Nu e știre să nu mă facă să simt nevoia să citesc poezie. Ba din inspirație, ba ca reacție. Acum din ce o fi?
Primesc anunțul “Rock simfonic – ALTAR 33”, pentru marți, 30 aprilie 2024, ora 19.00, la Colegiul Academic din Cluj Napoca.
Prezentarea organizatorilor zice poetic și că:
O tradiție începută sub bagheta dirijorului Paul Mann alături de legendara trupă Deep Purple continuă la Filarmonica de Stat „Transilvania” unde, trupe românești, de această dată, urcă pe scenă alături de orchestra și corul Filarmonicii pentru a-i aduce împreună pe melomani și pe fanii rock-ului, la concerte de rock simfonic special concepute în acest sens. După Vița de Vie și Subcarpați, este rândul băieților de la Altar să urce, în premieră, pe scena din Auditorium Maximum (Colegiul Academic), alături de dirijorului Andrei Tudor și de Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”, pentru a marca 33 de ani de existență printr-un concert extraordinar care va avea loc marți, 30 aprilie 2024, ora 19.00. În cadrul evenimentului aniversar vor răsuna „toate piesele preferate de fani, orchestrate și interpretate live, așa cum nu au mai fost prezentate vreodată, într-un show audio-vizual spectaculos, care îi va purta pe spectatori într-o altă dimensiune”, promit cei de la Altar, zice în comunicat.
Despre dirijorul Andrei Tudor mai afli și că a început să cânte și să studieze pianul în 1987, la vârsta de patru ani. În plus a lucrat în calitate de compozitor, aranjor, pianist și/sau dirijor, printre alții, cu Angela Gheorghiu, Andrea Bocelli, Ed Sheeran CeCe Winnans, Edvin Marton, Goran Bregovici, Boney M Experience, Aura Urziceanu, Monica Anghel, Nico, Luminita Anghel, Andra, Gabriel Cotabiță, Vlad Miriță, Marcel Pavel, Cezar Ouatu, Cristi Minculescu, Adrian Enache, Paula Seling, ș.a. El s-a aflat la pupitrul dirijoral a Bucharest Pops Orchestra, a Orchestrei Naționale Române, a Big Band-ului Radio România, a orchestrelor Filarmonicilor din țară precum cele din București, Sibiu, Brașov, Pitești și Cluj-Napoca. De asemenea, a colaborat în calitate de dirijor cu Camerata Regală, cu Opera Comică pentru Copii București, cu Opera Națională Română Cluj-Napoca, cu Budapest Primarius Orchestra, cu Filarmonica din Praga, cu Royal Philharmonic Orchestra și cu Saarbruken Radio Symphony Orchestra.
Acum chiar vreau să știi cum e Altar în context (tot citat):
În repetate rânduri, ALTAR a fost desemnată drept cea mai bună trupă rock românească, iar activitatea formației reprezintă probabil cea mai importantă pagină din istoria scenei rock autohtone de după anii ’90. Alături de Compact, Holograf, Iris, Phoenix, Celălalte Cuvinte sau Cargo, ALTAR se numără printre puținele formații cu o activitate susținută de peste 33 de ani în prima linie a rock-ului românesc, rămânând în continuare una dintre cele mai îndrăgite și apreciate trupe de gen din România.
În formula actuală a grupului se regăsesc Andy Ghost – vocal, Teo Peter – chitară bass, Toni Dijmărescu – chitară, Damian Donca – chitară și Eugen Tăbăcaru – tobe.
Biletele online la concert se pot achiziționa de pe site-urile entertix.ro și myticket.ro. Biletele se pot cumpăra și de la Agenția de Bilete a Filarmonicii (Piața Lucian Blaga nr. 1-3, tel. 0756-048.318) sau cu o oră înainte de începerea concertului, direct de la locul acestuia, în limita locurilor disponibile, arată un comunicat de la Filarmonica de Stat „Transilvania”.
Programul concertului arată așa:
Concert Extraordinar
Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”
Andrei Tudor dirijor
ALTAR soliști
Cornel Groza dirijorul corului
Partea I – Born Again
Memories
Born Again
Welcome & Celebrate
Love
Freedom
Angel
The way, the truth, the life
Think about
Son of God
King of Kings
Partea a II-a – Rapsodia românească
Nu pot să zbor
S.O.S.
