Arhive etichete: carte

Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței

Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței într-o conferință și lansare de carte la Palatul Suțu, arată un comunicat.

Muzeul Municipiului București are plăcerea de a vă invita joi, 24 octombrie 2024, începând cu ora 18:30, la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu nr. 2), la conferința „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței”, susținută de dr. Nicoleta Bădilă și dr. Delia Bran, organizată în cadrul seriei “Conferințele de Joi de la Palatul Suțu”.

Evenimentul va marca, de asemenea, lansarea catalogului omonim, „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței”, printr-o scurtă prezentare care va evidenția rolul străzii Colțea în dezvoltarea infrastructurii culturale bucureștene.

Accesul la eveniment este gratuit.

Prezentările vor fi susținute de dr. Nicoleta Bădilă și dr. Delia Bran, co-autoarele catalogului, care vor discuta despre evoluția peisajului urban în arta românească și importanța infrastructurii urbane în sprijinirea artei și culturii.

Dr. Nicoleta Bădilă este muzeograf în cadrul Muzeului Municipiului București, secția Arheologie Preventivă și Istorie Bucureșteană. De profesie istoric de artă, ea are o teză de doctorat în istoria portretelor europene. Este expert acreditat în bunuri culturale cu semnificație artistică, portrete de secol XIX.

Dr. Delia Bran este muzeograf în cadrul Muzeului Municipiului București, secția Arheologie Preventivă și Istorie Bucureșteană. De profesie istoric de artă, ea are o teză de doctorat în politicile culturale din spațiul românesc. Este expert acreditat în bunuri culturale cu semnificație artistică, pictură românească de secol XX.

Coordonatorul Conferințelor de Joi: conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin.

Acest eveniment face parte din seria de activități desfășurate în cadrul proiectului „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței”, derulat de Muzeul Municipiului București și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Partenerii proiectului includ Uniunea Arhitecților din România, Colegiul Național „Iulia Hașdeu”, Liceul Teoretic „Ady Endre”, Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, precum și Facultățile de Litere, Istorie și Geografie ale Universității din București.

Patriot (memorii) de Aleksei Navalnîi (fragment): LA UN PAS DE MOARTE

Chiar nu este dureros să mori. Dacă nu aș fi simțit că îmi dau ultima suflare, nu m‑aș fi întins niciodată pe podea, chiar lângă toaleta avionului. După cum vă puteți imagina, nu era tocmai curat acolo.

Zburam spre Moscova de la Tomsk, în Siberia, și mă simțeam foarte mulțumit. Peste două săptămâni urmau să aibă loc alegeri regionale în mai multe orașe din Siberia, iar eu și colegii mei de la Fundația Anticorupție (ACF) intenționam să învingem partidul de guvernământ, Rusia Unită. Acest fapt ar fi transmis un mesaj important – anume că Vladimir Putin, deși se afla la putere de douăzeci de ani, nu era nici atotputernic, nici deosebit de apreciat în acea parte a Rusiei, în ciuda faptului că numeroși locuitori din regiune priveau prezentatori și propagandiști cum aduceau nonstop osanale la televizor liderului națiunii.

Vreme de câțiva ani, mi se interzisese să candidez la vreo funcție. Statul nu recunoștea partidul politic pe care îl conduceam și refuzase recent să‑l înregistreze oficial, a noua oară în opt ani. Cumva, de fiecare dată „nu reușeam să completăm corect formularele“. Iar în rarele ocazii în care unul dintre candidații noștri reușea să‑și treacă numele pe buletinul de vot, se găseau cele mai nefondate pretexte pentru a‑i refuza eligibilitatea. Provocarea cu care se confrunta rețeaua noastră – care avea, la momentul ei de apogeu, aproape optzeci de filiale regionale, fiind una dintre cele mai mari din țară, deși era supusă unor atacuri constante din partea statului – necesita, prin urmare, o îndârjire de‑a dreptul nebunească de a câștiga niște alegeri la care ni se interzisese să participăm.

