poezie din concursul de debut al editurilor M. Blecher-H. Bernet am pus cap la cap observaţiile care mi s-a părut că ar putea să intereseze. Trebuie să menţionez că ordinea de aici este cea din folderul primit de la organizatori. Într-un fel ar putea să se considere că aceştia sunt finaliştii concursului la poezie.

ACVARIUL CU SUFLETE combină o atenţie vie pentru detalii ca în Studioul de tatuaj sau Lăsarea serii cu nevoia de a dinamiza discursul prin brutalităţi metaforico-teatrale. Încurajator este riscul pe care autorul şi-l asumă schiţând scenarii magice până la limita manierismului: „Dincolo de magia noastră inventată/ ne aşteaptă prigoana celor care nu înţeleg/ mulţimea cu ochii jumuliţi de praful plictisului/ cu venele îngroşate de atâtea juxtapuneri infernale/ de zile de azi şi  de mâine//”.

albastru închis (o inima cu touchscreen) este un grupaj de versuri scurte (foarte rar autorul-sau autoarea- lasă să se adune mai mult de 10 silabe pe un vers) Excepţiile, ca în versuri agatate’n onlain sunt încadrate între versuri foarte scurte: „Aceasta forma nedefinitivă a mea nu e decât/ un ecou al absenţei tale.// Am voie sa fac ce vreau cu felul in care mi te imprimi pe retina?/ Untouched, you have no body”. Ceea ce promite foarte mult în cazul de faţă este uşurinţa cu care poetul(a) reuşeşte să construiască variante narative ale unei efuziuni lirice. Dezavantajul opţiunilor stilistice în acest caz vine din linearitatea naraţiunilor lirice alese.

cârtiţa de mansardă este un jurnal liric în care suntem martorii constituirii unei voci poetice care îşi cizelează versurile dar uneori demerul este ştirbit de alunecări în facil: „aş umili cu adânciturile mele/ de o concavitate aproape ideală/ urâţenia gropii de gunoi/ a celei de înmormântare/ pe care ni le sapă/ întotdeauna/ alţii”. Facilul nu are cum să fie o opţiune greşită în sine, dar aici acesta este folosit cu o ironie nedusă până la capăt. Alteori, ironia este minimalizată iar poemul se conturează ca o reuşită:” m-am pus la muiat în cadă/ după o zi de cretă-/ am stat aşa, la rece/ până ce pielea mi s-a încreţit/ de departe, per ansamblu, aduceam/ cu un fel de creier/ desfăşurat//”. După primul sfert al volumului propus, imaginile încep să se închege şi experienţa propusă aici se defineşte ca o poetică personală. Uneori, fantezia ascensională este ilustrată cu o dezinvoltură pe care o invidiezi:” din somn se străbate drum lung până afară/ apăsând pe oase/ ca pe clanţe/ să nu scârţîie carnea/ să nu tulbure moalele capului//”.

copci se constituie într-o frescă vie bruscată cu referinţe de multe ori abrupte:” veneam de la iaşi la tecuci ca de la moscova la petuşki/ iar iaşul meu semăna tot mai mult cu moscova lui makanin//”. Uşurinţa cu care autorul invocă elemente concrete este sabotată de formulări uneori stângace:” nicăieri cerul nu-ți atîrnă așa greu pe creștet decît pe tarla/ nicicînd cerul nu-ți atîrnă așa greu pe creștet decît naintea furtunii” sau “gîndul că nimeni nu te-alintă ca o liceancă intelectuală-n-devenire”(s.m.). Alteori, exuberanţa vizuală reuşeşte să compenseze aceste lipsuri:” glodul de sub tălpile tale goale/ glodul vîscos cu firicele aurii dintre/ degețelele tale albe și reci după ploaie/ lasă urme pe scoarța zarzărului/ sîmburii merg în buzunar să fie sparți aldată/ zarzăre verzi cu oranj și pistrui și acre/ mîncărimea plăcută a picurușului pe față// glodul dinvale de casă ca un majun cu urmele tălpilor tale miniaturale/ şi soarele lămîi de după-masă//”.

Mai consistente sunt ciclurile finale “sămînţă” şi „#4” unde discursul poetic este deschis spre experimente grafice mai mult sau mai puţin discrete. Abia aici sunt folosite la maxim punctele tari ale poeticii din volum: mobilitatea discursului, investigaţia sarcastică, imaginile constituite din câteva elemente expresive.

Citește în continuare Note de jurizare la concursul de debut