Cerul plânge
Povestea noastră
Să vină un înger
Toţi ca unul
Străinul
Antitristul
Forţa să fie cu noi
Ce pot să am chef să citesc în condițiile astea? ”Inimă leneșă”, debutul lui Andrew Davidson-Novosivschei la Dezarticulat. De ce? M-a frapat mereu cum devine rockul o treabă tradițională. Așa că poezia românească ar fi bine să se obișnuiască să fie scrisă și de poeți români născuți în Statele Unite. Pentru că prea s-a distrat istoria literaturii să înregistreze poeți germani născuți în România, sau poeți americani veniți de aici.
Dar mai bine îți arăt și spui tu ce și cum și de ce și cât:
Anul de poezie 2024 începe cu recuperări după ce volumele cu care a venit Nemira în 2023 pentru Teodora Coman și recuperarea din Ovidiu Verdeș, ca și exploziva traducere românească din Kali Agnes, de la OMG, au intrat în librăriile la care am avut eu acces abia în ianuarie. Primele trei luni au adunat ca așteptări și confirmări cam așa.
”Ultima familie tradițională”, a lui Andrei Doșa, OMG, a scos la OMG o etapă nouă în traseul uneia dintre cele mai consistente cartografieri a autoficțiunii poetice românești de azi.
”Mai ales ca totul se poate dizolva în orice clipă” este volumul în care Bogdan Tiutiu (OMG) îți arată că șocul încă mai merită căutat în zonele afective. Iar pentru ”Spune-mi unde sa apas mai tare”, Ramona Boldizsar (Cartex) reușește să întoarcă pe dos așteptările legate de poezia maternității și să iasă tot în față, mizând pe umanitate și tandrețe în ciuda șarjelor tăioase.
Ca să vezi pe unde suntem, uite și prezentarea pe care Jane Hirshfield o face privind poezia și poeticile contemporane.
Forța pare să fie cuvântul de ordine pentru volumele de poezie românești care ar încheia un imaginar top 6 cele mai discutate în primele luni de 2024. ”Unicorn la păscut”, de Denisa Ștefan (editura Alchimică), ”De piele ne va fi cel mai greu”, de Mihai Manole, Tracus Arte și ”Tarantino împuscă-mă ca pe-un câine”, Andrei Petrea, Tracus Arte .
Revizitarea fundamentelor
În ”Fragmonade – Poeme inedite (2018-2023)” îl regăsești pe Lucian Vasiliu (Școala Ardeleană) prezentat de data aceasta de Ana Blandiana. Este autorul care trece cel mai repede de la discursul social la cel personal și îți lasă în minte și o imagine în acest demers.
Marius Marian Șolea vine la editura Vremea nu doar cu ”Reflexiile mărilor curbe” ci și cu o serie de autor din care fac parte ”Mereu secunda, mereu si Dumnezeu”, ”Universul din piatră”, ”Pașii de sub simț” și ”Semantice umbre”.
În ce privește autorii străini, oferta de poezie este deja și mai consistentă. ”A Year of Last Things Poems” este noul volum al lui Michael Ondaatje, pe care deja îl găsești în librării. Autorul celebru mai ales pentru ”Pacientul englez” face o demonstrație de sondare a afectivității în termini poetici.
Și dacă tot suntem la afectivitate, concurența momentului în engleză vine din ”Silver”, de Rowan Ricardo Phillips care nu se ferește să descrie ”The despair deep in it before/ It falls towards the solution/ Of its final chord.” dintr-un concerto de Bach.
Paralele le regăsești și între poemele franceze și traducerea în engleză publicate acum, la mai bine de 60 de ani de la dispariția poetului francez cu tată senegalez și mamă de origine cameroniană, în ”Hammer Blows”, de David Mandessi Diop (Bloomsbury).
Și mai departe în istorie te duce ”After You Were, I Am”, un volum de debut, de Camille Ralphs, (Faber&Faber), care rescrie rugăciunile și monoloagele proceselor vrăjitoarelor din 1612.