Într‑o țară cu sistem politic autoritar, ca Rusia, unde de mai bine de două decenii regimul făcuse o prioritate din a le insufla alegătorilor convingerea că sunt neputincioși și că nu pot schimba nimic, nu a fost niciodată ușor să convingi oamenii să iasă la vot. Dar, pe de altă parte, veniturile rușilor de rând fuseseră în scădere șapte ani la rând. Dacă măcar o treime dintre cei sătui de regim ar fi putut fi atrași spre cabinele de vot, nici unul dintre candidații lui Putin nu ar fi avut vreo șansă. Dar cum să convingi oamenii să voteze? Prin persuasiune? Oferind recompense? Am ales varianta de a‑i face pe oameni să se înfurie de‑a binelea.

În ultimii câțiva ani, eu și colegii mei am filmat o telenovelă fără de sfârșit despre corupția din Rusia. În ultima vreme, aproape fiecare episod adunase între trei și cinci milioane de vizualizări pe YouTube. Având în vedere realitățile din Rusia, am renunțat de la bun început la abordarea jurnalistică timidă a calificativelor nesfârșite – „presupus“, „posibil“, „aparent“ –, atât de îndrăgite de consilieri juridici. Am numit hoțul – hoț, iar corupția – corupție. Dacă cineva avea o proprietate imensă, nu ne limitam la a‑i semnala existența, ci o filmam cu drone și arătam proprietatea respectivă în toată splendoarea ei. Apoi aflam valoarea acesteia și o comparam cu venitul modest pe care birocratul care o deținea îl declara oficial.

Despre corupție se poate teoriza la nesfârșit, dar eu am preferat o abordare mai directă, cum ar fi să studiez fotografiile de la nunta secretarului de presă al președintelui și, în momentul în care aceasta săruta mireasa, să focalizez obiectivul pe spectaculosul ceas care se ivea de sub mâneca lui. Am obținut confirmarea unui furnizor elvețian că respectivul ceas costă 620 000 de dolari și am dezvăluit asta cetățenilor țării noastre, unde o persoană din cinci trăiește sub pragul sărăciei – 160 de dolari pe lună, ceea ce ar putea fi descris mai precis drept „pragul mizeriei“. Iar după ce‑ți înfurii suficient de mult urmăritorii de pe YouTube cu nerușinarea oficialităților corupte, le indici apoi un site care enumeră persoanele din regiunea lor pe care ar trebui să le voteze dacă nu vor să continue să susțină viața de lux a birocraților.

Ideea a funcționat.

Ne‑am distrat și ne‑am indignat publicul în același timp cu imagini ale vieții pe care o duc „modeștii patrioți care ne guvernează țara“, explicând cum funcționează mecanismele corupției și făcând apel la acțiuni practice pentru a provoca daune maxime sistemului lui Putin. Nu am rămas niciodată în pană de materiale.

Privind prin hubloul avionului, mă gândeam că acum aveam suficiente imagini pentru a încărca două sau trei videoclipuri pe YouTube despre corupția din orașele siberiene. Acestea aveau să fie vizionate de câteva milioane de oameni – dintre care câteva sute de mii, care locuiau în Novosibirsk și Tomsk, nu numai că le‑ar fi vizionat, dar ar fi fost suficient de înfuriați pentru a da curs apelului nostru de a merge la urne și a vota împotriva candidaților partidului lui Putin.

Am zâmbit ironic când mi‑am amintit tentativele disperate ale autorităților de stat, care știau ce punem la cale, de a ne bloca planul. Pentru oficialii de la toate nivelurile, călătoriile mele prin Rusia erau ca muleta pentru un taur de coridă. Considerau vizitele mele amenințătoare și fabricau neîncetate acuzații penale spre a mă împiedica să călătoresc prin țară, deoarece un inculpat într‑un proces penal nu poate părăsi regiunea sa de reședință. Din 2012, stătusem un an în arest la domiciliu și alți câțiva având o interdicție de a părăsi Moscova.

Cu două luni înainte, la instigarea postului de televiziune de propagandă Russia Today, controlat de stat, fusese deschis împotriva mea un alt dosar penal de‑a dreptul ridicol, sub acuzația de „defăimare a unui veteran de război“, însoțit de un alt ordin care îmi interzicea să plec din Moscova. Am considerat restricția ilegală, am ignorat‑o și am plecat în Siberia în această ultimă călătorie de investigații. Colegii mei și cu mine aduceam acum acasă sute de gigabiți cu filmări, inclusiv interviuri cu membri ai opoziției locale și o filmare cu reședința unui parlamentar proguvernamental, aflată pe o insulă privată, păzită cu strictețe. Imaginile fuseseră criptate și încărcate pe server, fiind gata de a fi editate.

