Unul dintre poetii romani prea putin cunoscuti din prima jumatate a secolului XX incepe sa se bucure de o recuperare meritata. Potrivit unui comunicat, „cu exceptionali colaboratori din ţară şi din străinătate, Mircea Martin realizează ediţia Fundoianu – un scriitor exponenţial al secolului XX. O performanţă culturală de seamă, ilustrată, în cadrul acestei lansări, de B. Fundoianu, OPERE, vol. I, Poezia antumă şi XIV. Baudelaire şi experienţa abisului”. Marţi, 12 noiembrie, de la ora 17:00,Libraria Cartea de Nisip din Timisoara gazduieste lansarea acestor volume. Invitatii evenimentului sunt Adriana Babeţi, Mircea Martin, Ion Pop şi Cornel Ungureanu.
„Shakespreare, Baudelaire – şi ei au gândit ca noi şi nici ei nu cereau decât să gândească la fel ca noi. Voiau să fie ca toată lumea, îi invidiau pe oamenii care nu aveau nimic în comun cu nişte Macbeth, Stavroghin, Kirilov, ar fi dat totul numai să nu-şi dea seama că arta nu este propriul său scop şi că abisul nu poate fi evitat. […] De ce au renunţat brusc să-şi amintească de posibilităţile şi de limitele artei lor şi, ştiind că atacă pe cineva mai puternic decât ei, că se vor prăbuşi în cele din urmă sub sarcina lor, de ce au încercat, cu toate uşile şi ferestrele deschise, să exprime, să cuprindă inexprimabilul? […] De ce oare să ne aplecăm cu atâta aviditate, cu atâta anxietate asupra acestor oameni şi să-i considerăm mai importanţi decât ceilalţi, dacă nu pentru a citi în ei oglindirea aproape ştearsă, dar care străluceşte încă pe pielea şi în opera lor, a contactului prelungit cu acel lucru extrem, acel apeiron care, altădată, la întoarcerea de pe munte, strălucea atât de tare pe chipul Profetului, încât poporul – ca noi, cei de astăzi – a trebuit să-l roage: Du-te şi vorbeşte cu El, în locul nostru, de frică să nu murim? scria B. Fondane în „Baudelaire şi experienţa abisului”.
Arhive etichete: Mircea Martin
Poezie la Cenaclul Universitas
CENACLUL UNIVERSITAS
MODERAT DE DOMNUL PROFESOR MIRCEA MARTIN
VĂ INVITĂ JOI, 29 NOIEMBRIE 2012, ORA 18.30
IN SALA DE CONSILIU A FACULTATII DE LITERE
LA O SEDINŢĂ ÎN CARE VOR CITI:
MARIUS OPREA – POEZIE
CONSTANTIN IFTIME – POEZIE
CENACLUL UNIVERSITAS
MODERAT DE DOMNUL PROFESOR MIRCEA MARTIN
VĂ INVITĂ JOI, 29 NOIEMBRIE 2012, ORA 18.30
IN SALA DE CONSILIU A FACULTATII DE LITERE
LA O SEDINŢĂ ÎN CARE VOR CITI:
MARIUS OPREA – POEZIE
CONSTANTIN IFTIME – POEZIE
Liviu Georgescu lanseaza Ziua de dinainte
Editura Paralela 45 va invita marti, 4 septembrie 2012, orele 14.00, la Muzeul National al Literaturii Romane din Bucuresti, la lansarea volumului Ziua de dinainte de Liviu Georgescu.
La eveniment vor participa: Mircea Martin, Dan Cristea, Liviu Georgescu.
„Liviu Georgescu este, probabil, ultimul optzecist care debuteaza editorial (Calauza, 2000). Dupa alte cateva plachete, destul de numeroase, ca si cum poetul ar dori sa recupereze, formula poetica pare a se fixa. Radu G. Teposu l-ar fi atasat neoexpresionistilor din generatia optzeci. Gh. Grigurcu vede in el un suprarealist. Lirismul pletoric trimite la Liviu Ioan Stoiciu, violenta limbajului la Elena Stefoi, vizionarismul, la Mariana Marin. In fond, originalitatea lui Liviu Georgescu consta in puternica lui inclinatie catre eschatologic.” Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de literatura
„Volumul Ziua de dinainte reprezinta o cotitura in poezia lui Liviu Georgescu. Liviu Georgescu este un maximalist atat prin privirea generala aruncata asupra lumii, cat si, mai ales, printr-o acuta sensibilitate morala. In masura in care este prezent in poemele sale, cotidianul e proiectat negresit intr-o ordine cosmica.Intr-un context poetic dominat de luciditate ironica, deriziune si autoderiziune, Liviu Georgescu isi permite sa dezvolte netulburat in fata noastra „viziuni”, iluminari increzatoare, pasionate, fie ca ne invita la elevatie spirituala, la „inaltare”, fie ca ne face martori ai prabusirii cosmice si ai nimicniciei omenesti. Nu de putine ori, cele doua seturi de imagini intra in compunerea aceluiasi poem. Suntem aici in plina hiperbola a unei asumari generoase.