Asta nu înseamnă că totul este trecut. Confruntarea cu scrisul devine regula în ”Modern Poetry”, de Diane Seuss (Graywolf Press), fie că e vorba de întâlnirea cu modelele romantice ori de moștenirea modernității după Sylvia Plath.
Energia poetică
Pentru mine s-au alăturat și ”Call Us What We”, de Carry Amanda Gorman (Random House) și ”God Complex”, de Rachael Allen (Faber & Faber) cu variante distincte de schițare a planurilor de bătaie în social și personal cu acceași hotărâre.
Iar orchestrarea intensității este și miza din ”I cannot be good until you say it”, volumul cu care Sanah Ahsan (Bloomsbury), iese pe piață după ce câștigă Outspoken Performance Poetry prize, cu o poezie ce include meditații privind atât conceptul de queerness cât și Islamul.
De altfel, în aceeași cheie, Bloomsbury reia debutul semnat de Akwaeke Emezi, ”Content Warning Everything”, într-o ediție nouă. Este semnătura care își asumă formularea unor adevărate imnuri pentru momentul în care trăiești: ”will i remember moments like this, standing on grass, the sky yawning over me/ swahili beating out of speakers, dancing with a crowd of strangers wondering”.
Și la București probabil momentul primelor luni din 2024 este legat tot de energie, și, mai exact de lansarea unui nou număr din revista Matca, cu Nora Iuga în calitate de vedetă. O vezi aici surprinsă de Verbs describe us.
Energia te găsește și din poezie
Antologiile trasează terenul
În termeni generali găsești”Poems for Love”, editat de Gaby , Morgan, la Pan Macmillan, cu dragoste pe secțiuni din poeme celebre mai vechi dar și de azi de la întâlnire și declarație până la amintire.
Helen Mort semnează selecția pentru ”A Gift, Once Given, Must Not Be Spurned: The VERVE Anthology of Eco-Poetry”. Este rezultatul jurizării unei competiții tematice care pe lângă poeme semnate de autori precum Oli Isaac, Ben Verinder și Sophia Argyris, care au și luat premiile include texte commentate de Corinna Board, Hannah Burrows, Ger Duffy, Lily Dyu, Elizabeth Gibson, Roger Hare, Tim Kiely, Caroline Maldonado, Agata Maslowska, Isabella Mead, Lesley Quayle, Tom Sastry, Rachit Sharma, Harry Slater, Sue Spiers, Alison Tanik, Milena Williamson. În plus sunt selectați aici și 10 autori cu vârste cuprinse între 11 și 17 ani Dominic Anaya Gulaya, Japmeh Gujral, Emily Hunt, Kai Lee, Lilly Prince, Disha Ramesh, Aneesha Sandhu, Isabelle Wei, Evie Williams și Laurie Wiseman. Cei de la Verve Poetry Press sunt în plin moment de efervescență așa că au scos și ”Language Is A Queer Thing 2”, cu poeți din India și Marea Britanie, continuarea unui proiect care deja a dat un best-seler platformei britanice.
de aici s-a adunat prima ediție de succes a antologiei
Iar din poezia românească apărută în traducere îmi vine în minte ”Transparent Body & Other Texts”, de Max Blecher, traducere Gabi Reigh, la editura Twisted Spoon Press, din Praga, specializată în traduceri din literaturile din Centrul și Estul Europei.
”Trezirea, pregătirea”, de Irina Balcu, Clara-Victoria Caradimu și Mădălina Lipară, Alchimică
”Ce-ți spun noaptea înainte de culcare”, antologia Clubului de lectură Noise Poetry (Cartex) pe care am văzut-o în format electronic dar abia aștept să o răsfoiesc pentru că îmi lasă impresia celei mai relevante treceri în revistă în poezia românească a momentului. Uite că antologiile platformelor online sunt din ce în ce mai importante, după ce în 2022 a fost selecția poeților de la O mie de semne, la CDPL.
Lista așteptărilor pentru mine în 2024 continuă cu:
”Așa cum v-am iubit eu”, de Iris Spiridon (Alchimica)
”Aes Alienum” Mihok Tamas, Casa de Editură Max Blecher
”Inimă leneșă”, Andrew Davidson Novosivschei, Dezarticulat
”Tagliatelle Allegro”, de Mina Decu, editura Cartier
Iar dintre străini încă mă mai uit să răsfoiesc ”Martyr! A novel”, de Kaveh. Ce mi-a scăpat, nu ezita te rog să-mi atragi atenția mai jos cu tot cu motivut care te face să îmi spui de cartea cu pricina, te rog.