Abia așteptam să înving Rusia Unită în Tomsk și să o las cel puțin cu nasul plin de sânge la Novosibirsk. Simțeam o satisfacție nemaipomenită la gândul că, în ciuda intimidărilor din ce în ce mai mari – în ultimii doi ani avuseseră loc peste trei sute de raiduri în birourile filialelor noastre, oameni purtând cagule negre scoțând ușile din țâțâni, scotocind peste tot, confiscând telefoane și computere – nu făcuserăm decât să devenim mai puternici. Firește, cu cât acest lucru era mai plăcut pentru mine, cu atât era mai neplăcut pentru Kremlin și pentru Putin personal – și probabil de aceea a și ordonat „să se inițieze măsuri active“. Aceasta este expresia folosită în mod tradițional de ofițerii KGB și FSB când își scriu memoriile. Scăpați de persoană și scăpați de problemă.

În viața de zi cu zi, oamenilor li se pot întâmpla tot felul de lucruri rele. Ai putea fi mâncat de un tigru. Cineva dintr‑un trib ostil te poate lovi cu sulița în spate. S‑ar putea să‑ți retezi un deget pe când încerci să‑i dovedești partenerei de viață abilitățile tale culinare sau să‑ți pierzi piciorul, manevrând neatent o drujbă în garaj. O cărămidă poate cădea în capul cuiva ori altcineva poate cădea de la fereastră. Apoi există atât de obișnuitele atacuri de cord și alte tragedii dureroase, dar deloc surprinzătoare.

Sper că puțini dintre cititorii mei s‑au trezit cu o suliță în spate ori au căzut de la fereastră, dar este destul de ușor să ne imaginăm cum s‑ar putea simți într‑o astfel de situație. Experiențele noastre de viață și observarea altora ne permit să cunoaștem pe viu astfel de senzații. Sau cel puțin la asta mă gândeam înainte de a mă urca în acel avion.

 fragment din ”Patriot(memorii) de Aleksei Navalnîi

Traducere de Gabriel Tudor

© Editura Litera, 2024

Mesajul Iuliei Navalnaia cu ocazia lansării volumului Patriot

Lansarea oficială a volumului „Patriot. Memorii“ de Aleksei Navalnîi – din 22 octombrie, disponibil și în România, simultan cu edițiile internaționale

Editura Litera are onoarea de a anunța, în regim de sincronicitate cu edițiile internaționale, apariția volumului Patriot, memoriile disidentului rus Aleksei Navalnîi. Cartea, îngrijită de soția acestuia, Iulia Navalnaia, reprezintă un moment în sine în istoria recentă și în lumea editorială. 
Volumul apare astăzi, 22 octombrie 2024, în toate teritoriile care au achiziționat drepturile de publicare. Ne alăturăm editorilor, cititorilor și tuturor celor care văd în data de astăzi o reverență făcută libertății de gândire și de exprimare într-un secol tulburat, în care cuvântul scris rămâne o mărturie indispensabilă a umanității noastre.

Scris cu înfocarea, istețimea, candoarea și curajul pentru care a fost lăudat pe bună dreptate, Patriot, este ultima scrisoare pentru lume a lui Navalnîi: o istorisire emoționantă a ultimilor săi ani petrecuți în cea mai necruțătoare închisoare de pe Pământ; un memento care ilustrează motivul pentru care principiile libertății individuale au o însemnătate atât de mare; și un apel electrizant de a continua munca pentru care și-a dat viața, arată ediura.


Chiar nu este dureros să mori. Dacă nu aș fi simțit că îmi dau ultima suflare, nu m‑aș fi întins niciodată pe podea, chiar lângă toaleta avionului. După cum vă puteți imagina, nu era tocmai curat acolo.
Zburam spre Moscova de la Tomsk, în Siberia, și mă simțeam foarte mulțumit. Peste două săptămâni urmau să aibă loc alegeri regionale în mai multe orașe din Siberia, iar eu și colegii mei de la Fundația Anticorupție (ACF) intenționam să învingem partidul de guvernământ, Rusia Unită. Acest fapt ar fi transmis un mesaj important – anume că Vladimir Putin, deși se afla la putere de douăzeci de ani, nu era nici atotputernic, nici deosebit de apreciat în acea parte a Rusiei, în ciuda faptului că numeroși locuitori din regiune priveau prezentatori și propagandiști cum aduceau nonstop osanale la televizor liderului națiunii. – Aleksei Navalnîi, Patriot (fragment din prologul cărții, anexat acestui mail textul complet)

