Diminetile sunt cele mai rapide in atelierul de poezie din aceste zile. Trebuie sa te trezesti cat mai devreme ca sa apuci micul dejun inaintea drumului pana la Scoala de poezie de la Helicon. Apoi este greu sa iti mai scoti din minte poemele la care lucrezi. Vineri am lucrat la poemele lui Yael Tomashov-Hollander. Unul dintre ele e asa:

Rețeta timpului

„înseamnă că nu există despărțiri
Numai o mare întâlnire”
I.A. Brodski

Atunci când Iosif Alexandrovici primea premiul Nobel pentru literatură
Eu aveam șase ani.
În dimineața aceea, bunica mi-a împletit dragostea ei
în cascadele de cãrbune care-mi înconjurau chipul.
Poate că eram bolnavă.
De speriată de ce-i afară, ce eram, sudiam piața din Lutsk
prin fereastra bine zăvorâtă.
Între mine și piață era un ghiveci cu violete
Pe pervazul lat și rece al ferestrei, sus
chiar în fața scaunului pe care mă cocoțam ca să mă uit și să uit.

Orașul meu natal se născuse fără mine și crescuse cât eu nu eram acolo.

Citește în continuare Tel Aviv. Pranzul de poezie →