The International Literature Festival Odessa in Bucharest hosted a meeting with Ilaria Gaspari about The Art of Podcast.
She developed an entire podcast on the presence of Ingeborg Bachmann in the late days of her life in Rome. Ilaria Gaspary is interested in philosophy and literature. The Ingeborg Bachmann podcast is the second one that we know of from Ilaria Gaspari. The first one was about Marcel Proust.
The whole discussion you can check in the link below.
The discussion allows you a glimpse into the process that transforms a writer from a figure that we usually close in a bottle and look at as an aesthetic object, to an individual whom we are in a close relationship with, we love through their writing and we are discovering all these details from their lives in ways that recalibrate our own lives.
Am pomenit activitatea pentru care este cunoscută Ariane von Graffenried în textul poetic.ro pentru poezia anului 2023 și perspectivele 2024, atunci când am amintit despre poezia video recent premiată în Europa. Discuția de mai jos este prilejuită de prezența sa în Festivalul Internațional de Literatură Odessa, găzduit în februarie de Institutul Goethe la București din cauza invaziei lui Putin în Ucraina.
(FOR ENGLISH SCROLL DOWN)
– Cum vă vedeți munca de spoken artist la interferența dintre teatru, literatură și muzică?
1. O văd ca pe o îmbogățire și sper ca publicul să simtă la fel. Având o pregătire în studii de teatru, am o slăbiciune pentru hibrizi, pentru „noi” într-o lucrare, pentru frumusețea himerei. Cred în poetica relației. În cel mai bun caz, muzica, literatura și spectacolul se îmbină într-un nou tot. În ciuda interconectarii, genurile rămân zone separate. Granițele dintre ele se estompează dar nu se dizolvă. Îmi place și conceptul de idee colectivă în artă. O bună parte din munca mea din ultimii douăzeci de ani a fost creată în colaborare cu alți artiști. Lucrez îndeaproape cu muzicianul și artistul sonor Robert Aeberhard. Unele dintre poeziile mele au devenit cântece vorbite publicate în cărți și înregistrate pe CD-uri sau ca videoclipuri sub numele „Fitzgerald & Rimini”. Cu toate acestea, o parte considerabilă a muncii mele înseamnă, de asemenea, să stau liniștită și singură la biroul meu și să migălesc la versuri.
– În ce fel vă influențează abordarea fiecare dintre diferitele arte pe care le accesați în performance?
2. Fiecare artă are propria ei modalitate de a crea un anumit efect, poate pentru a spune o poveste. În munca mea, narațiunea joacă un rol la fel de important ca materialitatea limbajului. Formele hibride mă ajută să răstorn normele, să rup zidul monolingvismului, să subminez limitele dintre genuri și să am încredere în anarhia sunetului.
– Care au fost cele mai importante influențe pe care le puteți simți pentru scena vorbirii de astăzi din Europa? Ce lipsește și ce merită mai multă atenție?
3. (Iartă-mă, bănuiesc că nu pot răspunde la această întrebare, e prea generală și chiar nu sunt un expert în spoken word sau purtătoare de cuvânt a domeniului. De asemenea, nu fac o distincție clară între spoken word și poezie. Oralitatea și muzicalitatea sunt importante în creația mea poetică. Aceasta este o perspectivă foarte tradițională a poeziei, deoarece poezia performativă a fost forma literară majoră și a existat cu mult înaintea tipografiei. În același timp, poezia performativă a fost întotdeauna o trăsătură caracteristică pentru toate mișcările de avangardă, peste tot. Cred că formele poetice tradiționale, cultura muzicală, jazzul și avangardele literare ale secolului XX, cum ar fi DADA și Wiener Gruppe, rămas mereu la fel de importante pentru activitatea mea.)
– Ce fel de relație păstrați între o parte scrisă a lucrării și prestația ta în performance (fie live ori înregistrat)?