ALEKSEI NAVALNÎI a fost un lider al opoziției ruse, politician, militant anticorupție și deținut politic, care a cucerit recunoașterea și respectul întregii lumi. Printre numeroasele distincții internaționale care i-au fost acordate se numără Premiul Saharov, Premiul anual al Parlamentului European pentru drepturile omului, Premiul pentru curaj al Summitului de la Geneva pentru drepturile omului și democrație și Premiul Dresda pentru pace. De asemenea, Navalnîi a apărut pe listele „Cele mai influente 100 de personalități“ și „Cele mai influente 25 de personalități de pe internet“ ale revistei Time. A murit în 2024.

Editura Litera are o tradiție de 35 de ani în editarea de carte. Ani în care, cu tenacitate, cu pasiune, cu profesionalism, cu reușite majore, a editat peste 9 000 de titluri, într-un tiraj total de peste 70 de milioane de exemplare. Acoperind aproape toate domeniile de ficțiune și nonficțiune, Litera a reușit să se impună prin calitatea catalogului editorial, devenind unul dintre cei mai importanți actori de pe piața de carte din România.

Modul „SILVIU PURCĂRETE. 50 de ani de creație”, în FNT 2024

Festivalul Național de Teatru, ediția a 34-a, dedică lui Silviu Purcărete un modul prin care este marcată împlinirea a jumătate de secol de când apreciatul regizor face teatru. În modulul intitulat „SILVIU PURCĂRETE. 50 de ani de creație” sunt programate expoziții, lansări de carte, precum și spectacole ce îi poartă semnătura, create în stagiunea trecută.

Primul eveniment din cadrul modulului, la care este invitat publicul – vernisajul expoziției SILVIU PURCĂRETE – 50 de ani de teatru”, are loc duminică, 20 octombrie, ora 16,00, în spațiul Amzei. Piața de Cultură”, urmat imediat de lansarea albumului „Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze” de Mihaela Marin. Expoziția (inițiator și curator Adriana Moca, producător Asociația Culturală Vis-à-Vis, co-finanțare AFCN), este prezentată în FNT cu sprijinul Bienalei de Scenografie București, iar publicul o poate vedea în format video. 108 imagini și zece videoclipuri recompun, într-o instalație, universul spectacular marca Silviu Purcărete. Fotografiile au fost selectate din arhiva personală a regizorului și sunt semnate de Simon Annand (Royal Shakespeare Company), Mihaela Marin, Iulian Ursachi, Patrick Fabre, Dorian Delureanu, Sean Hudson, Pierre Borasci, Thilo Beu, Silviu Purcărete, Rareș Zaharia, Adi Bulboacă, Eöri-Szabó Zsolt, Helmut Stürmer, Peter Uhan, Aki Tanaka, Petru Cojocaru, Aoi Itoh, Nicu Cherciu.

„În fiecare spectacol, Silviu Purcărete creează impresionante galerii de tablouri, din juxtapuneri de umbre și lumini. Maestru al clarobscurului și pictor al destinelor din tragedii antice sau comedii shakespeariene, pe care le (re)vizitează cu pasiune și curiozitate, el se aseamănă unui colecționar de frumusețe. Expoziția este, dincolo de recuperarea memoriei spectacolelor sale din acești 50 de ani de carieră, ocazia să redescoperim bucuria teatrului și generozitatea ludică a regizorului Silviu Purcărete.” (Adriana Moca).

Expoziția aniversară consacrată teatrului de 50 de ani al lui Silviu Purcărete amintește că această carieră scenică însumează peste 120 de spectacole de teatru, operă, teatru de păpuși sau film. Vernisată la Craiova în mai 2024, la Centrul „Constantin Brâncuși” – Muzeul de Artă, expoziția a fost vizitată de peste 4.500 de persoane. În FNT, expoziția poate fi vizitată până pe data de 28 octombrie.