Rareori se pot intalni la un poet din ziua de azi asemenea propagari de energie, atata freamat cosmic si mai cu seama acest patos al cuprinderii totale.” Mircea Martin Continuă lectura Liviu Georgescu lanseaza Ziua de dinainte
Despre idoli, poezie si alte rataciri la Radio Romania Cultural cu Georgeta Draghici
Polemici elementare la Radio România Cultural (mai 2012) cu Georgeta Drăghici
Bun găsit la „polemici elementare” vă spune Georgeta Drăghici. Între critici şi autorii de literatură propriu-zisă, relaţia a fost dintotdeauna tensionată… cu excepţiile de rigoare. Scriitorul are impresia (de multe ori e şi adevărat) că e neînţeles de critica literară. Criticii cred şi ei că autorii se auto-iluzionează în privinţa valorii proprii şi asta e, adesea, adevărat. Realitatea e mai complicată, fiincă, uneori, rigiditatea, obtuzitatea şi lipsa unei sensibilităţi autentice faţă de literatură şi de mişcările ei permanente îi fac pe unii critici să nu înţeleagă ce se petrece în literatură, iar confuzia lor se răsfrânge asupra receptorilor. Iar scriitorii resping vehement orice manifestare critică, preferând, evident, cine nu îşi doreşte, numai elogiile. O privire echilibrată e greu de găsit.
Literatură şi polemici
G.D. Îi spun bun găsit astăzi la „polemici elementare” lui Răzvan Ţupa.
Bine v-am găsit.
G.D. Vorbeam, când ne-am întâlnit la „Scriitori la Microfon” împreună cu Monica Pillat şi discutam despre un volum al tău de poezie, despre viziunea pe care tu o ai asupra poeziei, care ar putea să stârnească polemici. Una ar putea să fie cu critica literară, cu Daniel Cristea-Enache, care are despre poeticitate o viziune opusă viziunii tale.
Pentru mine nu este o problemă să aibă cineva o poziţie opusă mie, mai ales că vorbim despre un critic literar, iar poziţia mea este una a unui om care scrie poezie. Aproape că este un clişeu să fie nemulţumiţi poeţii de criticii literari, dar, în cazul meu nu este vorba despre asta. Pe mine mă interesează mai puţin cine vorbeşte despre un volum şi mai mult ce spune. Ce vom discuta nu are nicio legătură cu ceva scris despre volumul meu „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti”. Mă gândesc numai la nişte perspective asupra poeziei care, din punctul meu de vedere, sunt cât se poate de opuse. Pe de o parte, vorbesc despre poezie ca artă a creativităţii şi, pe de altă parte, de perspectiva necesară (dar care, din punctul meu de vedere, s-a îndepărtat de ce era nevoie să facă), construirea unor idoli literari (să spunem), fie că ei fac parte din generaţia ‘80,’70 sau ’60, rămâne impresia că, de multe ori, expediem poezia şi, chiar, literatura. Putem să vorbim mai târziu despre diferenţele pe care le văd între poezie şi literatură.
G.D. Da, să reţinem ideea.
Vorbem despre felul în care se creează idoli în domeniile astea, un lucru care, poate, este necesar, pentru că oamenii au nevoie de modele şi este bine să le avem. Dar, atunci când uităm că modelul nu este omul respectiv, ci ceea ce el a scris, riscăm să trecem foarte uşor în poziţia opusă: distrugerea modelului. Şi acesta este felul în care în ultimii 20-30 de ani s-au tot construit generaţii exemplare de poeţi, ’60, ’80, ’90, numai pentru ca, pe urmă, să fie contestate vehement de următoarea generaţie.