4. Mă consider în primul rând scriitoare, dar o scriitoare care acordă atenție sonorității limbajului și interpretării. Scena este biroul extins, dar pentru mine este important ca textele să aibă calitate și în forma tipărită. Dar și când citești un text în tăcere, vei auzi sunetul, pentru că cuvântul s-a născut în gură. Motivul scriptural, semnul tăcut, include întotdeauna sunetul, phoné. Sunetul se referă la corp. Iar corpul oferă referința la lume. Nu există lume pentru ființe umane fără trup. Este mijlocul de percepție a lumii și cheia participării la ea. Când citesc textul tipărit mai târziu unui public, textul tipărit devine corp, voce, e un proces performativ. Este un demers foarte diferit de cel de la masa de scris. Vocea mea devine mediul tuturor vocilor și limbilor textului. Corpurile din public sunt și ele prezente în acest moment imediat, trecător și fragil. Ele co-constituie acest moment. Am o pasiune pentru acest moment, pentru aici și acum împreună cu publicul, pentru crearea unei atmosfere de comunitate, în cel mai bun caz o experiență împărtășită. Muzica este o formă de artă care poate să sprijine, să contrazică sau să se îmbine cu sunetul textului pronunțat. Pentru mine este mai versatilă, unifică într-un grad mai mare și este mai profundă decât limba. Toate acestea extind posibilitățile de receptare pentru public.
Poate că literatura poate da morților o voce și îi poate face să cânte
– În ce fel influențată munca ta evenimentele care zguduie pacea în Europa chiar acum?
5. Mă influențează în sensul în care scriitorii sunt întotdeauna și cronicari ai timpului lor. Vin dintr-o țară care a fost mult timp ferită de război. Tot ce știu despre război, știu din literatură. I-am citit pe colegii poeți care se văd nevoiți să trăiască războiul actual, inutil și oribil. Îi citesc, învăț de la ei. Demersurile lor îmi influențează gândirea și scrisul. Bănuiesc că ceea ce avem nevoie astăzi este o literatură care nu este doar angajată, ci una care pune față în față oamenii cu realități și crează empatie. Cu toate acestea, metaforele nu te ajută împotriva oamenilor cu arme. Iar versurile frumoase nu au cum să vindece rănile. Dar literatura poate să creeze comunitate. Aici și acum. Poate să ofere consolare, poate să exprime furie și poate depune mărturie despre frumos și despre groaznic. Poate că literatura poate da morților o voce și îi poate face să cânte.
Ariane von Graffenried este o poetă și dramaturg în Elveția. A absolvit Universitatea din Berna cu un doctorat în studii de teatru. Von Graffenried face parte din grupul de scriitori «Bern ist überall» și este curator al Festivalului Internațional de Poezie de la Basel.
Din 2005, ea colaborează ca artist spoken word cu muzicianul și artistul sonor Robert Aeberhard. Cei doi alcătuiesc duo-ul „Fitzgerald & Rimini”. În 2017 a publicat volumul „Babylon Park”.
„50 Hertz” este cea mai recentă creație a sa, un CD și o selecție de poezii.
În spoken word, Ariane von Graffenried trece cu lejeritate de la dialectele elvețiene la dialectele germane, de la franceză la engleză. Poeta depășește granițele lingvistice și liniile de demarcație geografică și combină estetica cu critica socială, fantasticul cu realitatea, ironia cu controversa. De mai mulți ani este interesată de contactul dintre literatură, muzică și performance. În urma colaborării sale cu Robert Aeberhard („Fitzgerald & Rimini”), unele dintre textele ei au devenit ”cântece vorbite”.
O selecție a textelor sale din „Parcul Babylon” a ajuns la festivaluri, în traduceri semnate de Anne Posten și interpretate de «Fitzgerald & Rimini».
Mai multe pe www.avgraffenried.ch și www.fitzgeraldrimini.ch
Ariane von Graffenried: I believe in the poetics of relationships
– How do you see your work as spoken-word artist in the interfference between theatre, literature, and music?