Albumul „Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze” (volum bilingv – română și engleză) al Mihaelei Marin, fotograf-artist care urmărește de mulți ani activitatea teatrală a renumitului regizor,  include fotografii din 22 de spectacole create de Silviu Purcărete în România și străinătate. Printre acestea se numără „Așteptându-l pe Godot”, „Faust”, „Lulu”, „Metamorfoze”, „O furtună”, „Macbeth”, „Regele moare”, „Lohengrin”, „Aleko și Francesca da Rimini”, „Antonin Artaud. Familia Cenci”, „Gertrude”. De asemenea, este inclus și eseul „Corpuri lucide – ce învăț din teatrul lui Silviu Purcărete”, semnat de criticul Sebastian Vlad Popa.

Cele două spectacole, regizate de Silviu Purcărete, din modulul „Silviu Purcărete. 50 de ani de creație” sunt: „Lexiconul amar” și „O tragedie veninoasă”. Spectacolul „Lexiconul amar”de Sebastian-Vlad Popa și Laur Cavachi, după „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” de Petre Ispirescu, scenografia – Dragoș Buhagiar, muzica originală – Vasile Șirli a fost produs de Teatrul Odeon și poate fi văzut la Sala Majestic, pe 20 octombrie, de la ora 18,00. Reprezentația durează două ore.

Spectacolul „O tragedie veninoasă” a fost creat după „Women Beware Women” de Thomas Middleton (Silviu Purcărete semnează atât regia, cât și traducerea și adaptarea scenică) la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Scenografia aparține lui Dragoș Buhagiar, iar muzica originală lui Vasile Șirli. Reprezentația va avea loc în FNT pe data de 21 octombrie, ora 18,30, la Teatrul Național din București, Sala „Ion Caramitru”. Durata este de două ore și 30 de minute.

Un alt eveniment înscris în modulul „Silviu Purcărete. 50 de ani de creație” va avea loc pe 21 octombrie, de la ora 16,00,  în spațiul „Amzei – Piața de Cultură”: lansarea volumului bilingv „TNC – Purcărete & Boroghină. Pelerini în marele teatru al lumii / NTC – Purcărete & Boroghină. Pilgrims of the Great Theatre of the World.”  (Editura Institutului Cultural Român). Autoarea albumului este criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu. Evenimentul va fi moderat de Călin Ciobotari, curator FNT. Participă: Ludmila Patlanjoglu, Emil Boroghină, Dragoș Buhagiar, Aura Corbeanu, Maria Zărnescu, Bogdan Căpîlnean, Cornel Huțanu și Dana Ionescu. Publicul este anunțat că va afla „Povestea unui timp de aur al dialogului teatrului românesc cu teatrul lumii”.

Potrivit Editurii, monografia publicată în două versiuni – română și engleză – prezintă povestea unui timp de aur al dialogului teatrului românesc cu teatrul lumii. Eroii ei sunt Teatrul Național Craiova și doi maeștri: Silviu Purcărete și Emil Boroghină. Lucrarea, bogat ilustrată, cuprinde mărturii semnate de directori de festivaluri, critici de teatru, jurnaliști culturali.

„Ce superbă amintire îmi lasă Teatrul Național din Craiova! Aceea a mai multor spectacole magnifice semnate de Silviu Purcărete. Și, de asemenea, aceea a unei adevărate trupe, în care actorii și tehnicienii sunt uniți de aceeași pasiune pe care le-o insuflă însuși directorul Emil Boroghină – mai mult decât un director, un mare prieten al Teatrului și deci și al meu, al nostru.” (Bernard Faivre d’Arcier, director al Festivalului de la Avignon, 1993 – 2003)

Legate de numele lui Silviu Purcărete, în FNT vor fi organizate, în foaierul Sălii „Ion Caramitru”, între 24 și 28 octombrie, două expoziții gândite de neobositul Emil Boroghină, aduse de la Craiova: expoziția de fotografii „Silviu Purcărete și Teatrul Național Craiova” și expoziția de carte „Cu și despre Silviu Purcărete”. Emil Boroghină spune că prima conține imagini din cele nouă spectacole realizate de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Craiova, în perioada 1989-2012. Acestea sunt: „Piticul din grădina de vară”, „Ubu Rex cu scene din Macbeth”, „Titus Andronicus”, „Phaedra”, „Danaidele”, „Orestia”, „Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului” „Măsură pentru măsură” și „O furtună”, majoritatea prezentate la unele dintre cele mai mari festivaluri teatrale din lume și aducând teatrului românesc 12 premii internaționale. Cea de-a doua expoziție include volume în care „protagonist” este Silviu Purcărete sau în care sunt menționate importantele realizări ale acestui mare creator de teatru, printre titluri numărându-se Enciclopedia Teatrului Universal (Editura Bordas, Paris), Dicționarul Enciclopedic Român, Istoria Teatrului Național din Craiova. Vor fi și volume dedicate lui Silviu Purcărete de către critici și istorici de teatru români. Cele două expoziții au fost parte a manifestării „Săptămâna Purcărete – 50 de ani de excelență în teatru”, organizată de Teatrul Național din Craiova între 7 și 13 octombrie 2024. Și sunt aduse la București odată cu spectacolele Naționalului craiovean „Anomalia” și „Hamlet”, selectate în FNT, ediția a 34-a, la Sala „Ion Caramitru” a TNB.

