Ceva ce trebuie văzut. In acest an, Târgul Naţional al Cărţii de Poezie merită felicitat. Din cele 10 cărţi prezentate în seara dedicată celor mai bune cărţi de poezie, numai trei dintre ele păcălesc criteriul pe care se jură organizatorii că l-au folosit („Au fost luate în calcul topurile şi bilanţurile publicate în revistele Cultura, Observator Cultural, România literară”).

Titlurile alese de organizatori pentru gala de vineri, 16 mai 2014, ora 18.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, în cadrul celei de-a V-a ediţii a TNCP/Târgul Naţional al Cărţii de Poezie sunt:

Ştefan Baghiu, Spre Sud, la Lăceni, Editura Cartea Românească

Bogdan Coşa, O formă de adăpost primară, Editura Cartea Românească

Claudiu Komartin, Cobalt, Casa de Editură Max Blecher, Bistrița

Angela Marcovici, Intimitate, Editura Charmides, Bistrița

Viorel Mureşan, Salonul de toamnă, Editura Tracus Arte

Ioana Nicolae, Autoimun, Editura Cartea Românească

Ioan Es. Pop, 1983.Marş.2013.Xanax, Editura Charmides

Dan Sociu, Vino cu mine ştiu exact unde mergem, Editura Tracus Arte

Eugen Suciu, Ţeasta, Editura Tracus Arte

Krista Szöcs, Cu genunchii la gură, Editura Charmides

Nu o să spun care sunt cele trei titluri pompate în topul tncp, şi pt ca poeţii respectivi n-ar trebui să aibă mare vină. Şi nici organizatorii… pt că 7 cărţi alese pe merit din 10 este totuşi un procentaj care promite.

În schimb merită spus care sunt volumele nedreptăţite. Cei interesaţi pot să controleze şi vor constata că, în topurile şi bilanţurile invocate de tncp-işti, mult mai des pomenite decât unele titluri nominalizate sunt „Bonobo sau cucerirea spaţiului” de  Stefan Manasia, „American Experience” de Dósa Andrei şi „Rezervația de îngeri”de Brumaru Emil. Aşa înţelegem de ce se feresc promotorii de topuri şi premii româneşti ca de tămâie să facă publice criteriile după care judecă. Personal, încă nu îmi revin din surpriza plăcută a raportului 7 cărţi meritoase la 3 introduse pe sub mână (unul dintre titlurile nominalizate nu prea se găseşte chiar deloc în topurile invocate drept ghid de „sinteza în care au fost cuprinşi critici şi comentatori literari” şi nici între „premiile acordate la Gala Tinerilor Scriitori, Gala Radio România Cultural şi Gala revistei Observator cultural” chemate şi ele drept scuză pentru praful aruncat în ochi).

Partea bună, atunci când se întâmplă aşa, este că orice nemulţumit de serviciu poate să spere că data viitoare ar putea să îşi găsească volumul pe cele trei locuri de pompare dincolo de merit. Desigur, toată lumea merită încurajată, dar nu ştiu dacă minţitul poate să fie confundat cu încurajarea. Şi până la urmă, ce carte nu are măcar un merit…

Să ne prefacem că totul este în regulă, aşadar… Dacă tot faci o gală, de ce să nu inviţi şi galezi?!

Pentru că tot veni vorba… ce ţi-e şi cu etimologia asta:

L’origine de ce mot ne semble pas bien établie et répond à l’italien, au portugais gala où il signifie « magnificence, faste, réjouissance », mais l’ancien français avait gale et galer (« se réjouir, dépenser » dont « régaler » est un composé) et gala est peut-être une réimportation d’un mot originellement français, ou une création (si c’est le cas, assez unique avec sa terminaison en a) pour éviter l’homophonie avec « gale » (du latin galla, excroissance), la maladie de peau.

De gala / gale dérivent galon : « passementerie de luxe, ornement de parade », galant signifiant autrefois « bien habillé ».

Quant à gale, l’étymologie est sans doute germanique et à rapprocher de geil (aujourd’hui « libidineux » en haut-allemand mais encore « gai, réjoui » en Autriche et en vieil allemand geilt (« faste, réjouissance »). Le sens fondamental de ce mot est « plaisir, joie » et « fête ».