1. I see it as an enrichment and hope the audience will feel the same. Having a background in theatre studies, I have a weakness for hybrids, for the „we” in the work, for the beauty of the chimera. I believe in the poetics of relationships. In the best case, music, literature and performance merge into a new whole. Despite the interlocking, the genres remain separate components. The boundaries between them blur without dissolving. I also like the collective idea in art. A large part of my work over the last twenty years has been created in collaboration with other artists. I work closely with the musician and sound artist Robert Aeberhard. Some of my poems became spoken songs published in books and recorded on CDs or as videoclips under the name “Fitzgerald & Rimini”. However, a considerable part of my work also consists of sitting, quietly and alone, at my desk and forging verses.
– In what way does each of the different arts inform your approach?
2. All the different arts have their own way to create a certain effect, maybe to tell a story. In my work, the narrative plays just as important a role as the materiality of the language. Hybrid forms help me to subvert norms, to break up monolingualism, to undermine genre boundaries and to trust the anarchy of sound.
The stage is the extended desk
– What were the most important influences that you can sense for today’s spoken word scene in Europe? What is missing, and what deserves more attention?
3. Please, forgive me, I guess I can’t answer this question, it’s too big and I’m not an expert of spoken word or its spokeswoman. I also don’t make a strict distinction between spoken word and poetry. Orality and musicality are important in my poetic work. This is a very traditional understanding of poetry, as performative poetry was the major literary form and existed long before printing presses. At the same time, performative poetry has always been a characteristic feature for the avantgarde movements all over the places. I think traditional poetic forms, song culture, jazz, and literary avant-gardes of the 20th century such as DADA and the Vienna group were always equally important for my work.
– What kind of relationship do you keep between the written part of your work and your performance (either live or recorded)?
4. I consider myself primarily as a writer but one that pays attention to sound of language and the performance. The stage is the extended desk but it’s important for me that the texts also show quality in printed form. But even if you read a text silently you will always hear the sound because the word was born in the mouth. The scripture, the silent sign, always contains the sound, phoné. The sound refers to the body. And the body provides the reference to the world. There is no world for human beings without the body. It is the medium of perception of the world and the key to participation in it. When I later read the printed text to an audience, the printed text becomes body, voice, a performative process. That’s a very different work from the one at the desk. My voice becomes the medium of all the voices and languages of the text. The bodies in the audience are also present in this immediate, transitory and fragile moment. They co-constitute this moment. I have a penchant for this moment in the here and now together with the audience, to create an atmosphere of community, in the best case a shared experience. The music is an art form that can support, contradict or merge with the sound of the spoken text. For me, it is more versatile, more unifying and profound in its effect than language. All of this expands the possibilities of reception for an audience.
Maybe literature can give the dead a voice and make them sing
– In what way is your work influenced by the events that shake the peace in Europe right now?
5. It influences me in the sense that writers are always chroniclers of their time, too. I come from a country that has been spared from war for a long time. Everything I know about war, I know from literature. I read fellow poets who have to live through the current, unnecessary and horrible war. I read them, I learn from them. Their work influences my thinking and my work. I guess what we need today is literature that is not only committed but confronts people with knowledge and creates empathy. However, metaphors don’t help against people with weapons. And beautiful verses cannot heal wounds. But literature can create community in the here and now, give consolation, express anger and bear witness to the beautiful and the terrible. Maybe literature can give the dead a voice and make them sing.
Ariane von Graffenried is a Swiss poet and playwright. She graduated from the University of Berne with a PhD in theatre studies. Von Graffenried is a member of the award-winning writers’ collective «Bern ist überall» and a curator of the International Poetry Festival Basel.
Since 2005, she has performed as a spoken word artist with musician and sound artist
Robert Aeberhard as the duo «Fitzgerald & Rimini». In 2017 her book «Babylon Park» was published. Her most recent work is «50 Hertz», a CD with a collection of poems. She has received several literary prizes for her texts.
In her spoken texts, Ariane von Graffenried switches playfully from Swiss dialects to High German, from French to English. She crosses language borders and geographical dividing lines and mixes aesthetics with social criticism, the fantastic with the factual, the laughable with the questionable. For many years she’s been working at the interface between literature, music and performance. In close collaboration with the musician Robert Aeberhard («Fitzgerald & Rimini»), some of her texts became spoken songs.
A selection of her texts published in «Babylon Park» have been presented at international
festivals, translated by Anne Posten and performed by «Fitzgerald & Rimini».
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.