Vă aşteptăm la Festival! https://fnt.ro/2024/

Michio Kaku aduce THE FUTURE OF HUMANITY la Sala Palatului

MICHIO KAKU vine cu THE FUTURE OF HUMANITY la Sala Palatului, Strada Ion Campineanu Nr. 28, Bucuresti 21 octombrie 2024, Ora 19:00.

Michio Kaku, fizician, futurolog de renume mondial și autor de bestselleruri, propune, în Supremația cuantică, un tur captivant al următoarei mari realizări tehnologice a omenirii – calculul cuantic – care ar putea să lumineze cele mai profunde mistere ale științei și să rezolve unele dintre cele mai mari probleme ale omenirii, precum încălzirea globală, foametea în lume și bolile incurabile, arată un comunicat de presă. 
 

Deși mass-media s-au concentrat în principal pe potențialul uimitor al acestor computere de a sparge orice metodă de criptare cunoscută, a început deja cursa pentru exploatarea puterii lor incredibile de a schimba lumea. Computerele cuantice pot face posibile: o nouă economie energetică datorită noilor tehnologii de stocare; o Revoluție Verde în agricultură și alimentație; noi tratamente medicale datorită calculării structurilor genetice și chimice la un nivel nemaiîntâlnit până acum; și chiar controlul încălzirii globale sau rezolvarea celui mai mare mister al științei — originea universului!, notează editura Trei.
 

The Future of Humanity este cel mai așteptat eveniment de știință al anului 2024.

Vino să-l vezi, live, la Sala Palatului, pe celebrul fizician și om de știință – Michio Kaku. 

Prof. Michio Kaku este unul dintre cei mai respectați oameni de știință din lume, premiat în repetate rânduri pentru teoriile sale.

Vino să descoperi:

◾ Cum va modela știința lumea in care traim până în anul 2100

◾ Cum putem activa întregul potențial al minții

◾ Ce trebuie să știm despre viitorul cosmosului 

◾ Cum vor revoluționa computerele quantice lumea care ne înconjoară

Când? Octombrie 21, 2024, București – Sala Palatului

Computerul cuantic, care exploatează puterea și complexitatea domeniului atomic, promite deja să fie la fel de revoluționar precum au fost odată tranzistorul și microcipul. Creșterea fără precedent a puterii sale de calcul anunță progrese care ar putea schimba fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. 

Companiile producătoare de automobile, cercetătorii din domeniul medical și firmele de consultanță pariază pe calculul cuantic, sperând să exploateze puterea acestuia pentru a proiecta vehicule mai eficiente, a crea noi medicamente care să salveze vieți și a eficientiza industriile pentru a revoluționa economia. Dar acesta este doar începutul. Calculatoarele cuantice ne-ar putea permite, în sfârșit, să creăm reactoare de fuziune nucleară care să producă energie curată, regenerabilă, fără deșeuri radioactive. Ele ne-ar putea ajuta să descifrăm procesele biologice care generează îngrășăminte naturale și ieftine și ne-ar permite să hrănim populația în creștere a lumii.
 

Michio Kaku reușește și de această dată să traducă pentru cititorii profane conceptele științifice complicate, așa cum a făcut-o în Ecuația lui DumnezeuViitorul minții umane sau Viitorul omenirii. În Supremația cuantică, îl însoțim pe celebrul autor într-o călătorie prin știința care stă la baza mecanicii cuantice și întâlnim pe parcurs o varietate de figuri colorate și de dispute științifice. Este o carte pentru oricine este interesat să descopere posibilitățile de rezolvare a unora dintre cele mai mari probleme ale omenirii.