Arhive etichete: critica poeziei

Critica imprecației pure

Să demontezi prin imprecații demersurile altora a devenit o normă de comunicare. Vezi politicieni care își aruncă vorbe grele, vedete create pe baza reproșurilor, activiști de toate felurile pierduți în logica usturătoare a pamfletului si asa mai departe. Sigur că nu lipsesc nici legitimările unei tradiții a genului, revendicările stilistice și tot ce e nevoie pentru acreditarea unui comportament. Dar, în final, rămânem cu clișeul.
Și atunci când imprecația devine normă, nici măcar dacă ai dreptate nu mai contează. Nici talentul, nici priceperea din punct de vedere stilistic, nici justețea aprecierilor nu mai ajung să diferențieze (altfel decât literar) un demers justificat de nefericitele exerciții de băgare în seamă. Citește în continuare Critica imprecației pure

"Poezia în spaţiul public" sau cronica unui critic ideal pentru "poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti"

Adina Diniţoiu a scris în Observator cultural despre “poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” şi îi sunt recunoscător pentru că este un critic de care cartea avea nevoie.

Anul 2011 a fost, într-adevăr, un an foarte bun pentru poezie. Printre apariţiile sale demne de interes s-a numărat şi volumul lui Răzvan Ţupa, poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti(Casa de Editură „Max Blecher“). E vorba de cea de-a treia carte a poetului, după volumul de debutFetiş (2001) şi Corpuri româneşti (2005). E de spus şi că volumul de debut a apărut într-o ediţie revăzută în 2003, sub titlul, simptomatic, de Fetiş – o carte românească a plăcerii. Înainte de a vorbi despre cel de-al treilea volum de poeme, trebuie spus că Răzvan Ţupa (n. 1975) ocupă o postură şi o poziţie interesante în actualul nostru peisaj poetic. Deja din titlul ediţiei revăzute a cărţii de debut, e vizibilă încercarea de a trece de la domeniul privat, intim al poeziei la spaţiul public, social şi chiar naţional („românesc“) – cu riscurile de rigoare – al poeticului, dimpreună cu efortul de cuprindere teoretică a fenomenului poetic contemporan (în conceptualizarea a ceea ce el numeşte „corpurile româneşti“).

mai mult aici.

Alex Goldiş identifică mirajele şi angoasele din volumul "poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti"

Criticul literar Alex Goldiş analizează “poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” şi găseşte instrumentele potrivite pentru a parcurge volumul fără să se rătăcească niciun moment între textele capricioase de acolo.

Încă de la început, de altfel, Răzvan Ţupa era interesat să tematizeze şi să testeze, prin cărţile sale, capacităţile „comunicaţionale” ale poeziei într-o perioadă când literatura şi-a cam pierdut şi la noi rolul în societate. Volumul de debut, „Fetiş”, dar mai cu seamă „corpurile româneşti”, experimentau modalităţi de depăşire a caracterului linear şi literal al mesajului poetic din dorinţa de a reconecta poezia la sensibilitatea tehnică de azi. Mirajul suprem al lui Răzvan Ţupa, testat ca atare în câteva happening-uri, e poezia-video, capabilă să capteze întregul flux al realităţii şi să-l comunice eficient.

textul complet pe blogul revistei Cultura.

Prima cronica la "poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti"

Stefan Baghiu a semnat prima cronica la “poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti” pentru Cultura.

Volumul „poetic. cerul din delft si alte corpuri românesti“ poate fi privit ca o aparitie interesanta atât pentru aerul experimental în care se aventureaza tematica si structura poemelor, cât si pentru formele bizare de raportare la realitate. Razvan Tupa scrie atent, uneori transant, alteori cu fantezie nesfârsita si îsi impune sa fie mereu un poet al întelepciunilor ascunse.

mai departe pe blogul revistei